Tag: literatura

”Mecanica inimii” în artă – literatură, teatru, film și muzică

Ați mai citit, pe la noi, câte o referință la Mecanica inimii - cum ar fi în materialul despre poveștile de adormit adulți. Și sunt sigură că titlul acestei cărți nu vă este străin, având în vedere că vorbim despre un volum nu tocmai nou, apărut în limba română în 2009, în traducerea Mihaelei Toma Udriște, la Editura Nemira. Sau poate că vă sună mai cunoscut numele scriitorului: Mathias Malzieu, solistul formației franceze Dionysos (care a luat ființă în 1993) - ce-i drept, lumea îl descrie mai întâi ca muzician și apoi ca autor (deși, pe lângă Mecanica inimii, a mai scris cinci cărți). Oricum ar fi, astăzi vreau să călătorim în lumea fantastică din Edinburgh și Granada din Mecanica inimii și să vedem ce ecouri provoacă aceasta în arte. Citeşte tot articolul

Interviu cu Dora Pavel: ”Pe măsură ce scrii roman după roman, îţi urmezi drumul tot mai sigur, dar şi mai singur”

Cu puțin timp în urmă, scriam impresiile personale la adresa romanului Do Not Cross, semnat de Dora Pavel și apărut recent la editura Polirom. Am stat de vorbă apoi, prin e-mail, cu scriitoarea clujeană. Am descoperit nu numai o romancieră matură, cu un stil pe care îl stăpânește desăvârșit, ci și un om deosebit, cu un spirit ce debordează de tinerețe. Și mi-am dorit să o cunoașteți și voi la fel, astfel încât i-am adresat întrebări nu numai despre ultima sa carte, ci și despre profesia de scriitor și biografia care a condus spre aceasta, despre trecerea de la poetă la romancieră, despre cititorul ei ideal, despre literatura română de astăzi, despre lecturile ei, despre viața de după literatură și multe, multe altele. Să vă inspire! Citeşte tot articolul

Minunatele desene ale poetei Sylvia Plath și renunțarea la destinul artistic în favoarea celui literar

Numele Sylviei Plath trebuie să vă sune cunoscut, dacă nu pentru că ați citit ceea ce a scris (poezii sau romanul autobiografic ”Clopotul de sticlă”), atunci măcar din pricina filmului omonim sau al relației controversate cu poetul Ted Hughes. Destinul Sylviei s-a încheiat tragic și mult prea devreme. Deși majoritatea o cunoaștem ca scriitoare, astăzi vom încerca să o descoperim împreună ca artistă. V-am mai spus, la un moment dat, că Sylvia obișnuia să deseneze și să picteze, iar acum ceva timp vă dezvăluiam și câteva dintre operele grafice a trei mari scriitori, tot americani. Când citiți și vedeți desenele Sylviei, puteți avea ca soundtrack melodia lui Ryan Adams sau cea a băieților de la Manic Street Preachers de aici, ambele inspirate de poeta americană. Citeşte tot articolul

Cinci seriale TV cu personaje principale scriitori

Povesteam cu altă ocazie că, până acum ceva timp, mi se părea ciudat să te uiți la seriale - le asociam, în mod greșit, cu telenovelele. Mi-a trecut preconcepția și, cumva, astăzi sunt la polul opus: nu trece o săptămână fără să mă uit la cel puțin un episod. Mai ales dacă este o vreme mohorâtă (ca săptămâna aceasta) - mă tratez cu seriale, filme și cărți. Dacă Cristina v-a vorbit despre cinci filme de Woody Allen cu scriitori, eu vă fac radiografia a cinci seriale TV cu personaje principale scriitori - pentru cazul în care nu ați auzit de ele sau nu știți la ce să vă uitați zilele acestea :). Citeşte tot articolul

Liliana Corobca: ”Eu sunt tipul de scriitor vulcanic” – interviu

Cu câteva zile în urmă, scriam despre cartea Lilianei Corobca, ”Kinderland”, și vă promiteam un interviu cu aceasta. Precum vă spuneam în materialul trecut, Liliana Corobca este o scriitoare din Republica Moldova, care, în prezent, locuiește în București. A debutat cu  ”Negrissimo” în 2003 (Editura Arc, Chișinău), publicând apoi ”Un an în paradis” în 2005 (Editura Cartea Românească, București). ”Kinderland” a fost lansat la Bookfest pe 2 iunie și este un roman ce merită toată atenția care i s-a acordat în ultimele săptămâni. Citeşte tot articolul

Adina Dabija: ”Menirea unui scriitor este să se conecteze la sunetul fundamental al lumii și să încerce să-l traducă în cuvinte” – interviu

