Gaudeamus 2014 a trecut și a lăsat în urma lui recorduri, buzunare goale, teancuri de cărți pe noptiere și multe, multe, foarte multe noutăți editoriale – mai jos, vă prezint doar nouă dintre ele, cele pe care le consider musai de pus pe următoarele liste de lecturi sau de cadouri; printre ele, o carte pentru copii semnată de Patrick Modiano și una pentru adulți, un nou volum de-ale Adrianei Babeți, o altă delicatesă de la Editura Univers, de data aceasta scrisă de o braziliană, un Murakami și-un Barnes de toate frumusețea, ș.a.
Legat de veștile din lumea cărții din România, vă spun doar atât: să nu intrați în hibernare bookaholică! O nouă ediție FILB vă așteaptă să fiți prezenți, săptămâna viitoare, la Clubul Țăranului Român și în alte trei spații :).
Începe cea de-a 7-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la București!
Cum FILIT și FILTM au trecut, așteptam, deja, cu nerăbdare, să vină și perioada FILB-ului, că doar are și capitala festivalul ei de literatură, și încă pe cel mai vechi, mai independent și mai frumos: Festivalul Internațional de Literatură de la București, pe numele lui lung.
Aflat, așadar, la cea de-a șaptea ediție, FILB ne-a pregătit câteva suprize pentru săptămâna care vine: în primul rând, cele trei seri de literatură „clasice” de la MȚR au intrat în prelungiri – sunt patru acum, de miercuri, 3 decembrie, și până sâmbătă, 6 decembrie, în fiecare zi de la ora 18:00, așa cum ne-am obișnuit. Apoi, vor mai avea loc trei evenimente distincte, astfel: la Librăria Bastilia vom avea parte de un Salon literar cu scriitoarea maghiară Krisztina Tóth şi Cezar Paul-Bădescu, cu tema „Schimbarea de regim în literatura contemporană”, o întîlnire cu prozatorul elvețian de origine română Marius Daniel Popescu la Cărturești Verona, moderată de jurnaliștii Vlad Stoicescu și Andrei Crăciun și un eveniment dedicat iubitorilor de literatură SF & Fantasy, la British Council – o întîlnire cu prozatorii britanici Paul McAuley și Richard Morgan. Ce spuneți despre acest lucru? 🙂 Eu cred că este mi-nu-nat.
Programul complet, precum și alte informații necesare, sunt de găsit aici sau aici.
Ne vedem la FILB 7, nu-i așa?
M. Cărtărescu, N. Manea, F. Lăzărescu și G. Adameșteanu într-un documentar realizat de Alexandru Solomon
Regizorul Alexandru Solomon lucrează, în prezent, la un film pentru canalul de televiziune Arte, care difuzează o colecţie de documentare care se numește „Europa scriitorilor”. Protagoniștii documentarului lui Solomon sunt scriitorii Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Florin Lăzărescu și Gabriela Adameșteanu, iar „misiunea” acestora a fost să expună cum arată România prin ochii lor.
Întrebat de Mediafax cum i-a selectat pe cei patru autori români pentru această producție, regizorul a afirmat că au fost la mijloc „raţiuni de diversitate de generaţie, de diversitate de stil şi de prestigiu naţional şi internaţional. Una dintre condiţii era ca scriitorii să fi fost publicaţi în Franţa şi apoi mi s-a părut că cei patru se completează şi sunt caractere diferite. Mi s-a părut că ar da României o imagine completă şi echilibrată”.
Filmul va fi difuzat pe Arte la sfârșitul anului viitor și va avea 52 de minute.
Alte detalii, aici.
Marius Daniel Popescu în România, în turneu de promovare
În perioada 4-11 decembrie 2014, autorul român de expresie franceză Marius Daniel Popescu se va afla în România pentru promovarea noului său roman, Culorile rîndunicii, apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere de Simona Modreanu, disponibilă și în ediție digitală.
Marius Daniel Popescu va citi fragmente din noul său roman la București, Brașov, Sibiu și Timișoara.
Aici găsiți programul complet de evenimente.
