Tag: texte

Part-time printre oameni #8

*** În fiecare dimineață, rupe clanța-n două când intră în birou și face câteva mișcări a la Doroftei, de parc-ar vrea să-mi zboare maxilarul. Tresar, mă uit urât, bolborosesc un haibăcedracu', alteori mă revolt, măh, da' ți-am zis, ți-am fucking zis! El mai bagă vreo două upercuturi, hoa, hoa, apoi spune salut. Spune salut în șoaptă. După care ieșim la țigară. Discutăm despre vreme, prea cald, prea frig, nașpa, las' că-i fain, și încercăm să ne-mpărțim munca frățește. Uneori, rareori, facem, fiecare cum știe, ca Doroftei. Citeşte tot articolul

14 țări, o limbă comună: româna. Au început Atelierele FILIT pentru traducători

Până pe data de 10 septembrie, are loc cea de-a doua ediție a proiectului Atelierele FILIT pentru traducători, proiect dezvoltat de Muzeul Național al Literaturii Române Iaşi şi sprijinit de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu. Atelierele FILIT pentru traducători facilitează un cadru de întâlnire şi comunicare profesională pentru douăzeci de traducători din limba română într-o limbă străină. Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori: „Nada”, de Andrei Dósa

cînd tot ce vrei e armonie și liniște, o fotografie veche și baterie-n telefon, poți lîncezi în fotoliu precum oblomov. prin geam vei observa mișcările naturii, mișcările cerului sau, și mai bine, mișcările urbane. aici va lucra imaginația, nelipsita muscă va zumzăi profesionist printre tristețurile vîscoase din odaie, iar pe masa rotundă (neapărat rotundă) o pereche de mere va putrezi mai lent decît un corp din cimitirul elefanților. deschisă la pagina 49, cu copertele înverzite de mister, în scena asta aproape moartă se integrează perfect Nada, vie și clară pe buffet. cartea unui meseriaș. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #2

*** Astăzi m-am ciocnit cu unul în mijlocul străzii. Nu ne-am văzut, pur și simplu nu ne-am văzut! El cu telefonul lui, eu cu-al meu. El cu prietenii lui, eu cu-ai mei. Dacă individul ar fi fost mai înalt (sau, mă rog, dacă aș fi fost eu mai scund) ne-am fi trosnit destul de rău. O buză spartă, poate? Un nas umflat? Un cucui? Două? Un fuck, un băga-mi-aș? Dar tipul era mic. Mic, frate, mic de tot, așa că n-am pățit niciunul nimic. Am tresărit, ne-am ridicat moacele puțin mirate, puțin speriate, ne-am strâns telefoanele în pumni și-am zis, aproape simultan, ă, scuze. Am râs tâmp, hî. După care ne-am văzut fiecare de drumul lui, de prietenii lui. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #1

*** Hoinăream prin Scoția de câteva săptămâni. Ajunsesem în Oban, un port cochet și liniștit, cu gândul să o tai spre o insuliță, Coll, Tiree, nu conta prea mult. Rătăceam pe străduțele lăturalnice ale orășelului și mă opream din când în când, fără un motiv anume. Mă opream, mă așezam pe marginea drumului și pierdeam vremea. Și mă simțeam grozav, pentru că nimic nu mă împiedica să mă opresc și să pierd vremea. Poposisem în fața unei case, mă uitam la cei doi câini din curte. They are the most polite dogs in Scotland, am auzit. Come, don't be shy! Un tip pe la vreo 60 de ani îmi făcea cu mâna de pe verandă. Zâmbea. Ce tare, intră, ce mai stai, mi-am spus și-am deschis poarta fără nicio reținere. Am mâncat și-am băut și-am stat la povești, ca doi prieteni vechi, care se revăd după ani. Am trăncănit până s-a lăsat întunericul. Până ne-a intrat frigul în oase. Cu o mică pauză, ca să privim apusul. Apoi omul s-a oferit să mă găzduiască peste noapte. Am ezitat puțin, dar am primit. Am baricadat ușa camerei cu rucsacul – mi s-a spus de prea multe ori că nu e bine să stai de vorbă cu străinii și așa mai departe. Dimineață, gazda a pregătit micul dejun. Scottish breakfast, my friend. English, Scottish, whatever, am mâncat. Am mulțumit. Pentru masă. Pentru tot. Ne-am strâns mâinile și ne-am zâmbit. Așteaptă puțin, a spus, cumva misterios, și s-a dus până în casă. S-a reîntors cu o plasă. Închide ochii, a spus. Am făcut întocmai. Am simțit cum îmi umblă în rucsac, cum îmi îndeasă ceva în el, și mi-a bătut inima mai tare. Ce face? Ce-mi pune acolo? Mâncare? Apă? Whisky? Bă, ăsta-mi pune o bombă! Nu, nu-i nevoie, am protestat timid. Gata, a zis tipul și m-a bătut pe umăr. Ne-am mai strâns o dată mâinile și ne-am despărțit. Îndată ce-am cotit, am deschis rucsacul. Și m-am bucurat și-am râs de mama focului, bombă, auzi, ce prost! Câteva ore mai târziu, descopeream insula Tiree cu un binoclu la gât. Citeşte tot articolul