Cu Adina Dabija m-am întâlnit la Romexpo, înainte de lansarea primului ei roman, ”Șaman”. Am stat de vorbă după aceea, printre vizitatori, pe fundalul furtunii puternice care se iscase. Aflată la cea de-a treia carte (după două volume de poezii, ”poezia păpușa” din 1997 și ”Stare nediferențiată” din 2006 în România și altele în America), Adina practică medicina orientală în New York, acolo unde locuiește în prezent. Pentru mine, a fost o surpriză de mari proporții romanul ei de debut în proză, extrem de proaspăt, scris cu o forță foarte mare. De aceea, abia așteptam să o cunosc; am purtat conversații despre literatură, despre proza, poezia și teatrul ei, despre medicina orientală, despre ritualuri de scris, obiceiuri de lectură și multe altele. Cu un ton blând și o prezență discretă, Adina Dabija mi-a mărturisit, la sfârșitul interviului, că îi este teamă că vă va fi greu să citiți un material mai lung, precum acesta. Eu mizez însă că veți empatiza pe parcursul lecturii cu tânăra scriitoare și nu o veți abandona. Citeşte tot articolul

Despre plagiat cu Marie Darrieussecq – Raport de poliție

  În Rapport de police/ Raport de poliţie, volum apărut în Franţa în 2010, iar în România în acelaşi an la Editura Pandora, romanciera şi eseista franceză Marie Darrieussecq analizează fenomenul plagiatului din perspectiva celui acuzat. În 1998, ea însăşi a fost acuzată de „maimuţăreală” de către Marie Ndiaye, iar în 2007 a fost acuzată, de către Camille Laurens, de „plagiat psihic”, două acuze oarecum originale în felul lor. Ca răspuns, Marie Darrieussecq scrie un volum în care dezbate pe larg problema plagiatului, dar mai ales problema acuzatorului, a aceluia care suferă de „un fel de turbare de a fi plagiat” – demers complex, care schimbă perspectiva prin inculparea acuzatorului. Autoarea a surprins foarte bine, într-un interviu pe care mi l-a acordat pentru Observator cultural (v. Observator cultural, nr. 552/ 2010), acest fenomen al „turbării de a fi plagiat”, dând în acest sens şi câteva exemple concludente: Citeşte tot articolul

O după-amiază cu Simona Popescu, Chris Simion și Andrei Robin Proca în cadrul primei ediții ”Generații și conversații”

Joi, 11 aprilie, am fost la prima ediție a proiectului ”Generații și conversații”, inițiat de revista online studențească Gen90. Invitați la acest eveniment au fost scriitoarea Simona Popescu (recenzia noastră la Exuvii aici, iată și un interviu iar aici  găsiți despre cum e să fii scriitoare și mamă în același timp), regizoarea Chris Simion (un minunat interviu cu ea aici, iar despre montarea piesei Hoții de frumusețe aici) și solistul formației Robin and the Backstabbers, Andrei Robin Proca (despre lecturile membrilor trupei amintite aici). Citeşte tot articolul

Cinci irlandezi pe care să-i descoperi de Saint Patrick’s Day

O să fie o paradă şi în Bucureşti, anul ăsta şi parada va sfîrşi probabil în Irish pub-urile din Centrul vechi, aşa că nimeni nu va fi în stare să conducă, darămite să mai citească. Aşadar listuţa asta nu e pentru duminică, ci pentru cînd o să ne trezim. Sînt cinci scriitori irlandezi contemporani buni şi foarte buni, unii mai sumbri, alţii mai tonici, pe care i-am încercat şi care merită toată atenţia. Citeşte tot articolul

Enigma scriitorului fantomă, Antoni Casas Ros

Romanul Enigma al scriitorului catalan Antoni Casas Ros mi-a displăcut de la primele pagini. Mint. Respingerea a început încă de la coperta a doua, pe care scrie: "La Gallimard nu l-a văzut nimeni. Nici măcar editorul său. Cu fața mutilată în urma unui accident de mașină [încercând să evite o căprioară, n.r.], scriitorul a refuzat să apară în public în ultimii 15 ani". Citeşte tot articolul

O alegere riscantă: Cină cu Anna Karenina, de Gloria Goldreich

Dacă e ceva mai rău ca o carte proastă, e o carte proastă care promite, exact cînd eşti gata s-o laşi din mînă, că ar putea fi altceva decît pare. Nu m-am chinuit cu prea multe, dar m-a ros curiozitatea să văd ce-i cu Cină cu Anna Karenina, şi ca să fiu în stare să vă povestesc despre riscurile de a investi în aşa ceva, a trebuit să merg pînă la capăt. De ce m-am apucat s-o citesc, cînd am cît de cît un fler care funcţionează? Păi pentru că am vrut să văd ce face o new-yorkeză dintr-un subiect din care Azar Nafisi a făcut Citind Lolita în Teheran: discuţiile unor femei despre cărţi şi despre propriile vieţi.

Citeşte tot articolul