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, de Varujan Vosganian, tradus în germană
Dacă săptămâna trecută vă anunțam că romanul Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian, va fi publicat în Norvegia anul viitor, acum aducem o veste la fel de bună: Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, volum de proze scurte ale aceluiași autor, va fi publicat în limba germană, la editura vieneză Zsolnay. Traducerea în limba germană este semnată de Ernest Wichner, director al Literaturhaus Berlin.
Volumul va mai apărea, așa cum vă precizam în urmă cu ceva timp, și la editura bulgară SONM.
Alte informații, aici.
Cezar Paul-Bădescu și „Cartea cea de toate zilele”
Nu știu dacă ați fost pe frecvențe, însă, pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, am o veste faină: scriitorul Cezar Paul-Bădescu ține, de pe la mijlocul lui octombrie, o emisiune tare simpatică, pe TVR2, numită „Cartea cea de toate zilele”. În fiecare zi, timp de aproximativ 4 minute, o nouă carte este prezentată de autorul român, de fiecare dată cu un alt decor și cu texte deștepte. Înregistrările pot fi vizionate și online, aici. Zic că merită, sunt pastiluțe sănătoase de literatură.
Noutăți editoriale
Ucigașul, de Patrícia Melo
Patrícia Melo este o scriitoare de origine braziliană ale cărei romane sunt bazate pe intrigi poliţiste şi au drept sursă de inspiraţie, de multe ori, violenţa din cartierele sărace ale marilor oraşe. În 2001 a câştigat premiul Jabuti, cel mai important premiu literar brazilian, pentru romanul Inferno. Pentru O Matador (Ucigaşul, 1995) a primit în 1996, în Franţa, Prix Deux Océans şi în 1998, în Germania, Deutscher Krimi Preis. Acest ultim roman amintit abia a fost tradus și la noi, de către Anca Ferro, în colecția „Enigma” a Editurii Univers.
Conform prezentării de pe site-ul editurii, Ucigașul ridică la fileu următoarele: „Cum poate un tânăr timid, introvertit şi cu complexe fizice, sociale şi culturale să devină asasin profesionist? Prin vocea protagonistului, într-un stil alert, caracterizat de o extremă violenţă verbală, dar şi de sensibilitate, tandreţe şi umor, romanul Ucigaşul dezvăluie procesele interioare complexe şi pline de conflicte, precum şi pe cele exterioare care îl aruncă pe căi nu de el alese, dar înscrise deja, oarecum, într-un fel de cod genetic social”.
Bărbați fără femei, de Haruki Murakami
Probabil că ați văzut deja cea mai proaspătă carte de Haruki Murakami la târgul de carte Gaudeamus unde, de altfel, a și fost lansată la standul editurii Polirom. Însă, pentru eventualitatea în care v-a scăpat, o pun și aici.
Bărbați fără femei (colecția „Biblioteca Polirom. Seria de autor Haruki Murakami”, 200 de pagini) este un volum de povestiri în care autorul japonez „desenează relieful interior al unor bărbați care fie au pierdut, fie n-au avut nicicînd pe cineva. Fără ezitări, abil și nuanțat, Murakami explorează peisajul lucrurilor care îi unesc sau îi despart pe bărbați de femei, vorbind despre singurătatea bărbatului, sexualitate și excentricitate, despre pierderi, regăsiri și efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sînt mînate în luptă de permanenta căutare a unui echilibru, a unui adevăr și a unui fel de a-ți trăi viața care să împace sinele tău adevărat cu așteptările celorlalți”.
Pe fereastră, de Julian Barnes
Ha, un alt Julian Barnes din partea Editurii Nemira :). De data aceasta, Pe fereastră (traducere de Radu Paraschivescu, colecțiile „Babel”, „Julian Barnes”, 304 pagini), un volum inedit compus din șaptesprezece eseuri și o povestire.
Din descriere, citez: „Înainte de a fi scriitor, Julian Barnes a fost, este și va fi cititor. Unul curios, plin de viață, ironic și pătrunzător precum scriitorul de succes care a devenit. Demonstrație de erudiție, Pe fereastră ne dezvăluie altfel rafinamentul lui Julian Barnes.