Proiectul „Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?”, difuzat în premieră la Radioul Național Austriac

Artiştii Denisa Duran (România, poetă) şi Bruno Pisek (Austria, compozitor) au realizat proiectul “Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?”, care include o piesă radiofonică de 51 de minute despre Bucureşti, dar și un performance care va fi prezentat în fața publicului din mai multe țări, pe parcursul anului următor. Lucrarea combină cele două puncte de vedere asupra oraşului: ale locuitorului şi ale vizitatorului, într-o narațiune sonoră incitantă. Piesa radiofonică vorbește și despre transformarea orașului în decurs de mai mulți ani, întrucât colaborarea celor doi artiști a început în anul 2009, când au fost făcute primele înregistrări cu mediul ambiental din București și cu textele despre oraș ale poetei Denisa Duran. Citeşte tot articolul


„Profeţii din Fiordul Veşniciei”, de Kim Leine (fragment în avanpremieră)

Tânărul preot danez Morten Falck părăseşte Copenhaga în anul 1787 şi pleacă în vestul Groenlandei, încercând să-şi dedice viaţa creştinării localnicilor nebotezaţi. În Sukkertoppen, o aşezare bătută de vânturile aspre ale iernii groenlandeze, mocneşte răscoala: locuitorii din satele învecinate s-au aliat, încercând să se opună regimului de colonizare danez şi să trăiască după propriile obiceiuri. Pe măsură ce înţelege viaţa localnicilor şi încearcă să-i ajute — printre ei se numără şi soţia chinuită de singurătate a unui negustor, cu care tânărul preot păcătuieşte —, Morten se confruntă cu propria sa latură întunecată: cade în patima beţiei, profită de femeile localnice, fură din proviziile bisericii. Treptat, trecând peste degradarea ce i-a cuprins trupul şi sufletul, încercând să-şi înţeleagă adevărata menire, îşi dă seama că trebuie să aleagă: să slujească fidel Coroana daneză sau să se lase purtat de dorinţa arzătoare a băştinaşilor pentru independenţă? Citeşte tot articolul

„Alte glasuri, alte încăperi”, de Truman Capote, prima ediţie necenzurată (fragment în avanpremieră)

După moartea mamei, Joel Knox se duce să locuiască împreună cu tatăl lui, pe care nu l-a văzut niciodată, la un conac din vecinătatea orăşelului Noon City din Alabama. La capătul unei călătorii pline de peripeţii, băiatul de treisprezece ani descoperă că Skully’s Landing e un conac pe jumătate năruit, aşezat în mijlocul unei grădini năpădite de bălării şi izolat de restul lumii printr-o pădure deasă pe unde mişună jivine şi năluci înfricoşătoare. Locuitorii misterioşi, reali sau fantastici, care în ciuda insistenţelor lui Joel se feresc să vorbească despre tatăl său şi să-i spună unde se află, par să se zbată necontenit sub povara propriilor destine frînte, pierzîndu-şi încet minţile din pricina însingurării. Citeşte tot articolul

José Saramago și „Halebarde, halebarde”, romanul său neterminat – o carte absolut inedită

E posibil, cine știe, să fiu în stare să mai scriu o carte. (José Saramago, august 2009, citat de Aguilera în prefață)

În urmă cu aproape o lună alcătuiam o listă de lecturi proaspete, 10 cărți noi de citit la început de an, și includeam acolo și Halebarde, halebarde, archebuze, archebuze, romanul neterminat al lui José Saramago, cu texte de Roberto Saviano și Filip Florian, o prefață semnată de Fernando Gomez Aguilera și ilustrații de Günter Grass, publicat de Editura Polirom în ianuarie 2015, în colecția „Hors Collection” și în traducerile Siminei Popa (din limba portugheză), Ceraselei Barbone (din limba italiană) și Corinei Nuțu (din limba spaniolă). Volumul este promovat ca fiind „un eveniment editorial și un proiect literar unic” - dacă nu știi prea bine despre ce este vorba, se poate să crezi că este o exagerare; numai că, imediat ce deschizi cartea și citești, înțelegi că nu e deloc așa, că ai în față o carte absolut inedită.  Citeşte tot articolul

