O poezie autentică, tensionată, încărcată, poezia aia care-ți intră-n piele, care zguduie și pe care nu ți-o poți scoate din cap găsești în textele lui T.S. Khasis, acel Khasis care trăiește așa cum scrie și scrie așa cum trăiește, poetul blestemat, marginalul sublim cum îl numea
Soviany. Recent, la Casa de Editură Max Blecher, i-a apărut cartea
aparenta naturalețe a vieții, un volum excelent, tulburător până la cruzime, pe care vi-l recomandăm insistent, căruia revista Timpul chiar i-a dedicat zilele acestea un
dosar. Khasis a debutat cu
arta scalpării în 2005
, urmată de
petea la prînz (2008)
și
pe datorie (2011), carte ce reia textele din
arta scalpării, cu câteva poeme inedite. Pe T.S. Khasis l-am întâlnit la Bistrița, la minunatul festival de poezie, unde a avut o lectură. Ne-a făcut apoi bucuria să ne dea șapte poeme încă nepublicate care, sincer și direct spus, ne-au spart.
Citeşte tot articolul