(…) autorul ne vorbește despre scriitorii englezi, francezi și americani care l-au marcat de-a lungul vieții. Reflectând la stilul alunecos al lui Penelope Fitzgerald, la sinceritatea brutală a lui Hemingway, la traducerile celebrului roman Madame Bovary sau la disperarea lui Michel Houellebecq, Julian Barnes se întreabă ce anume este ficțiunea și ce efect are ea asupra vieții noastre”.
Strada Dughenelor Întunecoase, de Patrick Modiano
V-am tot semnalat inflația de cărți de-ale lui Patrick Modiano, câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta, pe rafturile editurilor românești. De la Editura Art (cu reeditarea În cafeneaua tinereții pierdute) la Editura Polirom (cu titlurile Bulevardele de centură și Călătorie de nuntă) și până la Editura Humanitas Fiction (reeditarea Micuței Bijou și, acum, publicarea cărții de față).
Strada Dughenelor Întunecoase (colecția „Raftul Denisei”, traducere de Șerban Velescu, 200 de pagini) este, se pare, cel mai cunoscut roman al autorului francez, fiind singurul din opera sa care a primit Premiul Goncourt în 1978 și deţinând şi recordul de traduceri în peste patruzeci şi cinci de limbi.
Din prezentarea volumului, citez: „În toamna lui 1965, când Constantin von Hutte îşi închide agenţia de detectivi particulari, singurul său angajat, care suferă de amnezie şi căruia, cu vreo zece ani în urmă, i-a făcut rost de acte de stare civilă pe numele Guy Roland, începe o anchetă pentru a-şi descoperi propria identitate. Un fir îl conduce pe urmele unui anume Pedro McEvoy, secretar la o legaţie din America de Sud, care locuia, în timpul Ocupaţiei, pe Rue Cambacérès, arondismentul VIII, din Paris. Dar acesta putea fi Jimmy Stern, dispărut în 1940. Şi ce s-a întâmplat cu frumoasa Denise Coudreuse, de care Pedro era atât de îndrăgostit şi cu care se refugiase la Megève şi apoi încercase să treacă graniţa clandestin în Elveţia? În căutarea lui disperată, ajungând să se identifice cu Pedro, eroul amnezic încearcă să readucă la viaţă, fie prin relatările unor martori, fie prin imaginare şi vis, o galerie pestriţă de personaje din trecut, care se dovedesc însă a fi numai umbre rătăcitoare”.
Caterina Categoric, de Patrick Modiano
Dacă tot suntem aici, la laureatul Nobel, trebuie să menționez și frumoasa cărticică pentru copii apărută, înainte de târg, la Editura Arthur: Caterina Categoric (ilustrații de Jean-Jacques Sempé, traducere de Iulian Curuia). Asta așa, în cazul în care nu știați că Patrick Modiano a scris și cărți pentru prichindei.
Din descrierea volumului, citez: „De fiecare dată când nu-i place ceva ori vrea să viseze, sau să danseze, Caterina îşi dă jos ochelarii. Când şi-i pune înapoi pe nas, se întoarce în lumea reală, a şcolii, a obligaţiilor sociale, a Parisului scăpătat al anilor ’60. Familia micuţei domnişoare Categoric are o istorie extrem de misterioasă: un tată care o iubeşte, dar care nu i-a spus niciodată care e ocupaţia lui adevărată, şi o mamă dansatoare, care se întoarce acasă, în America, lăsându-şi fetiţa şi soţul în fermecătorul arondisment X. Culmea, până şi profesoara de balet a micuţei are un trecut neclar”.
Prâslea cel Voinic și merele de aur, de Maria Surducan
Nici noutatea editorială de la editura Vellant nu este de neglijat: Prâslea cel Voinic și merele de aur, de Maria Surducan, un roman grafic de excepție „care adună laolaltă personaje din basmele culese de Petre Ispirescu, cartea Mariei Surducan se bazează pe o documentare serioasă, care se întinde de la arta bizantină la manga japoneză şi se foloseşte de personalităţi ca Marie Curie sau Nikola Tesla în conceperea unora dintre personaje.
