Tag: interviu

Interviu cu Marius Chivu: ”Regret enorm că n-am apucat să-i iau interviu lui Mircea Horia Simionescu”

Recent, vă povesteam despre cât de mult mi-a plăcut cartea coordonată de Marius Chivu, ”Ce-a vrut să spună autorul”, și de ce. Iată că am revenit mai curând decât vă așteptați, tocmai pentru că am avut ocazia să-l iau la întrebări pe Marius Chivu despre cel mai recent volum publicat - cum s-a născut ideea cărții, ce aduce aceasta în plus, ce crede el despre interviuri -, dar și despre lumea criticilor în cultura română, despre cum e să fii tu însuți critic și să se scrie cronici despre cărțile tale, despre regrete, pasiunea pentru literatură și multe altele. Spre sfârșit, ne-am jucat puțin - m-am gândit că unele întrebări din ”Ce-a vrut să spună autorul” sunt atât de faine, încât ar merita să ne răspundă la ele și Marius Chivu, de cealaltă parte a baricadei. Intervievatorul își va răspunde, astfel, la propriile întrebări. Citeşte tot articolul

Liliana Corobca: ”Eu sunt tipul de scriitor vulcanic” – interviu

Cu câteva zile în urmă, scriam despre cartea Lilianei Corobca, ”Kinderland”, și vă promiteam un interviu cu aceasta. Precum vă spuneam în materialul trecut, Liliana Corobca este o scriitoare din Republica Moldova, care, în prezent, locuiește în București. A debutat cu  ”Negrissimo” în 2003 (Editura Arc, Chișinău), publicând apoi ”Un an în paradis” în 2005 (Editura Cartea Românească, București). ”Kinderland” a fost lansat la Bookfest pe 2 iunie și este un roman ce merită toată atenția care i s-a acordat în ultimele săptămâni. Citeşte tot articolul

Interviu cu Christian Haller – ”Eu am venit cu o imagine specială despre România; când românii se uită însă spre trecut, privesc întotdeauna prin ochelarii erei Ceaușescu”

Christian Haller, unul dintre scriitorii elvețieni invitați la Salonul Internațional de Carte Bookfest de anul acesta, are două cărți traduse în limba română: ”Muzica înghițită” (2004) și ”Vremurile mai bune” (2008), ambele la Editura Polirom. De București îl leagă amintirile mamei sale, care a trăit o perioadă din copilăria ei aici. A transmis, înaintea de revenirea în România, unul dintre cele mai frumoase mesaje, spunând că literatura română i-a influențat scriitura. La cei 70 de ani, este un scriitor fantastic și un foarte bun orator. Pe o ploaie torențială, ne-am întâlnit în zilele Bookfest-ului pentru a discuta despre romanele sale, despre sursele lui de inspirație, despre București, despre mediile literare, despre actul de a scrie, despre traduceri. Citeşte tot articolul

Adina Dabija: ”Menirea unui scriitor este să se conecteze la sunetul fundamental al lumii și să încerce să-l traducă în cuvinte” – interviu

Cu Adina Dabija m-am întâlnit la Romexpo, înainte de lansarea primului ei roman, ”Șaman”. Am stat de vorbă după aceea, printre vizitatori, pe fundalul furtunii puternice care se iscase. Aflată la cea de-a treia carte (după două volume de poezii, ”poezia păpușa” din 1997 și ”Stare nediferențiată” din 2006 în România și altele în America), Adina practică medicina orientală în New York, acolo unde locuiește în prezent. Pentru mine, a fost o surpriză de mari proporții romanul ei de debut în proză, extrem de proaspăt, scris cu o forță foarte mare. De aceea, abia așteptam să o cunosc; am purtat conversații despre literatură, despre proza, poezia și teatrul ei, despre medicina orientală, despre ritualuri de scris, obiceiuri de lectură și multe altele. Cu un ton blând și o prezență discretă, Adina Dabija mi-a mărturisit, la sfârșitul interviului, că îi este teamă că vă va fi greu să citiți un material mai lung, precum acesta. Eu mizez însă că veți empatiza pe parcursul lecturii cu tânăra scriitoare și nu o veți abandona. Citeşte tot articolul

