Zic aşa: orice cititor adevărat are prin sertarele hard drive-ului cel puţin un roman neterminat (cu varianta: abandonat). Cred că ştiţi la ce mă refer: alea 2 capitole începute odată, dar de care parcă nu se mai leagă nimic, deşi ideea îţi plăcea, sau alea 90 de pagini care acum îţi sună… fad, şi puteţi continua voi (cu motivele, zic).
Sau, şi mai bine, puneţi şi motivele, şi capitolele pe myunfinishednovels.com. Dacă tot nu se întâmplă nimic cu ele, rămâne de sharuit povestea lor. Steve Wilson, cel care a creat platforma şi care are la rându-i mai multe “manuscrise” neterminat pe căciulă, explică cum cel mai important e să îţi asumi toată povestea, împărtăşeşti experienţa, că doar e importantă, să primeşti reacţii la intenţia şi ideeile tale.
Găseşti aici de la bucăţi de proză de 10 pagini la altele de 90 de pagini, toate prezentate cu motivele abandonului în faţă şi rezumatul “cărţii” după. Iar de cele mai multe ori motivele sunt dintre cele mai… umane cu putinţă:
Begun in 2007, I then went back to school to become a teacher, got married and, just recently, my first child was born. I’m getting to it!
I started my novel a few years ago, but after completing the first two chapters I ran of ideas, therefore I stopped writing.
I actually finished it, but due to a wonderful computer error (thanks, Windows!), I lost the entire thing, except for the original, quick outline of short blurbs that my friend had graciously saved for me.
De ce ţi-ai pune totuşi romanul neterminat aici, că, până la urmă, motivele astea le spui şi la o bere prietenilor, curioşi să ştie cum mai merge proza? În cazul în care nu le vei răspune evaziv “eh, nu toate prozele-s pe roze” sau, ca şi acum un an, “încă puţin”, scoţând documentul din sertar vei fi poate mai motivat să te gândeşti la el. Iar aici pot funcţiona comentarii de genul:
I really, really want to read this book. The extract was funny and unpleasant in just the right quantities, and I love how you challenge social taboos. Please do let me know if you ever finish it!
Nu îmi mai rămâne să spun decât: succesul nu e obligatoriu! 🙂
Am ajuns la myunfinishednovels.com via Ginger Group, via Guardian.