Sursele de inspiraţie pentru „Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur” în varianta repovestită a Mariei Surducan sunt trei poveşti culese de Petre Ispirescu care urmează firul narativ al poveştilor în care elementul central este mărul de aur: Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur, Pasărea măiastră şi Lupul cel năzdrăzvan”, conform prezentării volumului de pe site-ul editurii. Promițător, zic eu :).
Câștigătorii, de Julio Cortázar
Am pus ochii pe ea de la Gaudeamus. Primul volum publicat de Julio Cortázar, Câștigătorii (traducere de Coman Lupu, ilustrată, 416 pagini) „pare un roman despre o croazieră mai neobişnuită, dar încă din primele pagini se transformă într-o meditaţie asupra vieţii şi a libertăţii, care obligă personajele să-şi înfrunte temeri nebănuite. Un grup eclectic de argentinieni, câştigători ai unei croaziere, se îmbarcă pe vasul Malcolm, nerăbdători să se bucure de o lună de vacanţă. Dar lucrurile nu sunt atât de simple cum par, şi vacanţa relaxantă care se anunţa degenerează într-o aventură destul de riscantă”. De neratat este și volumul Ocolul zilei în optzeci de lumi, o altă carte de Cortázar tipărită la editura Art de curând, în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari.
Prozac 2. 90 de pastile împotriva tristeții, de Adriana Babeți
Nu-mi spuneți că nu vă bucurați să auziți de un nou volum semnat de Adriana Babeți, că nu vă cred :). Iată, Prozac 2. 90 de pastile împotriva tristeții (colecția „Ego-Grafii”, Editura Polirom, 312 pagini) vine cu doza necesară pentru descrețit frunțile. Cu sărbătorile care vor bate în curând la ușă, cred că va fi și cadoul potrivit.
Descrierea cărții sună cam așa: „Convinsă că micile bucurii zilnice ne fac viața mai frumoasă, Adriana Babeți ne oferă o doză suplimentară de Prozac. Asemenea celor publicate în urmă cu cinci ani, noile pastile împotriva tristeții sînt povești despre oameni minunați și întîmplări cu haz, gînduri pline de speranță și amintiri tandre. Citindu-le, te poți molipsi de bucurie și de încrederea că binele triumfă totuși într-un tîrziu. Sărbători, dar și zile obișnuite, prietenii trainice, ore de neuitat la facultate, cărți grozave, spectacole ieșite din comun, gesturi sau vorbe surprinzătoare, întîmplări aparent simple, dar dincolo de care se pot citi multe, călătorii prin lumea largă, dar și printr-o Românie mai puțin cunoscută, ba chiar și gustul mirific al unui cremes. Și cîte încă… Iar pentru ca tabloul bucuriei să fie complet, Adriana Babeți își ilustrează povestirile cu fotografii și chiar se încumeta să facă programul detaliat al unei zile perfecte. Toate împreună, cuvinte și imagini, intră în compoziția celor 90 de mici bombe cu serotonină. O carte antidepresivă și întremătoare cît o tonă de Prozac”.
Zei americani, de Neil Gaiman
Fani Neil Gaiman? Atunci volumul acesta, Zei americani (Editura Paladin, traducere de Liviu Radu, 666 de pagini), trebuie achiziționat în regim de urgență.
Pentru degustare, din descrierea cărții: „Captivant încă de la primele pagini prin calităţile sale stilistice – care i-au asigurat deja un loc pe rafturile de literatură clasică –, romanul lui Neil Gaiman ne poartă într-o călătorie iniţiatică de-a lungul şi de-a latul Americii, acolo unde zeii tuturor mitologiilor se regăsesc sub aparenţa oamenilor obişnuiţi şi se amestecă în existenţa acestora.
La fel ca într-o epopee greacă, Neil Gaiman evocă dragostea şi sacrificiul de sine, prietenia statornică şi războiul – un război între vechii zei şi noii zei, cei ai cărţilor de credit şi ai autostrăzilor, ai internetului şi ai telefonului, ai radioului şi ai televiziunii”.
