La fața locului

O cameră separată. Identităţi feminine

Pentru că luna martie este, nu-i aşa, o perioadă dedicată femeii şi feminităţii, Librăria Humanitas (Cişmigiu) s-a gândit să realizeze o serie de evenimente ce au ca punct de plecare chiar această tematică (evident, în reprezentarea ei în literatură). Primul eveniment de acest tip, sub genericul „O cameră separată”, a avut loc pe 5 martie, cu dezbaterea „De ce ai nevoie ca să scrii bine”, cu Ioana Pârvulescu, Annie Bentoiu, Gabriela Creţia şi Astrid Cambose. Pentru a înţelege de ce titlul generic este „O cameră separată”, să ne uităm la ce scria Ioana Pârvulescu în România literară, în 2009, amintind de Virginia Woolf şi de răspunsul dat unor tinere cu aspiraţii de romanciere, de la Cambridge: poate surprinzător, răspunsul ei a fost că, pentru a scrie bine, o femeie are nevoie de o cameră a ei, în care să nu fie deranjată de nimeni şi în care să se retragă atunci când trebuie să se aşeze la masa de scris. Citeşte tot articolul

Poezie şi dulceaţă, la „Joia linguriţelor”, cu Nora Iuga și Andra Rotaru

La Humanitas Kretzulescu s-a lansat un nou concept de organizare a întâlnirilor de poezie: îndulcite cu dulceaţă, care e servită alături de apă rece, ca pe vremuri. La ediţia de joi, 21 februarie, în timp ce savuram nişte dulceaţă de mure, am ascultat două poete din generaţii diferite, Nora Iuga şi Andra Rotaru, citind din poezia lor care se întâlneşte pe o linie comună dată de îmbinarea dintre tensiunea sobrietăţii şi autoironia sincerităţii. Un eveniment la care s-a citit, s-a povestit, s-au depănat amintiri, s-a glumit şi s-a vorbit sincer şi care nu a fost dominat de o atmosferă înţepenită, dimpotrivă, empatia cu publicul a fost vizibilă; şi, mai mult de atât, m-a bucurat faptul că în public s-au aflat şi doi traducători precum Sorin Mărculescu  şi Constantin Abăluţă, care s-au implicat şi ei în discuţie. Citeşte tot articolul

Biblioteca publică din New York – NYPL

N-aveam nici un plan să vizitez New York Public Library mai ales pentru că nu-mi trecea deloc prin cap că un astfel de loc poate fi vizitat mai departe de holul de la intrare. Dar, cum într-o zi în care se anunțase "the blizzard of the century" eram pe 5th între 40 și 42, am zis să intru că poate totuși, cine știe, se poate vizita. Și s-a putut, iar locul arată exact așa cum visezi bibliotecile - o clădire veche, imensă, superbă, săli de lectură de la cele mai mici la unele imense, cu fresce pe pereți, cu un calendar de evenimente de neratat, cu veioze și candelabre și cu acel peisaj uman fantastic de divers pe care doar New York-ul îl are. Citeşte tot articolul

Biblioteca de la Google New York

Google NYC e probabil unul dintre cele mai cool locuri din lume. Mai aproape de un loc de joacă, de relaxare și de socializare decât de o corporație scorțoasă, sediul de pe 9th Avenue este într-o clădire veche, uriașă, unde fiecare spațiu îți oferă surprizele lui deloc mici. Pe lângă, să dau câteva exemple la întâmplare, camera unde totul pare făcut din lego, sălile de conferințe ba cu o cadă ca decor ba cu biciclete puse-n perete sau designate ca un magazin, cafeteria ca o junglă, referințele la filme, muzică, locurile unde joci de la ping pong, PacMan la Guitar Hero, se găsește, bineînțeles, și-o bibliotecă unde angajații Google vin să se relaxeze. Citeşte tot articolul

