Zeci de milioane de exemplare vândute în toată lumea. Isterie generală. Cititorii iau cu asalt librăriile. Ecranizări, știri peste știri, interviuri în exclusivitate. Încasări de sute de mii de dolari. Vă este cunoscut tiparul, nu-i așa? Vorbim despre bestseller-uri absolute, cele care acaparează tot, tot, tot. Unii strâmbă din nas, alții merg la un vin și râd în hohote. Unii se închid în casă pentru a citi acele cărți-bestseller, alții le ocolesc cât pot ei de bine. Unii trag paiul cel mai scurt și ajung să scrie despre ele pe Bookaholic, alții citesc și se amuză pe seama celor scrise de cei dintâi. Citeşte tot articolul
O zi de vară frumoasă, cu valuri de căldură și adieri ușoare de vânt. Sub cireșul mare din grădină, prin care se tot agită ciorile, citesc dintr-o carte cu coperte tari (ceva de Alexandre Dumas, cred) și, în timp ce, cu o mână, dau paginile, cu cealaltă golesc un borcan de dulceață de vișine. Imaginea asta cu mine într-o vacanță de vară, este una dintre cele mai vii amintiri din copilărie. Cred că acum, rememorând acel fragment de zi, înțeleg la ce se referea Marcel Proust atunci cân spunea că „Nu există probabil nici o zi din copilăria noastră pe care să o fi trăit atât de intens ca cele pe care le-am petrecut citind cartea preferată”. Citeşte tot articolul
Bookaholicul încearcă să citească în orice context. În fiecare clipă liberă pe care o are. Privit din exterior, este amuzant, de cele mai multe ori, să-i vezi în anumite momente. De la aceste idei am pornit rubrica aceasta, Ipostaze zilnice ale bookaholicului, care va încerca să reunească astfel de situații în care ne regăsim cu toții, în viețile noastre de zi cu zi. Mai ales când nu putem lăsa o carte din mână. Rubrica va fi ilustrată de Ana Preduș, ilustratoarea Bookshake-ului. Sunt un soi de pastile bookaholice, numai bune de consumat o dată pe lună. Sperăm să vă descrețească frunțile. Citeşte tot articolul
Pe coperta din iulie 1964 a revistei Time apărea un chip îmbătrânit, cu multe linii brăzdându-i fața, cu păr alb și mustață, dar cu ochi încă ageri. Era portretul scriitorului american William Faulkner realizat de artistul Robert Vickrey, un desen în cerneală și grafit, ce încerca să surprindă un spirit nemblânzit, ca Sudul acela, pe care l-a întors pe toate părțile în cărțile lui. Citeşte tot articolul
Am făcut liceul într-o vreme în care limba și literatura română era, din păcate, aproape în întregime echivalentă cu comentariile literare. Și, pe deasupra, era ruptă din contextul organic al marii literaturi universale, privându-te de orice termen de comparație. Interpretarea de text la prima vedere și contactul cu marii scriitori ai lumii sau cu scriitorii români contemporani lipseau cu desăvârșire. Așa cum lipsea și orice posibilitate de ne fi exprimat părerile personale ori de a ne fi exersat spiritul critic. Citeşte tot articolul
