Săptămâna trecută la Librăria Humanitas de la Cişmigiu a avut loc lansarea volumului Vecin cu viaţa. Poezia ortonimă 1911-1935 de Fernando Pessoa. Invitaţi la acest eveniment au fost Dinu Flămând, poet şi traducătorul acestui volum, Ioan Stanomir, scriitor, şi actriţa Oana Pellea, invitata specială a întâlnirii. Evenimentul a fost moderat de către Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.
Fernando Pessoa rămâne unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai secolului XX. A publicat frecvent articole în revistele literare portugheze (Orpheu, Portugal Futurista, Contemporânea, Athena), iar dintre volumele apărute în timpul vieţii, amintesc Antinous (1918), 35 Sonnets (1918), O Banqueiro Anarquista (1922), English Poems I-II şi English Poems III (1922), Messagem (1934).
Despre Pessoa, José Saramago scrie: „Era un om care cunoștea diverse limbi și scria versuri. Își câștiga pâinea și vinul punând cuvintele pe locul cuvintelor; așa a scris versuri cum trebuie să fie scrise versurile, deci ca pentru prima dată. La început s-a numit Fernando, pessoa, persoană ca toți ceilalți. Dar într-o zi îi trecu prin cap să anunțe iminenta apariție a unui super Camões, unul mult mai mare decât primul”.
Apariţia acestui volum la noi încununează eforturi îndelungate şi merituoase în egală măsură. Circa 30.000 de texte şi manuscrise au fost descoperite la moartea autorului, iar cercetările pentru reconstruirea volumului Cartea neliniştirii, atribuită de către Pessoa heteronimului Bernardo Soares, continuă încă.
Fernando Pessoa a inventat peste şaptezeci de identităţi imaginare sau heteronimi, a construit, în timpul vieţii, aşa cum spunea chiar el, „un teatru de oameni vii” (drama em gente), denumire amintită de Dinu Flămând, traducătorul acestei a doua ediţii apărute la noi în 2012.
Dacă esenţa spiritului lui Fernando Pessoa e reprezentată de fragmentar, de incomplet, veţi regăsi în noul volum apărut la Humanitas, Vecin cu viaţa. Poezia ortonimă 1911-1935, aproape cinci sute de poeme care au reuşit să creeze o armonie greu de egalat fără iscusinţa unui traducător cu experienţă îndelungată în ce înseamnă, mai ales, scriitura lui Fernando Pessoa.
„Îi prezentăm cititorului român aproape cinci sute de texte din producţia lirică pe care Pessoa a plasat-o sub propriul său nume, scrise în portugheză, în franceză şi în engleză, convinşi fiind că este relieful cel mai proeminent al unui continent ascuns, de o diversitate care din nou va surprinde. Şi vom vedea că Pessoa continuă să se multiplice chiar şi atunci când rămâne sub propriul său nume, complexitate ce se adaugă spectacolului de identităţi deja cunoscut prin demultiplicarea heteronimică. Căci dacă ne-am obişnuit să vedem în familia heteronimică a lui Pessoa o sursă abundentă şi importantă de scrieri, cât pentru o adevărată generaţie literară transnaţională, iar ea stabileşte deja o performanţă unică în istoria tuturor literaturilor, puţini bănuiesc existenţa diversităţii din care se alcătuieşte Pessoa însuşi, ca multiplu de sine”, scrie traducătorul lui Pessoa, Dinu Flămând.
Cu ocazia lansării acestui volum, acesta din urmă a amintit că Pessoa nu a scris niciodată mediocru fiindcă nu ştia să fie astfel:
„Nu știa să fie mărunt, deși în fotografii îl vedem ca pe cineva precar. Ce forță în acest trup precar și în acest suflet atât de chinuit și de fericit că era atât de chinuit! De ce mă fascinează acest personaj, care niciodată nu a fost normal, nici măcar singura lui tentativă de iubire nu s-a realizat? M-a fascinat, nu neapărat uriașa lui productivitate și disponibilitate de a fi atâția, ci faptul că a făcut din nefericirea lui și din limitele lui a făcut dovada faptului că poți să te creezi cum vrei tu.” (Transcrierea discursului îi aparţine lui Judy Florescu, iar video-ul poate fi urmărit aici.)
Veţi regăsi poezii scrise în stiluri diferite, căci inspirat de cei mai mari scriitori pe care i-a admirat, Fernando Pessoa a ştiut să transforme, prin tehnici care nu mai aveau nimic de-a face cu pastişa, opere noi, texte extraordinar de fermecătoare, care azi îi supravieţuiesc la aproape 129 de la naşterea sa. Dincolo de acestea, veţi regăsi dovezi ale unor creaţii lirice de o originalitate de netăgăduit. Din interiorul unei vieţi care nu lăsa să se vadă această uluitoare forţă de creaţie, au luat naştere voci pe care azi continuăm să le citim cu o nepieritoare admiraţie.
„Mi-am cucerit, puţin câte puţin, teritoriul interior care urma să fie al meu. Mi-am cerut, unul după altul, întinsurile de mlaştină în care nu mai rămăsese nimic din mine. Şi am scos la iveală fiinţa mea infinită, dar a trebuit să mă scot pe mine din mine cu forcepsul”, scria Bernardo Soares în Cartea neliniştirii. Puţin câte puţin, Fernando Pessoa a cucerit nu doar un oraş, ci o lume întreagă.
Fotografii din arhiva personală.
