Veţi crede probabil că am făcut o fixaţie pentru bibliotecile construite de portughezi, după ce acum vreo două săptămâni v-am arătat minunăţia aceasta din Brazilia. Văzând însă frumuseţea lor desăvârşită, veţi înţelege şi motivul. În călătoria noastră prin bibliotecile lumii, revenim azi pe continent, la vreo 28 de kilometri distanţă de Lisabona. O facem pentru a vedea biblioteca din interiorul unui palat celebru: Palácio Nacional de Mafra, una dintre piesele arhitectonice de referinţă pentru barocul european, o adevărată comoară a patrimoniului portughez.
Palatul a fost deschis ca muzeu în 1911, dar istoria lui e mult mai veche. Construcţia lui a avut loc în secolul XVIII, sub domnia regelui João V, cel mai mare patron al artelor din Europa acelor vremuri. Aurul şi pietrele preţioase sosite din minele din Brazilia colonială au asigurat coroanei o avere considerabilă care i-a permis regelui să-şi construiască propriul său Versailles şi să achiziţioneze opere de artă ale artiştilor faimoşi din acea perioadă.
Totul a început cu promisiunea regelui de a construi o mănăstire, în cazul în care soţia îi va dărui un moştenitor. Cum acest lucru s-a întâmplat, în 1717 au început lucrările pentru ceea ce trebuia să rămână doar o mănăstire, dar pe parcurs planul s-a schimbat şi aşa a luat naştere somptuosul palat ce poate fi admirat si azi. La ridicarea lui au contribuit zeci de mii de muncitori veniţi de pe cuprinsul întregii ţări şi o descriere amănunţită a acestui proces se regăseşte în cartea Memorialul mînăstirii a deţinătorului premiului Nobel, José Saramago.
Litografie realizată de João MacPhail în 1853
Biblioteca în stil rococo se află la etajul al doilea şi reprezintă unul din punctele de atracţie ale palatului regal din Mafra. Încăperea grandioasă construită de Manuel Caetano de Sousa în formă de cruce are o lungime de 88 de metri. Podeaua ornamentată e din marmură, iar rafturile lucrate din lemn exotic în stil rocaille sunt dispuse pe pereţi pe mai multe rânduri. Pe ele se află o colecţie impresionantă de aproximativ 36.000 de volume legate frumos în piele, între ale căror coperte stau ascunse adevărate comoari. Se găsesc aici cărţi din perioada cuprinsă între secolele XIV – XVIII, din domenii diverse. Sunt mai multe volume foarte valoroase, tipărite înainte de anul 1500, un exemplu fiind Cronica de la Nürnberg (1493). Alături de cărţi se află şi partituri muzicale, unele dintre ele fiind special compuse pentru a fi cântate la orgile din basilica de la Mafra.
Importanţa colecţiei de cărţi a bibliotecii era recunoscută încă din acele timpuri, motiv pentru care a fost dată o bulă papală care, sub pedeapsa excomunicării, interzicea oricărei persoane să ia sau să împrumute vreo carte, fără acordul regelui.
Pentru protecţia acestor valoroase volume se recurge la o metodă ingenioasă, pe lângă aşezarea cărţilor în aşa fel încât să împiedice apariţia umezelii: sunt folosiţi câţiva lilieci care ziua stau în cutii sub rafturi, iar noaptea sunt eliberaţi pentru a se hrăni cu insectele dăunătoare ce ar putea afecta cărţile vechi.
Frumoasa bibliotecă a Palatului de la Mafra a fost chiar şi vedetă de cinema, ea apărând ca marea cameră de război a împăratului din Lilliput, în adaptarea cinematografică din 1996 a cunoscutului roman al lui Jonathan Swift, Gulliver’s Travels.
Sursa imaginii principale
.jpg){kind=link}
foarte frumos, dar biblioteca de la Mafra deja nu mai exista.