Cristina Petrescu

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Jazz, de Toni Morrison

Nu mai citisem Toni Morrison din facultate, de la un curs de literatură americană. Nu-i dusesem lipsa, literatura afro-americană nu face parte dintre favoritele mele, din varii motive, printre care și faptul că secolul 20 a fost inundat cu povești despre realitatea "celuilalt", alteritatea neagră care și-a găsit vocea și care a strigat și a tot strigat în toate domeniile și pe toate planurile, până când glasul i s-a risipit printre vocile uniforme ale altor oameni. Citeşte tot articolul

Enigma scriitorului fantomă, Antoni Casas Ros

Romanul Enigma al scriitorului catalan Antoni Casas Ros mi-a displăcut de la primele pagini. Mint. Respingerea a început încă de la coperta a doua, pe care scrie: "La Gallimard nu l-a văzut nimeni. Nici măcar editorul său. Cu fața mutilată în urma unui accident de mașină [încercând să evite o căprioară, n.r.], scriitorul a refuzat să apară în public în ultimii 15 ani". Citeşte tot articolul

Film: Les Misérables, toată lumea plânge, cântă și dansează*

Publicul român este handicapat... de o mare lipsă: mergem să vedem filmul Les Misérables (2012) fără a cunoaște lucrarea pe care este bazat. Și nu este vorba de romanul omonim al lui Hugo, ci de musical-ul lui Claude-Michel Schönber, care se joacă pe diverse scene de operetă ale lumii de 30 de ani încoace. (Acum vreo doi ani Opereta de la București anunța intenția de a pune în scenă spectacolul, dar, din cunoștințele mele, nu s-a concretizat). Motiv pentru care percepția noastră a oricărei versiuni muzicale va fi deformată. Citeşte tot articolul

Julian Rios, Cortegiul umbrelor

Autorul Cortegiului umbrelor nu mai există. Nu, Julian Rios trăiește, doar cel care a scris nuvelele adunate sub titlul Cortejo de sombras nu mai există. Cu subtitlul Povestiri din Tamoga, cele nouă nuvele au fost scrise la sfârșitul anilor '60 și, pentru că una dintre ele se referea la abuzurile regimului generalului Franco, autorul său nu le-a trimis spre publicare. Citeşte tot articolul

J.M.G. Le Clézio, Inimă arsă

Inimă arsă (și alte romanțe, după cum precizează subtitlul) este o colecție de șapte nuvele de Jean-Marie Gustave Le Clézio, autorul pe jumătate francez, pe jumătate mauritian, care a primit în 2008 Premiul Nobel pentru Literatură. Citeşte tot articolul

Cum arată vrăjitoarele? (I) – Pop cult

Cum arată o vrăjitoare? Depinde, evident, de poziționarea geografică, de mitologiile din spate și, nu în ultimul rând, de religie. Să zicem că vorbim acum doar de vrăjitoarea "clasică", așa cum o înțelegem noi. Repede, gândește-te, cum arată o vrăjitoare? Citeşte tot articolul

Cărți așteptate în 2013

La începutul anului trecut se estima că în 2012 urma să fie publicate în toată lumea vreo 15 milioane de titluri. Statistic, 2013 ar trebui să aibă o creștere de 500% față de această cifră. Cât la sută dintre acestea vor fi doar maculatură - statisticile nu mai prevăd. Dintre milioanele de cărți care așteaptă în anticamera tipografiilor, iată o infimă parte, câteva titluri noi ale unor autori pe care deja îi cunoaștem sau care par să fie favorizați de bookaholicul universal. Citeşte tot articolul

Viața lui Pi, filmul lui Lee

N-am idee cum asimilează ecranizarea la Viața lui Pi un privitor care nu a citit cartea. Citeam într-un ziar american o apreciere a unui cronicar de filme, care plasa Viața lui Pi la intersecția dintre Lifeboat-ul lui Hitchcock, Cast Away-ul lui Zemeckis și Slum Dog Millionaire-ul lui Boyle. Descrierea suficientă ar fi fost că este o ecranizare foarte bună a romanului omonim al lui Yann Martel, realizată de taiwanezul Ang Lee, singurul care, în aproape 10 ani de tatonări printre diverse abordări regizorale, a rămas alături de povestea vieții lui Pi. Citeşte tot articolul

Moarte subită, primul roman pentru adulți al lui JK Rowling

Titlul v-a indus probabil puțin în eroare. Cu toate acestea, pentru autoarea care a scris până acum numai literatură pentru copii (seria Harry Potter), Moarte subită / The Casual Vacancy reprezintă într-adevăr primul roman pentru adulți... deși nu în sensul xxx al cuvântului. Ce ar fi putut s-o mâne iarăși la scris pe autoarea despre care ziarele apreciau încă de acum 10 ani că ar fi mai bogată decât regina Angliei? Ce ar fi putut să o determine să scrie de această dată un roman pentru oameni mari și mai ales să aleagă un subiect atât de plictisitor și insipid precum micile frecușuri între locuitorii unui orășel de provincie și goana după un loc în consiliul local? Citeşte tot articolul

Case și oameni din București, Andrei Pippidi

Recent a apărut la Humanitas și volumul al doilea al seriei de povestiri Case și oameni din București, de Andrei Pippidi. Pentru cei care nu știu, Andrei Pippidi este istoric (și i se trage, ca să zic așa, din familie, fiind fiul lui Dionisie M. Pippidi, profesor, istoric și arheolog, și fiind și nepotul lui Nicolae Iorga). Mai este și profesor de istorie medievală la Universitatea București și a fost o vreme președintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. De vreo șase ani ține rubrica S.O.S. București din Dilema Veche, iar seria Case și oameni din București este suma acestor articole, adunate în două volume - primul, reeditat, al doilea scos anul acesta. Citeşte tot articolul

Impossible Dreams, Tim Pratt

Literatură despre lumi paralele și nesfârșitele lor posibilități în relitățile alternative s-a scris și se va mai scrie. În Impossible Dreams Tim Pratt și-a ales din acest univers de lucruri care se întâmplă în paralel cu alte infinite universuri de lucruri un subiect încântător în aparenta lui lipsă de importanță vitală - felul în care s-ar putea termina filmele în alte lumi. Citeşte tot articolul