Featured

Ne miroase a toamnă prin versuri şi poveşti

Ca Maria din Orbitor - “Când ieşi din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă” - aşa şi noi ne-am trezit că ne punem şaluri şi hanorac seara şi că a început să ne miroase a toamnă prin ce citim. Ne-am adus aminte de toamna din Hanul Ancuţei, imaginea drumeţilor ce-şi spun poveştile la gura focului mi se reactivează ori de câte ori simt miros de struguri şi văd dealuri roşietice - şi uite aşa ăsta e momentul în care Sadoveanu mi-e chiar simpatic. Citeşte tot articolul

Jurnalul unui psihopat, de Venedikt Erofeev

Venedikt Erofeev e cel care a scris Moscova-Petuşki, o carte pe care eu nu am pus încă mâna, care de care mi se reaminteşte de fiecare dată când caut ceva despre Erofeev: ba dau peste vreun post care spune că trebuie citită, ba peste vreun comment care insistă că e "mussssaiii"... Şi mi se mai aminteşte de celălalt Erofeev, pe numele lui Victor, contemporan cu Venedikt (Venicika e născut în '38, Victor în '47), care şi el trebuie citit. Planul meu e să găsesc cumva Moscova-Petuşki, să-l citesc şi pe Victor, şi să vedem cum arată Moscova şi sufletul rus prin ochii amândurora. Dar până una alta vă povestesc despre jurnalul psihopat. Citeşte tot articolul

10 personaje feminine puternice din literatură

Inițial, când ne-am gândit la topul ăsta, am vrut să scriem despre femei care ar putea să te bată măr. Echivalentele literare ale eroinelor pe care televiziunea le promovează fără nicio problemă, gen Xena și Buffy. Ne-am dat seama însă rapid că pe majoritatea le găsim în science fiction, fantasy,  thrillere și literatură YA (precum seria The Hunger Games). Pentru că femeile puternice din literatură nu sunt cele care știu să se bată - ci sunt cele care își păstrează individualitatea într-o lume care le cere să renunțe la ea pentru a supraviețui.  Citeşte tot articolul

Interviu: Florin Iaru

Cum ştiţi, ne-a plăcut foarte mult Fraier de Bucureşti, ne-a bucurat apariţia ei după o perioadă cam tăcută a poetului acum prozatorului Florin Iaru. Tocmai de aceea, l-am luat la întrebări despre carte, despre poveştile din spatele poveştilor, despre Bucureşti şi despre multe alte lucruri. Citeşte tot articolul

Nu despre dispariția cărților, ci despre dispariția scriitorilor

În ultimele săptămâni m-am tot gândit să-mi iau un Kindle. Probabil n-aș fi luat încă decizia asta dacă nu aș fi plătit 30 de lire suprataxă de bagaje la aeroport pentru că îmi luasem un teanc de cărți cu mine – însă asta e, m-am hotărât. Nu știu dacă, după aceea, o să-mi mai cumpăr cărți și altfel decât în format electronic. Sau dacă o să-mi lipsească întorsul paginii, mirosul de hârtie sau textura coperții sau mai știu eu ce alte chestii le mai lipsesc oamenilor când încep să citească pe Kindle. Citeşte tot articolul

Un posibil Paradis cu Toni Morrison

Paradis e romanul pe care Toni Morrison l-a scris după ce a luat Premiul Nobel pentru literatură, în 1993. E greu să nu fii curios cum scrie cineva care a obţinut premiul ăsta, ştiind în plus că a mai fost şi prima scriitoare afro-americană care a reuşit. Şi uite aşa m-am trezit  mergând vinerea trecută cu Paradis în braţe acasă. Citeşte tot articolul

Steinbeck şi Capa în Rusia

După al Doilea Război Mondial, la un pahar de Siussesse, Steinbeck şi Capa se hotărăsc să plece în Rusia. De ce? Pentru că deja jurnalismul mainstream era unul al opiniilor câtorva specialişti, iar ştirile despre Rusia, în afară de ideologie şi politică, veneau fără vreo informaţie despre oamenii de acolo şi starea lor după război. Aşa că-şi obţin vizele şi pleacă. Citeşte tot articolul

