Sinteze

Povestirile fantastice ale lui Luigi Malerba

"Cu drag, pentru Cristina, de la Ioana, martie 1992" - scrie cu caligrafie de elev emininche pe prima filă a antologiei de povestiri de Luigi Malerba "Casa jaguarului". Am cartea asta de 20 de ani si de atunci o tot citesc. N-am dat în mintea literaturii pentru copii, pur și simplu cartea a ajuns la mine prea devreme. Și mă bucur să redescopăr că ceea ce mi s-a părut fascinant și de un straniu extravagant acum 20 de ani poate avea încă același efect. Citeşte tot articolul

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul

Manic Pixie Dream Girls – din cărți

The Manic Pixie Dream Girl exists solely in the fevered imaginations of sensitive writer-directors to teach broodingly soulful young men to embrace life and its infinite mysteries and adventures. (de la cronicarul de film care a și lansat conceptul) Adică, un personaj extrem de des întâlnit în comediile romantice (și nu numai), pe care sunt convinsă că o să-l recunoașteți: e tânără, frumoasă, dar destul de excentrică. Are o poftă nebună de viață. Iubeşte muzica (formaţii underground pentru versiunile moderne). Și unicul ei în structura narativă a filmului este să-l învețe pe un el deprimat, timid, timorat şi în general trist dintr-un motiv sau altul, să trăiască de-adevăratelea. Ca să vă edificați (şi pentru câteva exemple), mai puteți studia niște material didactic aici: Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (2): cărți pe care le-am citit prea târziu

... şi, pe alocuri, motivele tâmpite pentru care s-a întâmplat asta. Gând la gând cu bucurie: după ce vineri v-am povestit de cărţile pe care le-am citit prea devreme, ni s-a sugerat să mergem mai departe şi să înşirăm cărţile pe care le-am citit prea târziu. Ne gândisem deja la asta, aşa că azi o să vă povestesc despre cărţile alea pe care la o anumită vârstă, le citeau toţi colegii şi prietenii mei, dar pe care eu le-am sărit - pentru că voiam să fiu altfel, pentru că aveam cu totul alte preocupări, sau pur şi simplu pentru că nu mi-au picat în mână la momentul potrivit - şi pe care le-am redescoperit cu câţiva ani mai târziu decât ar fi trebuit. Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (1): cărţi pe care le-am citit prea devreme

Sau o recunoaștere umilă a propriei ignoranțe, de care nu scapi toată viața oricât de mult ai citi, dar pe care dacă o conștientizei, măcar poți s-o mai lovești în cap din când în când. Pentru că nu mi-a zis nimeni ce să citesc (din fericire), și oricum, dacă mi-ar fi zis, mi-era tot aia, că n-aș fi ascultat. Ba nu, cred că mama îmi bătea la un moment dat niște apropouri cum c-ar fi cazul mai las cărțile cu extratereștri și să citesc niște Jules Verne, dar m-am făcut că n-aud. Când ai zece ani și visezi să devii astronaut, știi deja că proiectilul lui Jules Verne n-o să te ducă pe lună. Citeşte tot articolul

Acei scriitori minunaţi şi bolile lor necruţătoare

Zilele trecute citeam cu regret un articol despre autorul Gabriel Garcia Marquez, in vârstă de 85 de ani, care a avut acum câţiva ani cancer limfatic şi care acum suferă de demenţă senilă, aşa cum mărturiseşte fratele său, precizând şi faptul că boala este genetică în familia Marquez şi că ar putea să fi fost accelerată de tratamentul împotriva cancerului. Cu părere de rău pentru tăcerea care pare că s-a abătut permanent peste hârtiile de pe masa de lucru a lui Gabo, dar cu conştiinţa faptului că, vorba poetului, "cu-o moarte toţi suntem datori", azi ne-am documentat despre diversele maladii de care au suferit scriitori celebri - unele celebre şi clasice la rândul lor: sifilis, tuberculoză, pneumonie, altele meschine şi necruţătoare: Alzheimer, demenţă, schizofrenie, tulburări bipolare, depresii (care i-au împins pe mulţi la sinucidere). Citeşte tot articolul

Patru autori indieni de Booker Prize

Man Booker este un premiu literar care se acordă anual celui mai bun roman de limbă engleză scris într-una dintre ţările din Commonwealth, plus Irlanda şi Zimbabwe. Din 1969, de când există, a fost acordat de patru ori unor cetăţeni indieni; se întâmplă ca aceştia patru să se numere printre autorii mei preferaţi, iar aceste romane (într-adevăr meritorii) să fie motivele pentru care i-am citit şi în continuare. Să o luam în ordine invers cronologică. Citeşte tot articolul

Ce să-mi cumpăr, tabletă sau e-book reader?

