Dragoş scrie despre cărţi pe Chestii Livreşti, unul dintre cele mai constante şi cunoscute bloguri culturale de la noi. L-am întrebat ce cărţi mai are aproape, cum vede el lumea culturală de la noi, blogosfera, despre cum scrie şi cum citeşte, dar şi despre marea lui pasiune, clasicii.
1. Ce citesti acum? Despre ce urmeaza sa citim pe Chestii Livresti?
am inceput sa citesc destul de dezordonat, dar mi-am facut de data asta o lista de canicula, aici . dar ca sa raspund, inaintez greu prin jurnalul lui cartarescu (si nu e o declaratie politica :). (n.red. Citeste si cronica noastra la Jurnal)
am inceput in 2007, desi nu prea stiam ce-i aia blog. dar am invatat pas cu pas, inclusiv pe partea “tehnica”. imi placea blogul teroristei, al lui white noise si al ionucai si pentru ca vroiam sa le contrazic, atunci nu mi-au mai ajuns comentariile, mi-am deschis eu blogul meu.
Am crescut cu carti diverse, de la clasice si de filozofie la politiste si sefe. Am avut norocul sa am o biblioteca de la parinti si un frate mai pasionat de carti decat mine, care mi-a indrumat oarecum lecturile. afara de noptile “pierdute” cu anumite carti, mi-aduc aminte o scena: am terminat prabusirea casei usher de Poe si intru entuziasmat in camera fratelui meu: Dane, ii zic, tipul asta e un geniu, nimeni nu mai poate scrie la fel de bine! fratele meu ma linisteste si-mi spune: ai dreptate, unii scriu mult mai bine! eu, tablou.
poate si pentru ca nu mai sunt cititi, desi, surprinzator, dostoievski e inca bestseller. dar asa cum in viata simt mereu nevoia de valori – as vrea sa le strig in piata publica -, si in ceea ce priveste lectura, simt nevoia sa ma intorc la cei mari. desi sunt desueti, gasesc mereu ceva etern, pe care rareori gasesti la scriitorii contemporani. mai frumos spus, din cartile clasicilor imi iau doza de eternitate.
peste tot, mai mult in pat, acasa, caci nu am televizor si nici calculator de 5 ani. dar citesc si in metrou, autobuz, chiar si cand merg pe strada. sunt livro-dependent.
divina comedie, decameronul, iosif si fratii sai, middlemarch, o mie si una de nopti. pe ultimele 3 vreau sa le continui.
ca punct tare, remarc cu bucurie cresterea blogurilor colective de informatie culturala, dar care contin destul de putine opinii personale. paradoxal, desi noi, romanii, adoram sa ne spunem parerea despre orice, blogurile personale culturale sunt putine – dar ele ar putea contura, de fapt, personalitati. nu mai spun de blogurile despre carti, care se imputineaza vizibil. iau mereu ca reper, desigur, unul inalt, blogosfera culturala franceza, care e uriasa.
nu mai merg asa de des la evenimente cum o faceam acum 3 ani, de pilda, pentru ca simt ca imi pierd timpul. nu mi se ofera mare lucru, in schimbul participarii mele, doar monologuri inepte si balbaieli. sunt rautacios, dar nici macar un pahar de suc nu mai gasesti.
as recomanda editurilor sa nu mai faca lansari, daca ele continua sa fie la acelasi „standard”. se invoca lipsa banilor, dar am participat la evenimente studentesti excelente, tot fara bani. numai ca studentii sunt chiar pasionati de ceea ce fac. cei din edituri nu arata. lansari ok se fac atunci cand mai vine vreun autor strain. altfel, all suck.
pe termen lung, vreau sa termin de citit despre democratie in america, de recitit ulise si vreau sa citesc convorbirile lui goethe cu eckermann.
in cautarea timpului pierdut (la umbra fetelor in floare, prizoniera si timpul regasit) de Proust
mirarea filozofica de jeanne hersch
asa grait-a zarathustra de nietzsche.
multumesc si va astept pe chestii livresti.
,,4. Iubesti clasicii. Esti printre putinii. Cum asa? ”
Este caraghioasă şi discriminatoare aserţiunea. Toţi bookaholicii îi iubim pe ,,clasici”, e condiţie sine qua non. E perfect că Dragoş îi promovează şi o face bine, dar şi noi, alţii, iubitori de literatură îi preferăm. Nu ne convine să ni se spună că suntem ,,puţini”.
E vremea să zicem ca Andrea Bajani:„Cred că e momentul să apărăm literatura“, nu s-o diagnosticăm facil.
@eva – poate ai dreptate. poate nu. marturisesc ca foarte des am fost apostrofat ca mai citesc “asa ceva” (clasici) “imi pierd timpul” si nu m-apuc de carti proaspat aparute in librarii, mult mai actuale si deci, interesante.
si nu inteleg de ce te deranjeaza sa fii printre cei putini.
evident, pot sa nu am dreptate. 🙂
aaaa, nu, ….chiar nu mă deranjează…multe 🙂 Mă salvează un anume jem’enfiche-ism asumat.
Dar a se proclama că,,puţini mai citesc clasici” este superficlal. Depinde ce se înţelege aici prin clasici… Intuiesc că,,autori clasicizaţi”, nu clasici în sensul de Corneille, Racine, Boileau et tout le reste. Căci ,,clasic” ca şi ,,modern”( vezi Matei Călinescu) este un termen cameleonic.
Pingback: În weekend vine Noaptea Bibliotecilor « Bookaholic