Teatru

Ghidul Routledge de teatru şi performance – Paul Alain, Jen Harvie

Indicând încă din prefaţă că această carte nu se doreşte a fi un dicţionar, ci o carte accesibilă publicului larg şi cât se poate de cuprinzătoare, fără însă a avea pretenţia de a epuiza toate aspectele domeniului teatral, Paul Alain şi Jen Harvie au structurat Ghidul Routledge de teatru şi performance (Nemira, 2012) pe trei niveluri: „Oameni”, „Evenimente” şi „Concepte şi practici”, metoda folosită fiind cea de a stabili un liant între teorie şi practică, între studiile teatrale şi cele performative. Citeşte tot articolul


”Ibrahim și florile Coranului” – spectacolul-lectură de la Undercloud și cartea

Noi v-am spus să mergeți la Undercloud. Dacă nu ați vrut sau nu ați putut din varii motive, ne pare rău, ați pierdut piese frumoase (se încheie pe 31 august, poate vă faceți timp!). Puteți să vă consolați citind pe aici ce s-a mai întâmplat, ce spectacole am mai văzut. Astăzi, avem în programul virtual ”Ibrahim și florile Coranului”, un spectacol - lectură după cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt (Domnul Ibrahim și florile din Coran apărută în 2001 și tradusă de către Editura Humanitas în 2006), care a avut loc luni seară la Muzeul Țăranului Român. Citeşte tot articolul


Ioana Pavelescu îi dă viață Zeldei Fitzgerald pe scena teatrului

Duminică seară, în cadrul Festivalului de teatru Undercloud, am văzut spectacolul ”Zelda”, o adaptare a piesei The Last Flapper de William Luce, scrisă în 1984. Acest one woman show este interpretat de actrița Ioana Pavelescu, în traducerea și regia Lianei Ceterchi, o producție a Teatrului pentru Puțini (numit așa nu din snobism, cum m-am gândit eu inițial, ci pentru că acesta este localizat într-un spaţiu amenajat în podul unei case din Strada Sofia, loc în care nu pot intra mai mult de 20 de spectatori; spațiul a fost ”botezat” de Andrei Șerban). ”Zelda” a intrat în repertoriul Teatrului Mic și Foarte Mic din mai 2013 - așa că fiți cu ochii pe programul teatrului din toamnă! Citeşte tot articolul


”Mecanica inimii” în artă – literatură, teatru, film și muzică

Ați mai citit, pe la noi, câte o referință la Mecanica inimii - cum ar fi în materialul despre poveștile de adormit adulți. Și sunt sigură că titlul acestei cărți nu vă este străin, având în vedere că vorbim despre un volum nu tocmai nou, apărut în limba română în 2009, în traducerea Mihaelei Toma Udriște, la Editura Nemira. Sau poate că vă sună mai cunoscut numele scriitorului: Mathias Malzieu, solistul formației franceze Dionysos (care a luat ființă în 1993) - ce-i drept, lumea îl descrie mai întâi ca muzician și apoi ca autor (deși, pe lângă Mecanica inimii, a mai scris cinci cărți). Oricum ar fi, astăzi vreau să călătorim în lumea fantastică din Edinburgh și Granada din Mecanica inimii și să vedem ce ecouri provoacă aceasta în arte. Citeşte tot articolul

De văzut şi de citit la Undercloud 2013

Ca în fiecare an, şi Undercloudul din vara aceasta (20-31 august), ajuns la cea de-a şasea ediţie, aduce pe scena de la Muzeul Ţăranului producţii variate inspirate după cărţi. Festivalul de teatru independent (de orice), organizat de Chris Simion, îşi propune să promoveze tinerii artişti din sfera teatrului independent, dramaturgia contemporană, dar şi texte din literatura universală, clasice sau actuale. Chris Simion doreşte să readucă în prim-plan autori şi texte despre care am uitat sau despre care nu ştiam că ascund atâtea valenţe. Citeşte tot articolul


Variaţiuni pe teme de Caragiale. „Mofturi” la Teatrul „Ion Creangă”

Pentru primul ei spectacol dedicat copiilor, Chris Simion a ales, în Anul Caragiale (2012), patru secvenţe celebre din textele lui Caragiale pentru a le transpune pe scenă: Un pedagog de şcoală nouă, Domnul Goe, Vizită şi Examen, unindu-le sub titlul Mofturi. Potrivit şi adulţilor (cum se întâmplă, de fapt, cu scrierile lui Caragiale), spectacolul lui Chris Simion, montat la Teatrul „Ion Creangă”, îşi propune în primul rând să-i familiarizeze pe copii cu universul caragialian (iar adulţilor să le reamintească piese clasice pe care poate nu le-au mai văzut de mult). Pentru că este dedicat celor mici (de la şcoală primară în sus), spectacolul este interactiv şi foarte antrenant, lucruri absolut obligatorii când vine vorba despre teatrul pentru copii, căci ştiţi şi voi cât de greu este să captezi atenţia copiilor mai mult de câteva minute. Citeşte tot articolul

Rețetă pentru o seară reușită: ”Comedie neagră” după Peter Shaffer, la Godot

Am fost iar la o piesă de teatru și vă mărturisesc că, inițial, după ce ”Comedia neagră” s-a terminat, aproape de miezul nopții, și-mi așteptam rândul să ies din Godot Cafe-Teatru, mă gândeam că nu voi putea să vă spun mai nimic despre ce am văzut în afară de faptul că a fost fain, că o să râdeți mult și o să plecați din sală într-o dispoziție de zile mari. Dar, veți vedea, după câteva zile în care imaginile din piesă mi s-au perindat prin cap, m-am înșelat: vă pot povesti puțin mai multe despre textul piesei, despre autorul acesteia, despre regizor (și implicit montarea piesei), despre actorii de pe scenă ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Leny Caler și Mihail Sebastian își spun povestea în ”Marea iubire a lui Sebastian”