Tehnologia avansează (şi se ieftineşte), copacii se împuţinează şi hârtia devine din ce în ce mai scumpă, astfel încât va veni o vreme când şi cel mai avid consumator de carte pe hârtie se va întreba dacă nu e cazul să facă marele pas către cărţile electronice. Moment în care va interveni dilema – tabletă sau e-book reader? Ca posesor atât de tabletă cât și de ebook reader şi fervent susţinător al ideii de carte electronică, am să încerc să alcătuiesc o listă de argumente pro şi contra pentru ambele tipuri de gadget, sperând ca şi alţi posesori să o completeze şi ei, în urma experienţelor lor, astfel încât să vă puteţi decide mai uşor. Notă: nu vă vom recomanda mărci sau tipuri de readere ori tablete, asta e o cu totul altă discuţie. Aici comparăm doar readerul cu tableta. Citeşte tot articolul

Vremea distopiilor nu a trecut – Ismail Kadare

După ce chiar şi dictatura comunismului începea a fi istorie, Ismail Kadare – scriitor din Albania, unde s-a manifestat una dintre cele mai crunte forme ale dictaturii – venea în peisajul literar cu noi distopii, cu alegorii ale comunismului, ale totalitarismului, în general. Istoria a arătat că experienţe tragice, precum fascismul sau devastarea produsă de un război extins la nivelul întregului pămînt nu pot opri întoarcerea terorii, cu şi mai mare virulenţă. Speranţele în certitudini rămîn reduse la minimum, pericolul fiind extins pînă la pierderea dreptului – considerat, o vreme, inerent – de a mai putea visa, avertizează Kadare în Palatul viselor, un roman care aminteşte de interminabila şi halucinanta birocraţie din Castelul, atmosfera fiind ridicată de Kadare într-un tărîm al oniricului. Citeşte tot articolul

Toni Morrison şi valorificarea pozitivă a trecutului

Odată cu dezvoltarea tot mai accentuată, în ultimii ani, a studiilor multiculturale, cu ramura sa de studii postcoloniale, problema sclaviei (abolită extrem de tîrziu, în America, spre mijlocul secolului al XIX-lea, efectele ei fiind vizibile însă pînă tîrziu în secolul al XX-lea, culminînd cu celebrele manifestări Ku Klux Klan, care şi-au făcut simţită prezenţa, deşi fără amploare, chiar în anii ’90) şi a modului în care aceasta a ajuns să fie reprezentată în literatură face subiectul a numeroase studii. Pentru sute de ani, negrul s-a situat în Alteritate, o alteritate pe care cei ce s-au dovedit mai puternici nu au dorit să o cunoască, ci să o supună. Apropierea de „Celălalt” capătă, astăzi, configuraţii diferite, abordările cele mai frecvente arătînd cît de puţin se cunoaşte din mentalitatea celor provenind din spaţii considerate multă vreme doar ca exotice (Edward Said, Gayatri Spivak, Homi K. Bhabha sînt printre cele mai cunoscute voci care atrag atenţia asupra necesităţii de a ieşi dintr-o perspectivă europocentristă şi de a ne apropia de alte spaţii culturale cu deschidere). Citeşte tot articolul

9 guvernante din cărți

Guvernantele au reprezentat de-a lungul istoriei figuri importante în evoluţia femeii în societate. Înainte de Primul Razboi Mondial erau angajate de bază în familiile cu o anume condiţie materială, iar scopul lor, spre deosebire de dădace, era acela de a instrui copiii. Guvernantele populează din plin literatura secolului XIX, fiind, de altfel, personaje populare la momentul respectiv, ce au contribuit la emanciparea femeii. Surorile Bronte au fost printre primele care au descris condiţia guvernantelor la mijlocul secolului XIX, ele însele având experienţă în domeniu. Fiind mari fani ai lui Jane Eyre şi în copilărie visând la o Mary Poppins personală, am decis astăzi să facem o trecere în revistă a celor mai interesante guvernante din literatură. Citeşte tot articolul


Cel mai frumos lucru din lume*

Sunt momente când nu pot să-i ascult. Simt că frumuseţea de acolo m-ar distruge, că mi s-ar întâmpla ceva iremediabil rău şi că nimic pe lumea asta, nici măcar grandoarea ultimă, nu merită plătit cu liniştea inimii. Câtă splendoare poate duce un suflet? Citeşte tot articolul