Majoritatea artiștilor mărturisesc, la un moment dat, că au fost influențați, la rândul lor, de alți artiști. Louise Bourgeois, artista franco-americană care a murit în 2010, în vârstă de 98 de ani, a spus aproape întotdeauna că singurii oameni care i-au influențat arta au fost cei din viața ei: o mamă iubitoare pe care a pierdut-o devreme, un tată tiranic, amante de-ale tatălui și alții. Toate lucrările lui Bourgeois – sculpturi, instalații, picturi, cărți de artist – povestesc despre copilăria ei populată de bine și rău, de bucurii mari și frici fără margini, o copilărie care pentru ea “nu și-a pierdut niciodată misterul și nici drama”. Așa e “Maman”, un păianjen imens (9 m înălțime) din bronz, oțel și marmură, portret al mamei sale, pe care artista l-a creat în 1999 special pentru deschiderea, din 2000, a Tate Modern din Londra, muzeu care îl deține și care îl numește acum, de Ziua Internațională a Femeii, lucrarea săptămânii.
“Prietenul (păianjenul – de ce păianjenul?), deoarece cel mai bun prieten al meu a fost mama mea și ea a fost precaută, inteligentă, răbdătoare, liniștitoare, rezonabilă, delicată, subtilă, indispensabilă, ordonată și la fel de folositoare ca un păianjen”. Așa explica artista, în textul “Ode à ma mere”, din 1995, simbolistica acestei sculpturi, ce face parte dintr-o întreagă serie de lucrări dedicată arahnidelor și care a fost replicată în versiuni de milioane de dolari pentru galerii din întreaga lume.
S-a spus despre arta lui Louise Bourgeois că este anti tradiție masculină iar despre ea, că este o eroină feministă. Artista a respins însă întotdeauna astfel de categorisiri motivând că este un artist și nu un artist-femeie. “Sunt norocoasă că am fost crescută de o mamă feministă și îndeajuns de norocoasă că m-am căsătorit cu un soț care a fost un feminist și că am crescut fii care sunt feminiști”, spunea ea.
Bourgeois, care a studiat matematica înainte de a se apuca de artă și care a lucrat în atelierul artistului cubist Fernand Léger înainte de a emigra în America (la începutul anilor ’40), a considerat întotdeauna că arta este “o formă de psihanaliză” (pe care a și practicat-o dealtfel, la începutul anilor ’50, după moartea tatălui) și că numai prin artă poți avea acces la inconștient. O artistă originală care s-a reinventat pe sine și lumea ei – “Dacă nevoia ta este de a refuza să renunți la trecut, trebuie să îl recreezi”, credea ea – Louise Bourgeois și-a transpus toate spaimele în lucrări ce redau falusuri (“Fillette”, 1968) și sâni (“Femme Maison”, 1994) și care investighează teme precum maternitatea (“Maman”, 1999) și paternitatea (“Destruction of the Father”, 1974).
Totuși, oricâte frici și lupte interioare ar simboliza “Maman”, e clar că pentru Louise Bourgeois păianjenul-portret însemană mai mult decât atât, și anume: frumusețe, forță, delicatețe, iubire nemărginită, grijă, încredere, înțelegere, răbdare….Înseamnă MAMĂ.
Surse foto: guardian.co.uk, julielomoe.wordpress.com, arthistory.about.com, ecosalon.com
