Bookaholic

După ce am citit “Tropicul Cancerului” și “Tropicul Capricornului” am știut că orice altă carte de Henry Miller mi-ar pica în mână aș devora-o. Și așa a fost. Felul incredibil al lui Miller de a povesti – simplu, inteligent, cu umor – m-a dat gata cu fiecare următoare carte: volumele trilogiei “Rastignirea trandafirie”, “Lumea sexului” (despre care am scris acum vreo doi ani în “Money Express”), iar de curând, “Un diavol în paradis”, una dintre cele mai noi cărți din seria de autor “Henry Miller”, de la Polirom.

Autobiografică, ca mai toate cărților lui, “Un diavol în paradis” este un portret în tușe întunecate a lui Conrad Moricand, un astrolog pe care Miller l-a cunoscut la Paris, înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, grație scriitoarei Anaïs Nin.

“Destul de înalt, bine făcut, lat în umeri, greoi și încet în mișcări”, Conrad Moricand – “un erudit cufundat în filozofiile ermetice”, “un ocultist”, “un stoic cărându-și după sine mormântul” –  intră rapid în viața scriitorului “aflat abia la începutul carierei sale, naiv, entuziast, care absoarbe ca un burete, interesat de orice și aparent fără direcție”.

Cunoștințele în materie de astrologie și filozofie antică ale lui Moricand îl fascinează pe Miller iar situația financiară dezastruoasă a acestuia – își pierduse întreaga avere locuind acum într-un hotel modest de pe Notre Dame de Lorette, unde mânca și la micul dejun și la cină croasanți și cafea, îl impresionează pe scriitor care se hotărăște să-i întindă o mână de ajutor: îi asigură, pe cât își permite, mâncarea, îl prezintă cunoscuților pentru a le face, contra cost, horoscopul etc.

Războiul îi separă dar se revăd în 1947, când Henry Miller, emoționat de scrisorile disperate pe care Moricand i le trimite dintr-un sat din Elveția, îl invită să-și petreacă restul vieții în casa lui din Big Sur, California. În acest mic paradis, diavolul “suav, fin și blând ca un vrăjitor”, “exagerat de sensibil”, bolnăvicios, ”la fel de nestatornic și sentimental ca o fată de șaisprezece ani”, îl aduce la disperare pe Miller care se angajează să-i plătească datoriile din Elveția, să-i cumpere parfumul și țigările preferate, indispensabila codeină, hârtie de scris dintre cele mai fine.

Miller cel sensibilizat de frământările sufletești ale lui Moricand ajunge în final să fie scârbit de caracterul acestui “impostor nenorocit”, “dandy incurabil care ducea viața unui cerșetor”.  Un cerșetor care nu cerșea însă în stradă, cu mâna întinsă, cu pantalonii rupți în fund, așa cum a făcut-o Miller în zielele negre din tinerețe; nu, “atunci când cerșea, cerșea pe hârtie de calitate și cu un scris elegant, cu gramatica, sintaxa și punctuația întotdeauna perfecte”.

Și în timp ce șlefuiește prortretul întunecat al acestui erudit singuratic a cărui unică religie este astrologia, iar cea mai puternică convingere, “realitatea existenței răului”, Miller își face și sieși portretul: tată iubitor, prieten de nădejde, spirit gregar, om inteligent cu idei sclipitoare uneori, sincer, “un fanatic al realității”, “un om care crede în superabundență și în miracole”, un optimist sadea.

Cele câteva luni în care Miller l-a “adoptat” pe astrolog sunt urmate de despărțirea acestora – forțată evident de Miller care nu mai suportă situația -. Vor trece șapte ani din acel moment și până în 1954, când Conrad Moricand va muri într-un spital din Paris “singur ca un șobolan, gol ca ultimul boschetar”, așa cum scria necrologul din “Le Goeland”.

Oricât de ticălos este acest dandy dependent de rău, de ceea ce spun stelele și nu oamenii, de codeină și țigări bune, de parfum și haine de calitate, de bunăvoința unor persoane generoase, oricât de disprețuitor ar fi – disprețuiește copii, americani, natură, Dumnezeu – nu ai cum să nu-l compătimești. Acest ciudat îndrăgostit numai de lucruri abstracte este, până la urmă, un suflet gol care nu se poate bucura niciodată de ceva pe deplin.

Iar faptul că ajungi să compătimești până și un diavol care nu și-a găsit alinare nici măcar în paradis i se datorează lui Henry Miller care a reușit să creeze un personaj în care fiecare recunoaște câte ceva din propriul rău.

Surse foto: sapteseri.ro, suplimentuldecultura.ro, ihavegoodbooks.blogspot.ro, coverbrowser.com, masmasculino.com