„Duşmanca. Balul”, de Irène Némirovsky – fragment în avanpremieră

Cu o mamă frivolă şi prea ocupată cu flirturile ca să se mai îngrijească şi de cele două fiice, cu un tată mereu prins cu afaceri departe de casă, Gabri, eroina romanului Duşmanca, se maturizează mai mult la voia întîmplării. Copilăria ei are drept singur tovarăş ranchiuna faţă de mamă, care cu vremea se transformă în dorinţă de răzbunare. Aproape pe nesimţite, copila taciturnă şi neglijată de toţi devine o tînără plină de farmec, dar şi egala inamicei sale dintotdeauna. De-acum, răzbunarea îi e mai la îndemînă ca oricînd, însă conflictul difuz dintre cele două femei e dominat de sentimente contradictorii, de intuiţii şi neînţelegeri, de impulsuri incontrolabile şi remuşcări copleşitoare. Citeşte tot articolul

„Căsnicie”, de Dan Coman – fragment în premieră

Într-un autobuz plin de muncitori navetişti, un tînăr observă zi de zi o fată blondă şi tăcută care pare să trăiască într-o lume numai a ei. Fata îl priveşte la rîndul său şi între ei se naşte o legătură stranie, care se transformă într-o poveste de dragoste, încununată de căsătorie şi de doi copii. De la un moment dat însă ceva se rupe. El nu înţelege tăcerile şi răceala soţiei, ea simte că nu mai este dorită şi simpla lui prezenţă o agasează. Îşi găsesc însă un punct comun, pe Daria, prietena care încearcă să-i înţeleagă şi să-i ajute. Luminoasă şi liberă, Daria devine elementul indispensabil pentru supravieţuirea relaţiei lor. Şi totul merge perfect pînă cînd Daria se îmbolnăveşte şi dispare brusc, iar cei doi rămîn din nou singuri. Citeşte tot articolul

Aventurile scriitorului Popescu – Sufletul și marea

Prima parte a aventurilor scriitorului Popescu în lupta cu redactorul său de carte o găsiți aici. :) Telefonul sună noaptea jumătate. Nu, nu e miezul nopții, că nimeni nu se mai culcă la opt, cu găinile și nici nu se scoală la patru dimineața, să pună în desagă mămăliga rece și ceapa, pentru seceriș. Deci e trei dimineața, fix. Redactorul strînge din dinți. Ca un făcut, mobilul nu-i la îndemînă, să-i rupă gîtul. La al treilea apel se extrage din pat, evitînd privirea plină de orice a soției și se retrage în bucătărie. Nu răspunde – încă. Își aprinde o țigară și oftează. E Popescu. Popescu, romancierul. O să sune încă o dată, asta e mai sigur ca sfîrșitul lumii. Citeşte tot articolul

Lectura de Joi, cu Nora Iuga, t.s. khasis și Diana Bădica, la Grădina de citit

Lectura de Joi, un program cultural inițat de agenția culturală AdLittera, despre care vă spuneam câteva lucruri, pe scurt, într-un material cu noutăți din lumea cărții din România, a avut cea de-a doua ediție joi, 21 august, la „Grădina de citit” de la Biblioteca Metropolitană din București. Cum am văzut lista de invitați, mi-am zis că e o întâlnire pe care nu trebuie să o ratez. Așa că joi, cu o întârziere de câteva minute, am pășit în frumoasa grădină a Bibliotecii Metropolitane.  Citeşte tot articolul

Call for papers – Cartea-obiect: Istorie culturală, strategii de marketing și tehnologii multimediale

Departamentul de Științe ale Comunicării al Facultății de Litere, Universitatea din București, are onoarea de a vă invita să participați la lucrările colocviului internațional cu tema: CARTEA-OBIECT. Istorie culturală, strategii de marketing și tehnologii multimediale. Colocviul va avea loc între 7-8 noiembrie 2014, la Facultatea de Litere (Str. Edgar Quinet, nr. 5-7, București). Rezumatele pot fi trimise până la data de 1 septembrie 2014.  Citeşte tot articolul