Poveste pentru timpul prezent” (A Tale for the Time Being) de Ruth Ozeki a apărut în 2013 în colecția “Biblioteca Polirom. Seria Actual” (coordonator Bogdan-Alexandru Stanescu, traducere din limba engleză de Anamaria Lișman). Pe 10 septembrie au fost anunțate cărțile de pe lista scurtă a prestigiosului Man Booker Prize, ediția 2013, printre care se află și romanul scriitoarei Ruth Ozeki, alături de We Need New Names, de NoViolet Bulawayo, The Luminaries, de Eleanor Catton, The Harvest, de Jim Crace, The Lowland, de Jhumpa Lahiri,The Testament of Mary, de Colm Toibin. 

Despre bucuria de a lectura o carte altfel, întocmai ca cea de față, colega noastră Alina Purcaru spunea că:

Cu fiecare pagină ori am senzaţia că sînt în preajma unor lucruri noi, ori că mă întîlnesc printr-un hazard nebun cu lucruri minunate şi uitate. Faptul că ele există şi că sînt aduse la lumină de o scriitoare atît de versatilă, de înţeleaptă, de atentă la lume mă face să simt ceva ce trăim foarte rar: sentimentul de recunoştinţă pură pentru faptul că cineva a scos din propria minte aşa o poveste. Atît de mult m-au mişcat primele zeci de pagini din cartea asta, că dacă romanul nu ar continua, aş fi recunoscătoare şi pentru atît. Asta nu e o cronică, ci confesiunea matinală a unui cititor fericit!” (continuarea aici).

Până să aflăm care este cartea câștigătoare a Man Booker Prize (15 octombrie 2013 este data mult așteptată), avem pentru voi trei exemplare din ”Poveste pentru timpul prezent” de Ruth Ozeki.  Pentru a câștiga unul dintrele ele, trebuie să ne răspundeți într-un comentariu la întrebarea:

Care este ultima carte pe care ați citit-o și o considerați o descoperire și de ce?

Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului, s-au semnat cu numele complet și corect și au folosit o adresă de e-mail validă.

Deadline: 19 septembrie.

Mult succes!

Câștigători: Alina Rădoi, Mihai Tanasie, Anca Popa.

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


31 comentarii
  1. Lavinia Branişte

    Ultima carte citită, pe care am descoperit-o într-o listă cu recomandări de lectură făcută de Marius Chivu, e “Pe aici au trecut Cuţitarii” de Jennifer Egan, apărută la Pandora M, în traducerea Laurei Sandu. E scrisă extrem de bine, plină de surpize narative în fiecare povestire-capitol, într-un stil limpede şi cuceritor. A fost o descoperire pentru c-a fost o gură de aer proaspăt pentru cititorul avid şi pretenţios care sunt.

    Reply
  2. Caliman Cornelia

    Cartea lui Andrei Plesu – Despre frumusetea uitata a vietii m-a facut sa redescopar lucrurile mici, simple, ce sunt cu adevarat importante pentru noi si sufletul nostru. Dupa ce am terminat de citit cartea mi-am dat seama inca o data ca sunt un om norocos si ca traiesc intr-o lume minunata. 🙂

    Reply
  3. Anca Popa

    Buna ziua. Este greu sa aleg o singura carte prin care am descoperit o noua lume, insa o sa incerc. “Vanatorii de zmeie” de Khaled Hosseini – pentru ca efectiv am descoperit o noua lume, o noua tara cu obiceiurile si istoria ei, Afganistanul. Si totodata un stil de povestire care te tine cu cartea pe genunchi pana o termini, cu sufletul vrajit si avid de continuarea povestilor, nedorind parca sa se termine. Trebuie citita pentru a intelege descoperirea 🙂

    Reply
  4. pauna oana

    Ultima carte citita si pe care o consider o descoperire,o carte buna este Auditia de Ryu Murakami.Desi pare o carte usoara,fara mari profunzimi la final mi-am dat seama ca nu-mi pot explica modul de comportare,motivatia,trecutul,modul de gandire al asasinei de o frumusete rapitoare.Ca orice carte buna scrisa de un japonez,cartea asta m-a lasat sa meditez asupra ei mult timp si asta imi place cel mai mult la o carte:sa ma intrige si sa ma invite la meditatie si cautarea adevarului.

