Sinteze

„Codul lui Da Vinci” nu a fost primul. Lynn Picknett şi Clive Prince, „Misterul templierilor”

De când cu fenomenul Dan Brown, interesul cititorilor s-a îndreptat şi asupra literaturii ezoterice, asupra textelor ce vorbesc despre numeroase mistere care învăluie ceea ce, de-a lungul istoriei, a rămas împământenit drept varianta  oficială, canonică a începuturilor creştinismului. Dacă aţi citit cartea Codul lui Da Vinci sau aţi văzut filmul (cu Tom Hanks în rolul principal), aţi observat că sunt speculate nenumărate idei care, nu cu mult timp în urmă, ar fi fost acuzate de erezie (de fapt, orice interpretare mai lumească a vieţii lui Iisus şi a apostolilor săi e expediată din start ca fiind neadcvată). Numai că Dan Brown nu a venit cu idei noi, ci a resuscitat unele mai vechi, prezente în studii serioase şi în cercetări care au la bază ani de căutări şi de interpretări. Unul dintre cele mai importante studii în acest domeniu este cartea lui Lynn Picknett şi Clive Prince, din 1998, numită simplu Misterul templierilor (acum, când auzim o astfel de exprimare, o considerăm clişeu, dar au fost perioade când, cel puţin pentru publicul larg, astfel de idei erau inedite, pentru unii poate revoltătoare, dar pentru alţii, ceva care le-a zguduit tot sistemul de credinţe). Citeşte tot articolul

Alain de Botton: Cum să gândim mai mult despre sex și despre pesimism

Noi ne-am declarat, cu diverse ocazii, admirația față de scriitorul Alain de Botton și față de aparenta lejeritate cu care își exprimă ideile. Adevărat, cărțile lui sunt vândute în milioane de exemplare. Vă asigurăm că nu veți mai avea niciun dubiu și vă veți îndrăgosti iremediabil de maniera în care își expune gândurile, presărate cu pragmatism și filosofie (de altfel, este numit ”filosoful vieții cotidiene”). Citeşte tot articolul

Scriitorii şi religia (II). Credincioşii

Pentru că vorbeam în articolul anterior despre scriitori şi raportul lor în mare parte negativ cu religia, am zis să văd ce e şi de partea cealaltă, adică legătura strânsă dintre scriitori şi religie. Am descoperit cu surprindere afinităţi religioase la scriitori care nu arătau că ar fi fost prea ataşaţi de latura religioasă. Citeşte tot articolul

10 cărți de luat cu voi în vacanța de 1 mai – Paști

Avem o vacanță lungă în față. Zile libere petrecute în natură, la munte, la mare, la pădure, acasă cu familia, fără presiunea deadline-urilor la job și fără răsuflarea șefului în ceafă. Avem timp de citit și ce poate fi mai fain decât să stai pe iarbă, pe nisip sau la terasă cu o carte în mână? Și, pentru că ne-am petrecut mult timp în librăriile din cele mai ciudate locuri căutând ceva bun de citit, am zis ca anul ăsta să fim pregătiți așa că v-am făcut o listă de cărți de luat cu voi oriunde vă duceți.  Chiar așa, pe unde mergeți zilele astea și ce citiți? Citeşte tot articolul

Scriitorii şi religia (I). Ateii şi scepticii

Că tot se apropie o perioadă în care oamenii tind să se gândească mai mult la transcendenţă şi la divinitate, am citit diverse fragmente despre religie ale unor scriitori celebri şi am vizionat videoclipul realizat de Jonathan Pararajasingham (neurochirug care trăieşte în Londra), cu 30 de scriitori vorbind despre Dumnezeu, pentru a vedea în ce raport se situează unii scriitori cu divinul. Este o compilaţie exhaustivă, adunând păreri exprimate de scriitori celebri, în diverse emisiuni, dezbateri sau interviuri, despre Dumnezeu şi divinitate. Printre cei prezenţi, se numără Arthur C. Clarke, Nadine Gordimer, Arthur Miller, Philip Roth, Salman Rushdie, Martin Amis, Harold Pinter. Videoclipul, inititulat chiar 30 Renowned Writer Speaking About God  (despre care v-am mai povestit aici), scoate la lumină păreri mai puţin “ortodoxe” ale scriitorilor, fiind, în definitiv, un omagiu adus raţiunii şi toleranţei. Citeşte tot articolul

Operațiunea Ghințurești și confesiunile unui bookaholic confuz – aruncăm cărți?

Ca toată lumea, și bookaholicii au stat, pe vremuri, prin cămine. În paturi de metal, cu noptiere de metal, saltele din 1975 făcute sul sub pat că vorba aia, tu îți iei una nouă, da aia veche e pe inventar, și cu spațiu de stocare suficient pentru trei cursuri, o pâine și-un salam. O vreme când cutreieram anticariatele și adunam cărțile ca pe niște bijuterii, una câte una, și le făceam teanc lângă pat. Când ne mutam, le adunam frumos în cutii, numai ca să le facem teanc lângă patul următor, cu speranța vagă că viitorul ne va rezerva și nouă, în cele din urmă, o bibliotecă. Citeşte tot articolul

Cinci irlandezi pe care să-i descoperi de Saint Patrick’s Day

O să fie o paradă şi în Bucureşti, anul ăsta şi parada va sfîrşi probabil în Irish pub-urile din Centrul vechi, aşa că nimeni nu va fi în stare să conducă, darămite să mai citească. Aşadar listuţa asta nu e pentru duminică, ci pentru cînd o să ne trezim. Sînt cinci scriitori irlandezi contemporani buni şi foarte buni, unii mai sumbri, alţii mai tonici, pe care i-am încercat şi care merită toată atenţia. Citeşte tot articolul