Un an de Voyage, Voyage. La plimbare prin Londra cu Ian McEwan şi Marcel Iureş

Londra este, pentru mine, the greatest city in the world şi se pare că şi Nadine Vlădescu este îndrăgostită de acest oraş, pentru că l-a ales pentru discuţia ce a marcat împlinirea unui an de cînd incită la călătorii în lume prin intermediul cărţilor şi prin discuţiile cu diferiţi invitaţi. Joi, 24 ianuarie, am călătorit prin Londra, alături de Marcel Iureş şi romanul lui Ian McEwan, Sîmbătă, în cadrul întîlnirilor Voyage, Voyage, desfăşurate la Librăria Bastilia şi care au ajuns acum la un an – mulţi înainte! Citeşte tot articolul

Români frumoși – fotografie de Matei Buță la Cărturești

Am plecat vineri spre vernisajul expoziției Români frumoși a fotografului Matei Buță la Cărturești cu aceleași sentimente contradictorii pe care le am în general față de ce înseamnă "Valoare", "Reper" sau "Personalitate", față de cuvintele mari sau față de statui. Pe de-o parte e ușor să pici în clișee sau în adorații goale sau pompoase. Pentru că, sinceri să fim, Valoarea aia cu V mare și-a cam pierdut sensul de când se aruncă în stânga și-n dreapta cu ea și de când e ocultată de "valorile" trecătoare impuse de media. Dar, trecând peste prejudecățile personale, expoziția e una cu adevărat interesantă. Pe de altă parte, și asta e cea mai importantă, sunt acolo cu adevărat oameni care fac lucruri extraordinare, profesioniști care fac lucrurile să meargă sau oameni pe care îi admirăm pentru perseverență, curaj, inteligență, talent. Matei Buță i-a surprins în 29 de fotografii.  Citeşte tot articolul

“My mojito in La Bodeguita, my daiquiri in El Floridita” – Hemingway în Havana

Dacă aș fi fost un extraterestru aterizat prin voia lui Fidel în Cuba, nu mi-ar fi luat mult să aflu, pe lângă multe alte lucruri utile cum ar fi care e cel mai bun rom, cum se pufăie un trabuc sau că despre Che numai de bine, că aici a trăit cândva un scriitor american, mare iubitor de cocktailuri, mare și plimbări lungi. N-ai cum să-l ratezi pe Hemingway în Havana, dai ba peste cârciumile unde a băut, ba peste hotelul unde avea o cameră, ba peste cărțile lui în ediții piratate (deh, blocada americană), ba peste povești cu barca lui de pescuit, ba peste vila transformată în muzeu. Citeşte tot articolul

„Am fost numit mai mult «poet imigrant» decât pur şi simplu poet” Interviu cu Daniel BOYACIOGLU

Poate cea mai pitorească prezenţă în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură (ediţia a V-a, 5-8 decembrie 2012), Daniel Boyacioglu, poet suedez de origine siriană şi cântăreţ de rap, a oferit publicului un mic performance rap, a vorbit despre pasiunea sa cea mai mare şi despre modul în care caută poezia în toate aspectele vieţii. Am stat şi noi de vorbă cu el, evident despre poezie, dar şi despre condiţia de imigrant, despre mainstream şi  underground, despre scena rap şi cea teatrală – căci Boyacioglu a jucat şi teatru şi acum scrie libretul unei opere. Nu vede nimic incompatibil între aceste forme de artă, căci pe el îl interesează să vadă transformările poetice în toate aceste domenii. Citeşte tot articolul

„Când zugrăvesc lumi întunecate, o fac pentru a atrage atenţia asupra realităţii noastre” – Interviu cu Will Self

Cunoscut mai ales pentru stilul său satiric, care scoate în evidenţă, pe fundalul unor distopii, aspecte cu care se confruntă societatea contemporană, Will Self (cunoscut pentru cărţi precum Măreţele maimuţe, Cartea lui Dave, Cucul şi pupăza, Cum văd eu distracţia etc., traduse la Editura Polirom) este el însuşi un personaj. Iar cei care au venit în prima zi de FILB, pe 4 decembrie, au avut ocazia să vadă un spirit liber, care nu se teme că ar putea să fie prea „nedelicat” când ridică anumite probleme. A avut şi Bookaholic ocazia să discute cu el, aşa că în rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog liber, despre religie, literatură, convenții şi despre totalitarisme de tot felul. Citeşte tot articolul