Luzinterruptus, interviu

Luzinterruptuz este un grup de artiști urbani spanioli care a intrat în atenția publicului român cu ocazia evenimentului stradal organizat de ziarul Ring și Editura Litera, Noaptea cărților deschise sau Vino să iei o carte gratis, eveniment bazat pe o idee originală de Luzinterruptus, pentru care nu au primit însă credit auctorial din partea organizatorilor. Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, am vorbit despre acest eveniment deja în două rânduri, aici și aici. Motivați de faptul că Luzinterruptus au aflat acest lucru din cele două articole Bookaholic, care linkau spre postările lor de pe blog, i-am rugat să ne acorde un mic interviu prin care să îi ajutăm să își spună punctul de vedere. Citeşte tot articolul

1 mai cu Joseph Heller și Gopo, sărbătoriții zilei

Nu, 1 mai nu este numai Ziua Internațională a Muncii, este și ziua de naștere a lui Joseph Heller și a lui Ion Popescu-Gopo. Poate vă întrebați de ce am alăturat două nume din două domenii (literatură și film) și cu naționalități (americană și română) atât de diferite. Ei bine, în primul rând, pentru că-mi place tare mult de amândoi :). Apoi, pentru a vă satisface curiozitatea, pentru că ambii s-au născut în același an (1923) și au murit la 10 ani distanță unul de celălalt (Gopo în 1989, iar Heller în 1999). Parcă te face să te întrebi ce-ar fi ieșit dintr-o întâlnire între cei doi? Citeşte tot articolul

”Azi am stat în bucătărie cu Boris Vian care cânta la trompetă în urechea lui Cehov” sau despre artă și literatură cu Alina Andrei

Alina Andrei, o tânără artistă despre ale cărei povești v-am mai vorbit aici , a avut ultima expoziție (foto-povești) la Brașov, în februarie-martie 2013. Proiectele ei sunt tare frumoase și spun povești prin fotografii și texte simpatice. Mare parte din munca sa se învârte în jurul scriitorilor și al cărților, așa că ne-am gândit să o invităm să ne răspundă la câteva întrebări despre bookaholici și portretele lor fotografice și literare, despre ea însăși și arta sa, despre cum au luat viața proiectele ei. De altfel, veți vedea, la unele întrebări ne-a răspuns ilustrat :). Citeşte tot articolul

Dilema Veche la 20 de ani – interviu cu Mircea Vasilescu

Dilema Veche împlinește anul acesta 20 de ani. Pot spune sincer că e revista cu care am crescut și pe care o citesc aproape săptămână de săptămână. Multe lucruri s-au schimbat la Dilema în tot acest timp, dar un singur lucru a rămas același: spiritul dilematic. Despre ce înseamnă el, despre începuturi, planuri, momente importante din viața revistei, despre Augustin Buzura sau Dinu Patriciu, despre Andrei Pleșu, Radu Cosașu sau Alex Leo Șerban am vorbit cu nimeni altul decât cu simpaticul domn Mircea Vasilescu, redactorul șef al Dilemei încă de la început. Citeşte tot articolul

Vlad Moldovan: „Pe partea aceasta a lumii – poemul se construieşte de la sine şi dintr-o suflare“

Cine  are obişnuinţa cititului de poezie românească, ştie că Vlad Moldovan e printre cei mai buni (nu şi printre cei mai facili). Citiţi mai jos despre modul propriu de interacţiune pe care-l propune poezia, timpul în care se adună un volum sau raportul poetului cu ce se scrie în jurul lui. Cine nu a descoperit pînă acum Disparsul, are, citind răspunsurile poetului,o cheie în plus şi ocazia să încerce. Citeşte tot articolul

Simona Sora: „Am avut şi am o oarecare umilinţă în privinţa poveştii din Universal

Simona Sora a publicat de curînd Hotel Universal, un roman în care istoria fostului han Teodoraki din Gabroveni aduce la un loc poveşti din subsolurile Bucureştilor: şi din anii ’90, şi din secolul XIX.  Scriitoarea, pe care toţi o cunoşteam doar în ipostaza de critic, a povestit despre  geneza cărţii, planurile cu ficţiunea, rolul ciocolatei în căutările de ordin artistic şi al tarotului în viaţa de la Hotel Universal. Citeşte tot articolul