Scriitorii şi femeile din umbra lor – sau „În spatele oricărui mare bărbat stă o femeie”

Suntem în luna în care, mai mult decât în orice perioadă a anului, suntem bombardaţi cu clişee despre „misterul feminin” şi despre ce înseamnă, în general, imaginea femeii: delicată, fragilă etc. Şi cum astfel de caracterizări nu au făcut, de-a lungul timpului, decât să ţină femeile captive în statutul lor de cetăţean de rangul al doilea, voi evidenţia acum, la începutul lunii dedicate femeii, o serie de portrete de femei care au rămas în umbra artistului, sacrificându-şi propria lor ascensiune şi afirmare. Cred că este un omagiu mult mai frumos adus femeii decât să vorbeşti în cuvinte mari şi, de fapt, lipsite conţinut, despre cât de misterioasă şi de neînţeles este Femeia. Citeşte tot articolul

3 cărți cu care adormi sau te trezești râzând

Îmi plac și nu-mi plac serile când ajung praf acasă și tot ce (mai) vreau e să sar într-un film sau într-o carte, cu un pahar de vin și un pic de lumină: de la monitor sau veioză. Nu-mi plac pentru că nu sunt un fan al orelor lungi de muncă, cred sincer că viața e în altă parte. Și totuși îmi plac pentru că mă aduc în starea perfectă de evadare în cu totul altceva decât ce mi s-a întâmplat peste zi. Dacă nu ar fi fost aceste zile, nu mi s-ar fi întâmplat două seri și o dimineață despre care îmi place să povestesc. Citeşte tot articolul

Pro şi Contra Mândrie şi prejudecată. (Şi un eseu de Doris Lessing)

Motto: „The triumph of Jane Austen's art was that the little piece of ivory, she claimed as her artistic territory was carved out of such an abundance of experience and material.” (Doris Lessing – Jane Austen, în Time Bites)

Recunosc că, până acum câţiva ani, nu m-aş fi atins de romanele lui Jane Austen. Eram obişnuită să caut şi să apreciez în literatură problemele „cu adevărat importante”, care ţin de psihologia unor personaje complexe, de obicei masculine, frământate de Timpul care trece, de Moartea care vine, de spectrul Războiului, de Schimbările sociopolitice sau de Existenţa lui Dumnezeu. Citeşte tot articolul


Murakami despre Murakami/Felii de autobiografie în cărțile lui

Îmi plac cărțile lui Haruki Murakami nu doar pentru mult apreciatul mixt de realism cu fantezie – despre care chiar și autorul vorbește, în “1Q84”, prin vocea unui personaj ce descrie un manuscris: “Povestea în sine este fantezie însă detaliile descriptive sunt incredibil de reale” - ci și pentru modul simplu și direct în care povestește despre lucruri firești și tabuuri și, nu în ultimul rând, despre sine. Citeşte tot articolul

Crăciunul din pagini de carte

Până mai acum câțiva ani, când am văzut “A Christmas Carol” – un desen animat 3D realizat de Disney după nuvela cu același nume a lui Charles Dickens, despre zgârcitul Ebenezer Scrooge și despre lecțiile pe care le primește în prag de bătrânețe - nu prea puteam asocia Crăciunul decât cu sentimentul de liniște, cu familia, bradul împobodit, sarmalele, țuica fiartă, vinul, colindele etc. Filmul ăsta mi-a (re)adus aminte că sărbătoarea Crăciunului nu pentru toți înseamnă ceea ce înseamnă pentru mine. Și asta din diverse motive: pentru că unii nu au șansa să se bucure de așa ceva (sărăcie, lipsa unei familii etc), pentru că unii nu cred că această sărbătoare este ceva special, pentru că pe alții ideea de bucurie la unison îi angoasează. Amintindu-mi de acest film, mi-am adus aminte și de copila din “Fetița cu Chibrituri”, a lui Hans Christian Andersen, pentru care Crăciunul nu a existat decât în pâlpâirea firavă a unui foc de chibrit. Mi-am adus aminte și de nuvela “A Christmas Carol”, a lui Charles Dickens, în care unele personaje sunt plictisite crunt de ideea de Crăciun iar altele fac să explodeze lumea cu bucuria pe care o simt în așteptarea acestei sărbători. Așa am ajuns să frunzăresc câteva din cărțile mele preferate în care se vorbește, în treacăt sau mai pe larg, cu patos sau la mișto, despre Crăciun. Citeşte tot articolul

Firme pentru firme: cărți cadou de Crăciun pentru oamenii din companii, agenții, cabinete, buticuri de la colț

Din categoria cum poate ajuta Bookaholicul corporatiștii rătăciți prin librărie, în ultimul timp am primit nu o dată (de fapt, de neașteptat de multe ori!) întrebarea, formulată în diverse feluri: "vrem  să trimitem cărți cadou de Crăciun partenerilor noștri. Ce să alegem?".  De aici și acest prea timpuriu articol de Crăciun, că doar acum se aprobă bugetele pentru cadouri. Știți, celebrele cadouri de Sărbători care circulă între agențiile de publicitate și clienți, între companii, între clienți și agenții de media, între partenerii de business. Adică între cei care își plătesc unii altora facturile cu întârziere sau care nu livrează la timp. :) Citeşte tot articolul