Tag: copii

Din seria cu animale şi aventuri cu tîlc

Dacă aveţi copii mai mari de 3 ani (cît să înţeleagă cam tot firul poveştilor), dacă vă interesează poveştile cu animale, ilustraţiile mai la libera inspiraţie şi un vag parfum de fabulă către final, eu zic că Animale din poveşti cum la zoo nu găseşti , de Gianni Rodari şi Anna Laura Cantone ar fi o variantă foarte bună, mai ales că are şi umor. Citeşte tot articolul

O scurtă istorie a tabletei. Începerea anului școlar, electronicele și nostalgiile personale

În ultimul timp, dau numai peste sondaje și grafice în lecturile mele pe internet. După cum probabil v-ați dat seama, în majoritatea nu prea am încredere. Însă mi se par interesante pentru a ne ridica niște întrebări și a ne pune pe gânduri, venind fiecare cu răspunsul propriu. Pe linia aceasta, am găsit un grafic simpatic ce face o scurtă istorie a tabletei, aducând în prim plan avantajele utilizării acesteia. În completare, cum astăzi este prima zi de școală, voi lua în discuție și un sondaj din Statele Unite ale Americii care spune că există o creștere a intenției părinților de a cumpăra ca rechizite pentru copiii lor electronice. E de bine? E de rău? Nu pot să exprim decât punctul meu de vedere. Citeşte tot articolul

Miruna și Arianna sau despre cărțile interactive pentru copii

Încep cu o mărturisire: nu am simțit niciodată nostalgie pentru jucăriile pe care le aveam când eram copil, pentru guma Turbo sau pentru televizoarele alb-negru. Sau, mai precis, nu în sensul strict de obiecte, ci doar în legătură cu experiențele personale legate de ele, cu amintirile legate de oameni dragi sau cu anumite momente. Înțeleg greu idolatria față de trecut și chiar nu cred că înainte era mai bine sau pe vremea mea lucrurile erau mai frumoase. Ba chiar erau ceva mai urâte, memoria subiectivă le înfrumusețează. Peste 30 de ani, copiii noștri, atunci maturi și la casa lor, se vor uita la tablete în muzeu și-și vor aminti de aplicațiile interactive de pe iPad-uri sau smartphone-uri cu aceeași nostalgie cu care ne amintim noi de Cireșarii. Citeşte tot articolul

Trei ţări, aceeaşi limbă: un blog de urmărit

Foarte bună idee e blogul cu scriitori pe care-l găzduieşte Institutul Goethe! Le e dedicat autorilor de limbă germană care vor veni în vara asta în România la Salonul de Carte Bookfest, unde nu va mai fi ca în alţi ani, cînd invitată de onoare era o ţară. De data asta se întîmplă ceva original (de fapt, foarte firesc) şi vin scriitori care au în comun nu cetăţenia, ci faptul că folosesc aceeaşi limbă,  în acest caz germana. Citeşte tot articolul

„Fata babei şi fata moşului” – o interpretare postmodernă la Teatrul Țăndărică

Cred că ştiţi cu toţii povestea – poate nu toate chiar încercările prin care trec personajele, dar măcar ideea principală, construită, ca în orice basm, în jurul dihotomiei bine-rău, reprezentate de două fete – una blondă şi suavă, cuminte şi harnică şi alta urâtă şi rea, leneşă şi vanitoasă. Povestea lui Ion Creangă mizează pe o morală destul de simplă: dacă eşti bun şi cinstit, vei avea numai de câştigat, dacă însă te împiedici în propria mândrie şi răutate, vei sfârşi umilit şi înfrânt (ce bine ar fi să fie şi în realitate aşa!). Adaptarea de la Teatrul Ţăndărică, în regia lui Daniel Stanciu, păstrează această tematică, dar îmbracă povestea tradiţională în mijloace vizuale extrem de moderne, traducând în limbaj contemporan o poveste ce este, în definitiv, general valabilă. Citeşte tot articolul

Scriitoare cu copii. Patru poveşti – Ștefania Mihalache, Simona Popescu, Adina Rosetti, Elena Vlădăreanu

Nu zice nimeni că e uşor să scrii, nici să ai tot timpul din  lume. Nici să naşti nu e tocmai floare la ureche, aşa zic femeile care au făcut-o. Cum e atunci să vrei să scrii când timpul tău curge către altcineva, iar corpul ţi-e epuizat? Ce se întîmplă cînd nu mai dormi, cînd nu mai mănînci, cînd ce e în jurul tău pare brusc din cu totul altă lume? Citeşte tot articolul