Ultima zi de FILB, pe ritmuri de poezie şi hip-hop

Vezi cum a fost in ziua 1, ziua 2, ziua 3 Poezia, de multe ori un gen ocolit la întâlnirile cu publicul, care este mai degrabă consumator de proză, a fost vedeta ultimei seri din FILB 2012: invitaţii au fost George Szirtes (poet şi profesor britanic, de origine maghiară), Daniel Boyacioglu (poet şi rapper suedez de origine siriană), Mircea Dinescu şi Marius Chivu, invitat de ultimă oră. La ora 19.00, prin Skype, s-a putut stabili şi un scurt dialog cu Kei Miller, poetul jamaican care trebuia să completeze lista de invitaţi, dar căruia i s-a anulat zborul în ultimul moment (totuşi, vestea bună e că va fi invitat la ediţia următoare din FILB). O seară deosebită, în care publicul a avut ocazia să asculte câteva poezii rostite parcă pe o voce incantatorie a lui Kei Miller (de altfel, Kei Miller consideră că vorbele sunt, de fapt, sunete, iar „un poem care nu se ridică de pe pagină… este un poem mort.”) şi să-l vadă pe Boyacioglu interpretând o poezie pe ritmuri de rap, în suedeză. Iar dacă Mircea Dinescu nu ar fi acaparat discuţia şi nu ar fi deschis paranteze peste paranteze, plus consideraţii cam anacronice despre poezia contemporană, ar fi fost o seară perfectă. Citeşte tot articolul

FILB, ziua 2. Despre scrisul ca obsesie, cu Goce Smilevski, Filip Florian şi Lucian Dan Teodorovici

Vezi aici cum a fost ziua 1 A doua – frumoasă – seară de FILB, joi, 6 decembrie, i-a avut ca invitaţi pe scriitorul Goce Smilevski din Republica Macedonia şi pe cunoscuţii scriitori români Filip Florian şi Lucian Dan Teodorovici. Moderatorul serii a fost Marius Chivu. Conform obiceiului, seara a început cu lectura publică din cărţile celor trei scriitori: Goce Smilevski a citit un fragment din romanul Sora lui Freud (traducere din limba macedoneană de Octavian Blenchea), Lucian Dan Teodorovici – din cel mai recent roman al său, Matei Brunul (Polirom, 2011), şi Filip Florian, de asemenea, din cel mai recent roman al său, Toate bufniţele (Polirom, 2012). Citeşte tot articolul

FILB, ziua 1. Umor negru britanic, cu Jonathan Coe şi Will Self

Vezi cum a fost și în ziua 2 Au 51 de ani, sunt scriitori britanici apreciaţi, sunt prieteni şi totuşi, sunt cât se poate de diferiţi, nu numai ca scriitură, ci şi ca atitudine, gestică, vorbire: Jonathan Coe dă impresia unui lord, rafinat şi moderat, cu un stil de a vorbi jovial şi, în acelaşi timp, acid, mai ales când vine vorba despre subiecte politice, iar Will Self (în prima sa tinereţe, comic de stand-up), efervescent şi speculând fiecare ocazie pentru a da un dublu înţeles vorbelor. Citeşte tot articolul

Câștigătorii concursului Trofeul Arthur pentru literatură pentru copii

Miercuri, 21 noiembrie 2012, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, a avut loc festivitatea de premiere a câștigătorilor concursului Trofeul Arthur pentru literatură pentru copii. Concursul de creație li s-a adresat atât scriitorilor debutanți, cât și celor consacrați, iar juriul a fost format din Florentina Sâmihăian, Simona Popescu, Elisabeta Lasconi, Roxana Jeler și Mircea Vasilescu. Citeşte tot articolul