Scriitori

Interviu cu Andrew COWAN: „Felul în care scriu eu denotă un fel de comportament obsesiv-compulsiv”

Andrew Cowan (născut în Corby, Northamptonshire, în 1960) a studiat la Universitatea East Anglia, unde, ulterior, a ajuns să predea creative writing, fiind chiar directorul departamentului cu același nume. Este şi scriitor, romanul său de debut, Pig (1994) fiind tradus şi la noi, cu titlul Porcul (Editura Leda, 2009). Cititorii români au avut ocazia să-l cunoască în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, desfăşurat în perioada 5-8 decembrie. În rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog despre ce înseamnă creative writing într-un spaţiu cultural care a cultivat tradiţia acestei discipline, ce prespune un astfel de curs, care este raportul dintre imaginaţie şi tehnică, şi, nu în ultimul rând, un dialog despre boala scrisului. Citeşte tot articolul

„Când zugrăvesc lumi întunecate, o fac pentru a atrage atenţia asupra realităţii noastre” – Interviu cu Will Self

Cunoscut mai ales pentru stilul său satiric, care scoate în evidenţă, pe fundalul unor distopii, aspecte cu care se confruntă societatea contemporană, Will Self (cunoscut pentru cărţi precum Măreţele maimuţe, Cartea lui Dave, Cucul şi pupăza, Cum văd eu distracţia etc., traduse la Editura Polirom) este el însuşi un personaj. Iar cei care au venit în prima zi de FILB, pe 4 decembrie, au avut ocazia să vadă un spirit liber, care nu se teme că ar putea să fie prea „nedelicat” când ridică anumite probleme. A avut şi Bookaholic ocazia să discute cu el, aşa că în rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog liber, despre religie, literatură, convenții şi despre totalitarisme de tot felul. Citeşte tot articolul

FILB, ziua 1. Umor negru britanic, cu Jonathan Coe şi Will Self

Vezi cum a fost și în ziua 2 Au 51 de ani, sunt scriitori britanici apreciaţi, sunt prieteni şi totuşi, sunt cât se poate de diferiţi, nu numai ca scriitură, ci şi ca atitudine, gestică, vorbire: Jonathan Coe dă impresia unui lord, rafinat şi moderat, cu un stil de a vorbi jovial şi, în acelaşi timp, acid, mai ales când vine vorba despre subiecte politice, iar Will Self (în prima sa tinereţe, comic de stand-up), efervescent şi speculând fiecare ocazie pentru a da un dublu înţeles vorbelor. Citeşte tot articolul

Poezia „generaţiei în blugi” a anilor ’80

Alături de Aer cu diamante (antologie colectivă în care erau prezenţi Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan), volum-cult al optzecismului poetic, reeditat în 2010 la Editura Humanitas, volumul Cinci (1982) reprezintă cea de-a doua antologie reprezentativă a tinerilor – pe atunci – poeţi optzecişti, formaţi la celebrul Cenaclu de Luni condus de criticul Nicolae Manolescu. Citeşte tot articolul

Mikkel Birkegaard: „Dacă am fi judecaţi în funcţie de ceea ce gândim, atunci cel mai aspru pedepsiţi ar fi scriitorii”

O voce specială a literaturii daneze contemporane, Mikkel Birkegaard se îndepărtează de clişeul genului poliţist pur, tipic nordic, şi propune o scriitură în acelaşi timp realistă, plină de suspans, dar îndulcită cu elemente fantasy. A debutat în 2007, cu romanul Biblioteca umbrelor, iar în 2009, a continuat cu Condamnat la moarte (ambele cărţi au apărut şi la noi, la Editura Polirom). În rândurile de mai jos, un dialog despre realitate-ficţiune, despre responsabilitate şi despre forţa nevăzută şi nebănuită a cărţilor. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