    Reply
  5. roberts

    ultima carte citita si pe care o consider o descoperire este “In aerul rarefiat” de Jon Krakauer. jurnalist de profesie dar si pasionat de alpinism, autorul nu ezita sa plece intr-o expeditie sponsorizata de revista Outside pentru a cuceri Everestul. din pacate, in ciuda pregatirilor si a experientei organizatorilor, expeditia nu este o reusita. nu mai putin de 19 oameni raman izolati pe munte luptandu-se cu disperare sa ajunga cu disperare la sol. personal, am fost partasa la o lume cu care nu sunt familiarizata, a oamenilor pasionati de sport, care iubesc natura si care isi testeaza limitele acolo “sus”. nu cred ca voi ajunge vreodata pe “tronul lui Dumnezeu” dar macar mi-am facut o imagine despre ceea ce ar fi putut fi….

    Reply
  6. Ioana Batran

    Ultima carte citita – Mawson’s Will, de Leonard Bickel – citind aceasta carte am descoperit un teritoriu nou, Antartica, impreuna cu primii oameni care au calcat pe acel continent si am descoperit puterea de a trece peste orice obstacol (moartea prietenilor, sete, foamete, frig, boala) pentru a supravietui. O carte ce merita citita de oricine, pentru a descoperi povestea unor oameni care au avut curajul sa se avante pe un teritoriu necunoscut si pentru a invata cate ceva din experienta lor.

    Reply
  7. Georgiana

    Ultima carte citita si reprezentand o descoperire a fost Visul lui Joy, o carte care infatiseaza viata unor personaje ce au trait o buna perioada in America, apoi au patruns in China din timpul lui Mao. Chinurile acestora, foametea , nedreptatile, setea de sange, consecintele foametei ( niste actiuni atat de teribile incat nici nu indraznesc sa le pomenesc aici) alcatuiesc o China altfel decat o stim noi acum, o China care produce si vinde, cu o economie fabuloasa.

    Reply
  8. George M.

    Pentru mine cea mai recenta “descoperire” a fost cartea lui Bernhard Schlink, “Cititorul”/”The Reader”. N-am văzut filmul, dar mi-a fost recomandata de doua colege și am fost complet surprins ca un neamț poate sa scrie o poveste de dragoste atât de mișcătoare și de improbabila. In același timp partea centrala ridica numeroase întrebări privind regimul nazist și despre cum ar trebui generațiile următoare sa reacționeze la vina colectiva. Pe scurt o carte foarte complexa, scrisa în același timp într-un mod simplu și ușor de urmărit – chiar și în germana! 🙂

    Reply
  9. Flavia Ciobanu

    Buna ziua. Radacini, Dex Haley este ultima carte pe care am citit-o. Intre randurile sale m-am descoperit pe mine insami, i-am descoperit pe stramosii mei si de ce nu, Romania si neamul nostru. Familia, pamantul, iubirea, limba natala, lucrurile mici pe care le iubesti in fiecare dintre sunetele pe care le auzi si lucrurile pe care le vezi, puritatea, traditiile poporului din care faci parte sunt valori esentiale pentru eroul cartii asa cum ar trebui sa fie pentru fiecare dintre noi. Insa eroul romanului este de fapt ca si in viata reala, de altfel, eroul unei generatii – care in cazul de fata reuseste sa treaca cu succes peste toate incercarile si sa razbeasca invingator in timp.

    Reply
  10. Oana Sălcudean

    Deși nu este ultima carte citită, este ultima carte pe care o consider o descoperire: Faunul de Marmură, de Nathaniel Hawthorne. Deși este extrem de stufoasă, cartea m-a cucerit prin combinația perfectă de nuanțe: mister, iubire, rustic, mistic, pasiune, călătorii. Toate sunt îmbinate într-un mod aparte și își țes povestea pe fundalul unei Italii pitorești, pline de farmec. Obișnuiesc să o recomand oamenilor asemănând-o cu o călătorie în care la fiecare pas ai de descoperit ceva: o floare, o casă veche, un muzeu, o pictură. Da, pentru mine cartea aceasta a fost ultima mare descoperire.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *