Teatru

Piesă pentru frate și soră, un spectacol incomod după textul lui Tennessee Williams

Mi-era dor de teatru. Tare dor. Așa că invitația la spectacolul Piesă pentru frate și soră a picat ca un semn bun - și-așa tot plănuiam să ajung la această adaptare teatrală de prin noiembrie-decembrie anul trecut, atunci când a avut premiera. Nu de alta, dar Tennessee Williams este unul dintre dramaturgii mei preferați, iar Piesă pentru frate și soră (în original, The Two-Character Play sau Out Cry) nu a mai fost montată până acum la noi, din câte știu eu - oricum, aceasta nu face parte din acele piese-vedete ale sale, precum Un tramvai numit dorință, Menajeria de sticlă, Vacanța romană a doamnei Stone, Noaptea iguanei, Dulcea pasăre a tinereții, Pisica pe acoperișul fierbinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Moartea este mai frumoasă atunci când visezi. „La ţigănci” (Unteatru)

Cred că odată cu nuvela La ţigănci mi s-a deschis cu adevărat apetitul pentru literatură. Dacă o citeşti la vârsta potrivită, adică în prima parte a adolescenţei, poate să aibă un asemenea efect. M-a făcut iniţial să-mi doresc să citesc scrieri în acelaşi stil, iar apoi pur şi simplu să citesc. Şi acum caut acel sentiment pe care mi l-a lăsat L” – dorinţa de a vedea mai mult dincolo de ceea ce interpretează simţurile noastre imediate, de a crede că poate să existe ceva mai mult decât ne-o arată realitatea, că în plină existenţă de zi cu zi, putem să descoperim ceva „altfel”, trebuie doar să ştim să privim şi să fim deschişi. Plus că, de atunci, am simţit că Bucureştiul are o altă încărcătură, Mircea Eliade a ştiut mereu să învăluie acest oraş într-o aură mitologică şi să te facă să îl priveşti cu alţi ochi, cel puţin mai îngăduitori. Deşi consider că Eliade are şi un mare potenţial teatral, nuvelele sale nu au intrat prea mult în atenţia scenei româneşti (poate pentru că, în general, literatura fantastică nu atrage atât de mult), aşa că montarea după La ţigănci”, la Unteatru, cu premiera în octombrie 2014, a fost o surpriză. Cu atât mai mult cu cât se îndepărtează total, şi bine face, de celebra reprezentaţie a lui Alexander Hausvater, în urmă cu aproximativ zece ani, la Teatrul Odeon. Citeşte tot articolul

O zi din viata lui Bogdan Serban

Scene din viața lui Bogdan Șerban – ultimul spectacol din !MPRO sau despre importanța improvizației

Acum câțiva ani, nu știam mai nimic despre teatrul de improvizație, respectiv despre trupele de improvizație de la noi. Nu cunoșteam mai deloc fenomenul și n-aș fi știut să spun mare lucru despre asta (nu mai mult decât îi spune numele, oricum). Tind să cred că, într-un moment de inspirație, prin 2012, m-am înscris la un curs de improvizație, împreună cu sora mea. Mă simțeam blocată în ceea ce făceam atunci și aveam nevoie de ceva care să mă scoată din starea respectivă, să-mi „dezgroape” spontaneitatea și creativitatea, lucruri pe care le lăsasem cumva deoparte pentru a preda și a termina un master de antropologie. Întâmplător sau nu, povestea mea cu improvizația a început chiar cu trupa Improvisneyland, care există din 2008 în București și este formată din șapte actori profesioniști, absolut minunați: Axel Moustache, Monica Anastase, Pavel Bârsan, Rozana Radu, Radu Ciobănașu, Mădălin Mandin și Andreea Samson.  Citeşte tot articolul

„Poezia visului”, „Prestăm servicii artistice” și „Așteptându-l pe Godot” – trei spectacole la Undercloud 2014