Despre curaj și acceptare: Wonder, de R.J. Palacio

Poate unul dintre cele mai premiate romane ale anului 2012, Wonder, volumul semnat de R.J. Palacio, are toate elementele necesare pentru a deveni un clasic al literaturii pentru copii. Romanul spune o poveste emoționantă a curajului și a acceptării. Personajul principal, August Pullman, este un copil de 10 ani care s-a născut cu o malformație care îi afectează față, făcându-l pe acesta să arate monstruos. În ciuda diformității sale, August trebuie să învețe să trăiască, iar cei din jurul său trebuie să învețe să-i vadă acestuia trăsăturile profunde pentru a-l accepta. Citeşte tot articolul

Să scrii sau să creşti copii? Elif Shafak – Lapte negru

Citisem Bastarda Istanbulului şi, de la jumătate încolo mă dezamăgise. Dacă o prietenă nu mi-ar fi făcut cadoul Lapte negru, spunîndu-mi că  e vorba despre experienţa scriitoarei după ce a născut, n-aş fi citit cartea asta, după cum probabil n-aş fi pus mîna pe nici o altă carte de Elif Shafak prea curînd. Aş fi avut numai de pierdut. Citeşte tot articolul

Poveste din nord, cu o fată de împărat

A fost o dată ca niciodată, a fost o dată un ţăran sărman dintr-un sat pierdut în Suedia. Şi într-o zi, cum stătea el supărat, murat de ploaie şi pătruns de ger, o veste i-a luminat chipul şi viaţa: nevasta lui născuse o fetiţă. Din acest moment, din acea zi friguroasă cînd devine tată, Jan Andresson din Skrolycka e un alt om şi povestea vieţii acestui alt om o vom afla din Împăratul Portugaliei de Selma Lagerlöf ( trad. Liliana Donose Samuelsson, Editura Humanitas, 2012). Citeşte tot articolul

Să aflăm despre toate, pe scurt, de la Big Bang la ADN, cu Bill Bryson

Întotdeauna am fost fascinată de științele exacte, deși nu m-am înțeles tocmai bine cu geometria în spațiu. Totuși, dificultățile de calcul nu m-au împiedicat să-mi dedic o bună parte de timp unor lecturi un pic mai teoretice. Una dintre cărțile de știință pe care nu mă pot abține de la a le recomanda este Despre toate, pe scurt. De la Big Bang la ADN. Volumul apărut la Editura Curtea veche este semnat de Bill Bryson, unul dintre cei mai bine vânduți scriitori americani contemporani, care a semnat volume de călătorii, studii de lingvistică, dar și cărți de știință. Citeşte tot articolul

Călătoria către sine a unui pinguin tenor pe nume Apolodor

Deși poate să pară doar o carte pentru copii, povestea lui Apolodor este semată, așa cum bine știm, de un autor special - Gellu Naum, scriitor de avangardă, suprarealist, ceea ce înseamnă că sunt șanse ca în Cartea cu Apolodor să găsim mai multe lucruri importante decât o joacă pentru copii. Cel puțin cu gândul ăsta m-am apucat să recitesc unul dintre volume preferate ale copilăriei din cărțile cu Apolodor. Și nu m-am înșelat. Citeşte tot articolul

Fantastica călătorie din Peru la Londra a ursului Paddington

Mulți dintre voi îl cunosc probabil deja pe ursulețul Paddington din seria de articole vestimentare și de larg costum cu care nu puține magazine londoneze își așteaptă vizitatorii. L-ați văzut cu siguranță în călătoriile voastre, pe net sau tricoul vreunui prieten recent întors din Londra. Având în vedere că în stația de tren Paddington, după care ursulețul a fost numit, există și o statuie a celebrului personaj, vă puteți da ușor seama de amploarea fenomenului Paddington. Acum îi puteți citi povestea, căci a apărut volumul Un urs pe nume Paddington, semnat de Michael Bond. Citeşte tot articolul

Tabuuri şi fragilităţi

Al cincilea copil (trad. Anca-Gabriela Sîrbu, Editura Polirom) e o carte amara şi subţire care, la final, îţi lasă gustul de doctorie cretoasă,  lipită de cerul gurii,  şi senzaţia c-o să-ţi intre în corp, chiar dacă te opui. Citeşte tot articolul