Pascal Bruckner, la Gaudeamus 2012

Pascal Bruckner este unul dintre acei scriitori pe care fie îi urăşti, fie îi iubeşti, nu prea am văzut reacţii intermediare. Iar fanii lui sunt asemenea fanilor lui Radu Afrim – îi rămân fideli şi îl urmează peste tot. Orice nouă apariţie a sa este un adevărat eveniment şi, deşi a rămas cunoscut mai degrabă pentru Luni de fiere, cărţile sale continuă să fie bestselleruri. Citeşte tot articolul

Comme ci, comme ça… Amélie Nothomb, „Să-ţi ucizi tatăl”

… cam aşa s-ar putea descrie cel de-al douăzecilea roman al lui Amélie Nothomb, Să-ţi ucizi tatăl (Tuer le père, 2011). Nici prea-prea, nici foarte-foarte: cu o intrigă destul de facilă şi fără prea multă filozofie, dar cu personaje bine conturate, Să-ţi ucizi tatăl dezvoltă o poveste ce mizează pe relaţia tată – fiu, dar nu cea de sânge, ci cea care derivă din legătura iniţială maestru – discipol, devenită mult mai profundă. Cu note freudiene, povestea dintre doi magicieni geniali – Joe Whip şi Norman Terence – se dezvoltă pornind de la două puncte specifice complexului oedipian: ura faţă de tată şi dragostea faţă de mamă, în cazul adolescenţilor. Citeşte tot articolul

La umbra protectoare a pseudonimului masculin

S-ar zice că s-au dus vremurile când a fi femeie şi, în acelaşi timp, scriitoare însemna un act ce contrazicea bunele moravuri şi că acum nu te mai împiedică nimeni să scrii ce vrei, când vrei, să publici cu ce pseudonim vrei, şi asta poate doar de amorul artei. Dar amorul artei nu a fost mereu atât de liber cum ne imaginăm şi multe femei au fost nevoite, de-a lungul timpului, să recurgă la artificiul pseudonimului masculin pentru a avea o şansă de a fi luate în serios. Ce trebuie semnalat e că „vremurile apuse” nu sunt chiar atât de îndepărtate – întâlnim şi astăzi cazuri de scriitoare care sunt nevoite să recurgă la compromisuri de acest gen, „sugerate” de edituri, cum ar fi să semneze cu iniţiale, care să dea cel puţin o notă neutră numelui. Citeşte tot articolul

Ultimele zile din viaţa scriitorilor – cinci morţi misterioase, absurde, suspecte

Dacă tindem să ne îndreptăm atenţia asupra unor detalii picante sau bizarerii din viaţa scriitorilor, să nu uităm că în unele cazuri, şi contextul morţii lor pare a fi o scenă scoasă din propriile cărţi. Dacă nu acum mult timp vorbeam de bolile scriitorilor, în lista de mai jos, puteţi citi despre împrejurările morţii a cinci scriitori celebri. Misterioasă, stranie sau chiar ironică, moartea lor este şi ea o scenă de literatură. Citeşte tot articolul

Interviu cu Liviu Papadima

Profesor, fost decan, actual prorector, antreprenor și scriitor, Liviu Papadima este unul dintre cei mai fini intelectuali ai momentului. În ciuda faptului că face parte din mediul academic de niște ani buni, nu a dobândit nici măcar o urmă de scorțoșenie și de autosuficiență, motiv pentru care mai toți studenții îl simpatizează. În afara orelor petrecute la facultate, adică în foarte puținul timp liber rămas, merge pe munte și, pe vremuri, era vamaiot. Citeşte tot articolul

Vară, cărţi, actori (anchetă) – ce citesc Victor Rebengiuc și mulți alți actori români

E sfârşitul verii, dar teatrele sunt încă în vacanţă, cu mici excepţii, aşa că m-am gândit să stau de vorbă cu câţiva actori nu despre spectacolele lor, ci despre ce îi pasionează în domeniul cărţii. Am descoperit cu încântare că în rândul actorilor există cititori pasionaţi nu numai din literatură universală, ci şi din cea română contemporană. Citeşte tot articolul