Chiar la începutul lunii, pe 1 septembrie, a debutat cea de-a șaptea ediție a Festivalului de Teatru Independent (de orice) Undercloud, la Muzeul Țăranului Român, așa cum ne-a obișnuit. Acesta se va încheia săptămâna aceasta, pe 11 septembrie. Ediția prezentă este un adevărat tur de forță teatral, întrucât în fiecare zi de festival sunt trei reprezentații, fie că sunt în concurs (pentru cele mai bune producții independente ale anului), fie în afara concursului - spectacole românești consacrate și spectacole internaționale care au confirmat în afară (o noutate absolută a Undercloud 2014 - piese din Marea Britanie, Franța și Ungaria). Sper că ați ajuns să vedeți măcar o parte dintre ele, mai ales că, înaintea debutului „stagiunii” teatrului independent, Silvia vă recomanda câteva piese de teatru pentru bookaholici. Dacă nu, e musai să o faceți, programul e ofertant. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: Ziua Limbii Române, Andra Rotaru la Iowa, cărți și altele

Săptămâna nu se încheie până ce nu ne punem la curent cu ce e nou în lumea cărții din România. Avem, ca de obicei, vești bune în tolbă: Andra Rotaru va participa, duminică, la un eveniment fain, organizat în America, la Iowa Public Library - dacă sunteți pe acolo, mergeți neapărat și spuneți-ne și nouă cum a fost; Undercloud, Festivalul de Teatru Independent de la Muzeul Țăranului Român, organizat de Compania de Teatru D'AYA, va începe pe 1 septembrie și va ține unsprezece zile - am spicuit, din program, câteva spectacole pe placul cititorilor înrăiți; ne ducem în sălile de cinema în curând, să vedem Kyra Kyralina, ecranizarea nuvelei omonine a lui Panait Istrati, în regia lui Dan Pița; CDPL împlinește patru ani și-i sărbătorește în cadrul CDPL FEST 25, iar Ziua Limbii Române aduce cu sine câteva manifestări interesante - le menționăm mai jos.  Citeşte tot articolul

spectacol de papusi, Iubitafizica, dupa cartea lui Iulian Tanase

În laboratorul Iubitafizica – un spectacol cu păpuși după cartea omonimă a lui Iulian Tănase

Vineri seara, pe 27 iunie, mă îndreptam grăbită spre Godot Cafe-Teatru. Am ajuns așa cum rar o fac, la ora 22:00 fix, chiar când trebuia să înceapă spectacolul - am avut noroc, a fost o întârziere de douăzeci de minute, așa că am avut timp să-mi trag sufletul. M-am așezat pe locul indicat și am așteptat, cuminte și, în același timp nerăbdătoare, să intru în laboratorul Iubitafizica. Cincizeci de minute mai târziu, când minunea de spectacol s-a încheiat, m-am bucurat că m-am numărat printre cei peste o sută de spectatori. Unora o să vi se pară siropos, dar eu simt că am avut o întâlnire magică. Citeşte tot articolul

carte de proza scurta si happening, semnate de A.G. Billig

4 uși și alte povestiri, de A.G. Billig – o carte și o poveste de vară cu un happening

Am cunoscut-o pe A.G. Billig la FILIT Iași, pur întâmplător, chiar în ziua în care pleca de la festival. Atunci îmi povestise, pe scurt, despre cartea ei de debut, 4 uși și alte povestiri (Editura Data Group, 2013), volum pe care îl publicase mai întâi în limba engleză, în 2012, la MP Publishing, în Douglas, Marea Britanie. Cum reușise? Simplu: avusese curajul să meargă la London Book Fair și să-și caute, pe cont propriu, un agent literar - la noi fusese refuzată de unele edituri din pricina faptului că proza scurtă nu se citește, nu se vinde etc. etc., știți care este situația. Sigur că îmi stârnise curiozitatea, însă, cum se întâmplă de obicei, odată ajunsă la București, am plonjat în tot felul de alte urgențe și am uitat. Acum puțin timp am ajuns atât la carte, cât și la happening-ul pe care autoarea l-a pus la cale. Citeşte tot articolul