Ce citesc bloggerii: Rontziki, de la Evantaiul Memoriei

Săptămâna asta am vorbit cu Rontziki şi a fost revigorant, ce mai. Am aşa senzaţia că atunci când vom ieşi la cafea, adică în curând, e posibil să începem dimineaţa şi să ne apuce seara mai cu una, mai cu alta, cel mai probabil comandând încă o cafea. I-am pus multe întrebări şi ne-a răspuns la toate, iar dacă nu ai vizitat încă Evantaiul Memoriei, ai aici un preview de ce te aşteaptă. Şi, foarte important, am mai descoperit un lucru pe care-l avem în comun: Micul Prinţ - ea nu l-ar da din bibliotecă, eu ziceam ieri că mi l-aş tatua. Citeşte tot articolul

Cu cărţile pe piele: tatuaje literare

Cât de mult iubeşti cărţile? Atât de mult încât să ţi le tatuezi? De la fraze până la poeme, de la titluri de cărţi până la ilustraţii, de la coperte până la nume de scriitori, totul îşi poate găsi loc pe pielea ta. Parcă sună mai bine decât clasicele simboluri japoneze/chinezeşti/egiptene/mayaşe/dacice. :) Citeşte tot articolul

Despre cărți, cu Simona Tache: “Nu m-am dat deloc în vant după Jules Verne”

Pe Simona Tache e imposibil să n-o fi citit până acum, măcar accidental. Mai demult prin Cațavencu, acum în Cațavencii sau, cel mai simplu, pe blogul ei, Jurnalul roz de cazarmă, unde scrie cu umor despre tot felul de lucruri, de la cum e să fii șoferiță prin București până la capcanele pentru turiști din Florența. Noi am luat-o la întrebări despre cum, ce și când (mai) citește, și iată ce ne-a spus: Citeşte tot articolul

Florin Iaru e Fraier de Bucureşti

Bine ai revenit, domnule poet! :) Pentru că Iaru e poet în esenţă şi încă de esenţă tare, care transformă aici fragmente de viaţă în povestioare aparent simpatice, cu multe, foarte multe straturi de profunzime. Pastilele astea sunt în sine poeme. E acelaşi ritm nebun din poeziile optzeciste ale lui Iaru, aceleaşi răsturnări spectaculoase de frază şi de sens, acelaşi entuziasm lingvistic si aceeaşi energie. Citeşte tot articolul

Despre Vest, din nou de bine

Cum a reuşit Vestul să se ridice şi să domine lumea, timp de cinci secole, cînd nimic nu i-ar fi prevestit ascensiunea, şi ce anume i-ar putea grăbi, astăzi, sfîrşitul? De la aceste două întrebări, Niall Ferguson, unul dintre  istoricii britanici cu o foarte solidă cotă, a scris, în 2010, o carte care postulează, susţine şi apără poziţia dominantă şi, implicit superioară a Vestului în raport cu celelate civilizaţii. Citeşte tot articolul

Femeia eunuc, de Germaine Greer

Cartea Germainei Greer, care a făcut furori în Occidentul anilor ’70, este o colecţie de eseuri scurte, grupate în cinci secţiuni (Corpul, Sufletul, Iubirea, Ura şi Revoluţia), în care este vorba despre o anumită mutilare pe care femeile o suferă prin educaţia primită în copilărie şi care, ulterior, de-a lungul vieţii lor, le împiedică să fie libere. Cartea este haotică, prea puţin organizată, neacademică, foarte amuzantă şi sinceră. E plină de expresii licenţioase, afirmaţii îndoielnice, idei care n-au fost duse până la capăt. Dar sub toate stă întrebarea simplă şi de bun simţ: de ce nu sunt liberă şi cum aş putea deveni?

Citeşte tot articolul