Mikkel Birkegaard: „Dacă am fi judecaţi în funcţie de ceea ce gândim, atunci cel mai aspru pedepsiţi ar fi scriitorii”

O voce specială a literaturii daneze contemporane, Mikkel Birkegaard se îndepărtează de clişeul genului poliţist pur, tipic nordic, şi propune o scriitură în acelaşi timp realistă, plină de suspans, dar îndulcită cu elemente fantasy. A debutat în 2007, cu romanul Biblioteca umbrelor, iar în 2009, a continuat cu Condamnat la moarte (ambele cărţi au apărut şi la noi, la Editura Polirom). În rândurile de mai jos, un dialog despre realitate-ficţiune, despre responsabilitate şi despre forţa nevăzută şi nebănuită a cărţilor. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

„În India mi-am reamintit să zâmbesc, să comunic firesc, să privesc oamenii în ochi şi în suflet, să nu mă grăbesc, să am răbdare” Interviu cu Chris SIMION

A scris trei romane (Spovedania unui condamnat, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine, Ce ne spunem când nu ne vorbim) şi mai multe cărţi de aforisme, exerciţii stilistice şi monologuri, a debutat la vârsta de 16 ani şi a absolvit două facultăţi, Teatrologie şi Regie Teatru. Mergea la cenaclul Facultăţii la Litere încă din liceu şi la 16 ani a primit o bursă de un an la Sanskriti Kendra în New Delhi, experienţă pe care o consideră cea mai importantă de până acum. A înfiinţat, alături de Pascal Bruckner, compania de teatru D’AYA, în 1999, şi spectacolele ei (Dragostea durează trei ani, Te iubesc! Te iubesc?, Hell, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, Omul-pescăruş etc.) arată că mişcarea teatrală independentă capătă un contur tot mai închegat. Un must see sunt şi montările ei în colaborare cu Teatrul Bulandra – Maitreyi (cu Maia Morgenstern, Aylin Cadîr, Vlad Zamfirescu etc.) şi Oscar şi Tanti Roz, după Eric Emmanuel Schmitt (cu Marius Manole, Oana Pellea etc.). Chris Simion, un om cu un CV cât pentru zece, consideră că mai are încă multe răspunsuri de aflat. Dar la câteva întrebări a găsit răspunsuri şi merită să vedeţi care sunt acestea. Un dialog despre teatru şi literatură, despre călătoria în India pe urmele lui Eliade, despre dilemele existenţiale de la o vârstă fragedă, despre Dumnezeu şi creştinism, despre misticism şi artă. Citeşte tot articolul

Interviu cu Ioana Nicolaie – “Sunt o autoare care „aleargă” în mai multe genuri deodată”

Ne-am bucurat să putem vorbi cu Ioana Nicolae, o scriitoare care ne place foarte tare, autoare atât a unor volume de proză, cât și a mai multor cărți de poezie, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Am vorbit cu Ioana Nicolae despre cărțile sale, despre copilărie și literatura pentru copii dar și despre clișeele legate de literatura scrisă de femei și despre cum e receptată ea.  Citeşte tot articolul

Avanpremieră: Joseph Anton și două interviuri cu Salman Rushdie de ascultat

Știți ce se întâmplă azi? Se lansează cea mai recentă carte a lui Salman Rushdie, Joseph Anton: A Memoir, iar publicațiile se umplu de păreri, recenzii și interviuri cu autorul. Nu, noi n-am citit-o încă, oscilăm între a cumpăra ebook-ul sau cartea, s-o așezăm pe raftul cu Rushdie. Până ajungem să o citim cu toții, o mică avanpremieră. Joseph Anton este o autobiografie a autorului care stă de vreo două decenii în exil, condamnat la moarte în 1989 de ayatolahul  Khomeini pentru ceea ce scrisese în Versetele Satanice, o lucrare considerată a fi împotriva Islamului, Profetului și Coranului. Citeşte tot articolul