Cu Maria v-am făcut cunoștință în urmă cu o lună și jumătate, atunci când am vorbit cu ea despre primele ei întâlniri cu cărțile, despre preferatele ei, despre alegerea volumelor și multe altele. A fost foarte emoționată când a citit interviul respectiv și, cumva, a căpătat parcă și mai mult drag de cărți și de… Bookaholic :).

Astfel încât vineri seara am fost sunată de mama ei care mi-a spus că Maria ar vrea să scrie pentru noi un fel de cronică de târg, încântată peste măsură de experiența ei de la Bookfest, de librarii faini și scriitorii deschiși pe care i-a întâlnit și cu care a vorbit, de cărțile pe care și le-a luat. Firesc, ne-am entuziasmat și noi. Am fost foarte curioși ce va scrie Maria, un copil de 9 ani și jumătate, despre Bookfest 2014. Cum arată călătoria prin lumea cărților prin ochii ei? 🙂 Vedeți mai jos.

O călătorie prin lumea cărților

de Maria Bogdan

O zi care va îmi va rămâne înscrisă în memoria afectivă pentru multă vreme este cea de 30 mai 2014, când am fost, împreună cu mama mea, la Bookfest!

Mi s-a părut extraordinar! De cum am intrat în acea minunată și fantastică lume a cărților, totul s-a transformat într-un vis. Sper că și voi ați trăit vreodată un astfel de sentiment, ca să puteți înțelege despre ce vorbesc. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost să mă uit peste cărți, să încep să le răsfoiesc cu bucurie, cu nerăbdare, cu mirare, să mă cufund în paginile lor.

Maria, cu ”prada” întinsă pe pat, după Bookfest 2014

Regula nr. 1 pentru a te bucura de un festival de carte

Răsfoiește o carte și miroase-o. Nimic nu se compară cu senzația primei întâlniri cu o carte proaspăt tipărită. Toate simțurile îți sunt puse în mișcare: palmele alunecă lin peste pagini, ochii scormonesc printre rânduri, iar mirosul îți este rapid cucerit de amestecul de cerneală și hârtie.

După ce am găsit o carte pe care mi-o doream de foarte mult timp – și pe care, dacă îmi permiteți, v-aș recomanda-o și vouă (Gemenii Templeton, de Ellis Weiner) – am plecat să descopăr standurile cu minunății ale editurilor cu ofertă pentru copii. La început, ne-am oprit la Humanitas. Eu nu am găsit nicio carte care să mă atragă (pe cele faine, le aveam deja în biblioteca mea), însă mama mea a fost mai norocoasă, descoperind câteva volume pe placul ei. Tot acolo l-am văzut și pe Dan C. Mihăilescu, la o ședință de autografe, însă noi nu am putut să ne mândrim cu semnătura lui, fiindcă nu am cumpărat, de data aceasta, nimic scris de el.

Pe la mijlocul turului nostru prin universul cărților, am poposit la editura mea preferată: Arthur. Acolo m-am întâlnit cu un librar foarte amabil, care m-a ajutat să-mi găsesc niște cărți și să mă lămuresc asupra altora. A fost foarte amuzant, fiindcă eu citisem o mulțime de volume publicate la ei, așa că a trebuit să-mi găsească mai mult cărți de clasa a VII-a, deși eu termin acum clasa a III-a. Când trebuia să plătim, un alt domn s-a apropiat de noi și m-a invitat să ascult o poveste. Neștiind despre ce era vorba, am vrut să merg, dar s-a dovedit că, de fapt, trebuia să citească o poveste pentru copii mult mai mici. Ceea ce mi-a plăcut însă a fost dialogul pe care l-am purtat la final cu doamna (n.r. Veronica D. Niculescu) care ne-a citit.

După aceea, am mai colindat pe la câteva standuri cu edituri pentru adulți, unde mama a răsfoit tot felul de volume și unde eu am așteptat-o răbdătoare, cu gândul la viitoarele mele achiziții.

Regula nr. 2 pentru a te bucura de un festival de carte

Lasă-i și pe părinți să își cumpere cărți, altfel se vor plictisi și vor spune că trebuie să plecați acasă.

Mama auzise că la târg se va lansa dedicat Copilăriei, dintr-o revistă scoasă de Muzeul Țăranului Român, intitulată Martor. Singura problemă a fost că am greșit standul, așa că ne-am învârtit printre diverse edituri, până ce un domn de la informații ne-a lămurit unde avea loc lansarea. Sacoșele noastre erau încărcate până la refuz, așa că o pauză de stat pe scaun și ascultat povești despre copilărie mi s-a părut mai mult decât binevenită.

La lansarea noului număr al revistei Martor

Regula nr. 3 pentru a te bucura de un festival de carte

Bucură-te de tot ceea ce faci (chiar și atunci când te rătăcești, voit sau nu, prin târg) și bucură-te, mai ales, de oamenii cu care ai ocazia să te întâlnești.

Când, în sfârșit, am ajuns la lansare, nimic nu începuse încă, așa că am avut timp să ne acomodăm. Am admirat afișul și m-am familiarizat cu chipurile celor care aveau să vorbească. Mi-a plăcut foarte mult ce au spus, cu atât mai mult cu cât tema de discuție era copilăria și încercarea de a crea un muzeu (deocamdată, virtual) destinat poveștilor multicolore ale copilăriei din spațiul românesc.

După cinci ore petrecute în târg, după zeci de volume răsfoite, adulmecate sau cărora le-am citit câteva rânduri la întâmplare sau de pe coperta a IV-a, am plecat obosite, dar bucuroase, spre casă. Ca și anul trecut, am așezat comoara pe pat, carte lângă carte, pentru a admira dintr-o privire întreaga recoltă. Să vă spun câteva dintre titluri, poate vă dau idei pentru alegeri viitoare: Pulbere de stele, de Neil Gaiman, Peripețiile bravului soldat Švejk, de Jaroslav Hašek, Seraphina, de Rachel Hartman, Luminile Nordului, de Philip Pullman, Clementina, de Sara Pennypacker. La acestea se adaugă și câteva cărți care nu spun povești imaginare, ci te ajută să călătorești prin trecutul istoric – precum cea scrisă de Ernst Gombrich pentru copii (O scurtă istorie a lumii) –, sau să deslușești tainele nesfârșitelor chipuri ale realității (500 de lucruri uimitoare, o enciclopedie năstrușnică, bogat ilustrată).

Maria la final de Bookfest 2014, înainte de plecarea din târg

Când priveam cu drag către frumoasele coperte înșirate cu mândrie pe pat, mi-am amintit un citat din G. K. Chesterton, așezat la începutul volumului Coraline, semnat de Neil Gaiman: Poveștile nu sunt doar adevărate, sunt mai mult de atât: nu pentru că ne spun că balaurii există, ci pentru că ne spun că balaurii pot fi învinși.

Și am zâmbit fericită la gândul că am atât de mulți aliați pentru a învinge balaurii.