Tag: traducător

Ovidiu Komlod: „«noapte-lumină» reprezintă o sinucidere a criticului din mine” (interviu)

În 2017, în colecția Plantații a Casei de Editură Max Blecher, apărea volumul noapte-lumină, de Ovidiu Komlod. Despre această carte, Ioan Es. Pop scria: „Nu este întâmplător faptul că, prin mottoul cărții și prin autoportretul pe care și-l face în primul ei poem, Ovidiu Komlod se poziționează și își poziționează viziunile în proximitatea atât de densului și ofertantului univers Blecher, care îi slujește ca linie de start, dar nu-i stânjenește înaintarea spre propriul punct de sosire. În lupta cu limita, sunt folosite diverse strategii de aneantizare, de la aceea a cufundării în somn, la cea a ascuțirii de sine echivalente vizual și sonor cu «filamentele strigătului». Cu o aripă în «irealitatea imediată» și cu alta în cotidianul alimentat de emoțiile unor experiențe mai mult sau mai puțin sublimate, cartea lui Ovidiu Komlod este, dincolo de anumite vecinătăți, una care îi aparține numai autorului ei, «în numele tatălui. fiului. sfântului vid»”. Să aflăm perspectiva autorului despre (i)realitatea proprie:

Citeşte tot articolul


Cristian Fulaș: „Traducătorii sunt de obicei doar traducători, e o meserie în sine” (interviu)

Recent, la Editura Tracus Arte a apărut volumul „Igitur. O aruncare de Zaruri”, de Stéphane Mallarmé, în traducerea lui Cristian Fulaș. „O aruncare de Zaruri este un algoritm al mântuirii pur literare, fără sprijinul niciunei transcendențe. Dacă în Igitur, poetul «jucat», performat, asumat de către Mallarmé până la urmă ezită și nu aruncă zarurile, în Aruncare el «se aruncă», decide, întrerupe ezitarea, se încredințează finit Hazardului infinit. Va reuși, nu va reuși, nu se știe, nu este sigur. «Poate», «dacă», spune Poemul, care începe pur ipotetic-demonstrativ, printr-o formulă din textele de matematică: «fie ca». Nimic nu e sigur, de-asta singura șansă e să ne resorbim în marea Hazardului, să devenim una cu magma de posibilități ale epocii, cu atât mai mult atunci când o agită furtuna, amestecând amplificat, cosmic, zarurile”, a scris Bogdan Ghiu pe copertă.

Citeşte tot articolul


Florin Bican: „Mârlanul e transnațional la fel cum corupția e transpartinică sau criminalitatea transfrontalieră”

În noiembrie 2016, a apărut o ediție revăzută și adăugită a volumului „Singur printre mârlani”, de Florin Bican, la Editura Art, pentru copiii de la 10 la 90 de ani. „Fagurele imens al poeziei lui Florin Bican are izvoare noi de miere pentru fiecare nou cititor și nouă generație sau cititorii consumă și o miere pe care și-o depun singuri în el? Nu știu de-mi voi răspunde. Știu că îl voi citi încă o dată și nu pentru ultima oară” - Vladimir Streinu.

Citeşte tot articolul


Nu știi ce citești

Iubite cititor, E toamnă, s-a întunecat repede, iar tu te-ai refugiat sub o pătură călduroasă, cu o carte în mână. Ești singur cu textul, trăiești în el, te oprești din când în când să rumegi, să te lași fascinat de mintea autorului. Dar sunt șanse mari ca cineva să fi fost între voi înainte – la fel de mari cum e și numărul de cărți traduse pe care le găsești în librăriile din România. Înaintea ta, cineva a citit cartea aceea cu multă atenție. Cineva trăiește din acea lectură profundă – la propriu. Citeşte tot articolul

Interviu cu Denisa Duran: „Mi-aş dori ca cititorii să se vadă pe ei înşişi în carte, şi să-nţeleagă că asta e poezia”

Pe Denisa Duran am cunoscut-o, mai întâi, ca traducătoare - a cărții maltezului Immanuel Mifsud, În numele Tatălui (și al Fiului), după care am căutat-o și în alte traduceri. Din fericire, la puțin timp după vizita lui Mifsud în România, la FILB 7, am aflat că Denisa Duran publicase un nou volum de poezie: Dorm, dar stau cu tine (Editura Charmides, 2014). După ce am citit-o, emoționată, năucită, bucuroasă că am întâlnit-o și în ipostaza de scriitoare, mi-am spus că vreau să știu mai multe despre parcursul ei profesional. Așa am ajuns să îi iau acest interviu, din rațiunea pur egoistă de a afla mai multe despre cine este Denisa Duran.  Citeşte tot articolul