Chris Simion

Interviu Chris Simion: “Nu-mi inventez poveștile. Le smulg din ochii sufletului meu ca să le vadă apoi toată lume”

Chris Simion a scris opt cărți și a regizat zeci de spectacole de teatru. A publicat prima carte pe când avea 16 ani, vârstă la care a devenit și singurul jurnalist român care i-a luat un interviu lui Klaus Meine, solistul de la The Scorpions, aflat la București cu ocazia unui concert. Deși prima piesă de teatru pe care a văzut-o în adolescență a făcut-o să-și jure că n-o să mai calce niciodată într-o sală de spectacol, la 18 ani - când a asistat întâmplător la o repetiție a piesei "Numele trandafirului", regizată de Grigore Gonța - s-a îndrăgostit iremediabil de teatru. Citeşte tot articolul

Interviu: Peca Ștefan despre sfântul din Sfântu Gheorghe și alte lucruri cool

Cei care mai dau din când în când pe la teatru știu că Peca Ștefan este unul dintre cei mai buni dramaturgi români contemporani. Piesele lui cu limbaj provocator și teme inovatoare - care semnalează, de regulă, probleme ale societății de astăzi, care ridiculizează și ironizează la maximum prostia și ignoranța, și care pun în lumină oameni, locuri și fapte pe care majoritatea le ignoră, - se joacă cu succes, nu doar pe scenele teatrelor convenționale și neconvenționale din România, ci și pe cele ale unor teatre importante din New York, Londra sau Berlin.

Citeşte tot articolul


Elena Vlădăreanu: „Habemus bebe este despre mine. Şi va fi un spectacol aşa cum sunt eu acum.“

Elena Vlădăreanu a dramatizat o experienţă esenţială pentru identitatea ei: cea de a fi şi artist şi mamă presată de urgenţe, sarcini, solicitări şi presiuni noi. Din ce a scris ar urma să iasă un spectacol de teatru care scutură, prin nişte întrebări tari, cîteva tabuuri legate de actul de a scrie, de transformările pe care le provoacă rolul de părinte şi de percepţiile înşelătoare pe care societatea ni le cam bagă pe gît. Citeşte tot articolul


În culisele teatrului lui Alexander Hausvater. Cristina Rusiecki, „Despre dictatori şi alţi demoni”

Dacă la prima sa carte, cea despre Radu Afrim [cronica aici], Cristina Rusiecki propunea o incursiune în universul artistic al regizorului printr-o metodă de analiză teatrală critică, la cea de-a doua sa carte, Despre dictatori şi alţi demoni, la care, de fapt, a început să lucreze din toamna lui 2010, autoarea schimbă abordarea, trecând la o metodă inedită, aceea de îmbinare a observaţiei critice cu impresii personale, cu citate din opiniile actorilor şi ale regizorului, cu fragmente din jurnalul ţinut de actori, frânturi de dialog etc. Propunându-i-se să asiste la repetiţiile spectacolului Iulius Caesar al lui Alexander Hausvater, acest regizor-fenomen al spaţiului teatral românesc, Cristina Rusiecki a acceptat să-şi suspende timp de cinci săptămâni activităţile obişnuite şi să realizeze o imersiune în lumea teatrului lui Hausvater, la Timişoara, pentru a vedea cum se construieşte de la zero un spectacol. Citeşte tot articolul

”De ce fierbe copilul în mămăligă” și alte spectacole la Gala Hop – sau o pledoarie pentru teatrul tânăr

Marți seara am aterizat de la Iași la Gala Hop în Pod la Historia. Eram tare curioasă să văd care este atmosfera acolo - căci timp de o săptămână, 26 octombrie - 1 noiembrie, au loc spectacolele premiate la Gala Hop a Tânărului Actor -, cum este redată pe scenă cartea Aglajei Veteranyi, ”De ce fierbe copilul în mămăligă” și care sunt tinerii actori de care vom mai auzi (sau nu) în viitorul apropiat.  Citeşte tot articolul