Într-un Godot Cafe-Teatru plin până la refuz - ceea ce spune ceva despre spectacol -, într-o seară de iulie cu tunete și fulgere pe fundal, Rodica Mandache (în rolul lui Leny Caler) și Marius Manole (care îl joacă pe Mihail Sebastian), acompaniați de Ana-Ioana Macaria (Corina) și Istvan Teglaș (Ştefan Valeriu), au jucat cu grație și tandrețe ”Marea iubire a lui Sebastian”, în regia Dianei Mihailopol. Citeşte tot articolul

”O poveste cu Horațiu” la o cafea, cu Horațiu Mălăele și Doina Papp

Ieri, 20 mai, am fost la o întâlnire cu Horațiu Mălăele, organizată de editura All, într-un loc cam neconvențional, zic eu, pentru un eveniment de acest tip - Starbucks București Mall (deși gazdele au fost primitoare și, slavă Domnului, aerul condiționat a funcționat perfect :) ).  Cu prilejul cărții ”O poveste cu Horațiu”, semnată de Doina Papp și apărută la sfârșitul anului 2012, am avut ocazia să-l ascult de aproape pe Mălăele, vorbind despre el, despre carte și povestind întâmplări cu tâlc. Minunatul actor va fi prezent și la Bookfest, la standul editurii All, miercuri, 29 mai, ora 18.00. Citeşte tot articolul

„Fata babei şi fata moşului” – o interpretare postmodernă la Teatrul Țăndărică

Cred că ştiţi cu toţii povestea – poate nu toate chiar încercările prin care trec personajele, dar măcar ideea principală, construită, ca în orice basm, în jurul dihotomiei bine-rău, reprezentate de două fete – una blondă şi suavă, cuminte şi harnică şi alta urâtă şi rea, leneşă şi vanitoasă. Povestea lui Ion Creangă mizează pe o morală destul de simplă: dacă eşti bun şi cinstit, vei avea numai de câştigat, dacă însă te împiedici în propria mândrie şi răutate, vei sfârşi umilit şi înfrânt (ce bine ar fi să fie şi în realitate aşa!). Adaptarea de la Teatrul Ţăndărică, în regia lui Daniel Stanciu, păstrează această tematică, dar îmbracă povestea tradiţională în mijloace vizuale extrem de moderne, traducând în limbaj contemporan o poveste ce este, în definitiv, general valabilă. Citeşte tot articolul

Sleep no more (Macbeth) sau despre cea mai completă și ciudată experiență teatrală

De la Sleep no more pleci năuc. Te uiți în spate să vezi dacă te urmărește cineva, te simți gol fără masca pe care ți-ai dat-o jos de pe cap iar orașul luminat de reclame noaptea ți se pare o altă planetă față de cea din care tocmai ai venit. Sleep no more e o experiență teatrală completă. Am zis teatrală? Senzorială, umană, psihică, onirică, poetică, cum vreți voi. De ce? Pentru că ești acolo, în mijlocul ei. Sleep no more este o adaptare imersivă, non-liniară, a lui Macbeth, ce se joacă acum în New York, unde scena este un întreg hotel părăsit (ficțional, desigur) prin care te plimbi în voie.  Citeşte tot articolul

Hoții de frumusețe – cartea lui Pascal Bruckner pusă în scenă de Chris Simion

Hoții de frumusețe este, probabil, unul dintre cele mai ușor  (nu facil!) de dramatizat texte literare. Dramatic în sine prin faptul că este "vorbit", foarte vizual, cu o poveste puternică, simbolică, trasată în tușe groase, cu personaje ușor identificabile și cu dialoguri expresive, romanul lui Pascal Bruckner își găsește natural locul pe scenă, fără efort, fără exagerări și fără interpretări forțate care să ducă prea departe de textul literar. Spectacolul pus în scenă de Chris Simion, prima dramatizare de fapt a Hoților de Frumusețe, este excelent, te trimite firesc într-o lume ciudată, ce scoate la iveală sentimente ascunse ale, probabil, fiecăruia dintre noi. Citeşte tot articolul

Purcărete, în căutarea lui Godot

În ultima perioadă, lui Purcărete îi place tot mai mult să se joace cu clasicii teatrului şi să le dea noi configuraţii, în stilul său uneori poetic şi alteori în teritoriul artei grotescului. Iată că i-a venit rândul şi teatrului absurdului, iar Purcărete l-a ales pe nimeni altul decât pe Samuel Beckett, cu Aşteptându-l pe Godot. Citeşte tot articolul

Călătoriile lui Purcărete în universul lui Gulliver

Montarea lui Silviu Purcărete după cartea lui Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, cu Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, vine cu o viziune cu adevărat inedită asupra poveştii bine-cunoscute. Dacă atunci când spunem Gulliver, ne gândim cel mai adesea la peripeţiile fantastice ale lui Lemuel Gulliver ba în ţara piticilor, Lilliput, ba în cea a uriaşilor din Brobdingnag, Purcărete nu selectează pentru scenă momentele poetice ale călătoriei, ci, dimpotrivă, pe cele mai groteşti, mai crude, cele care, de fapt, dau seamă pentru adevărata natură a omului. În plus, focusul nu mai este pe personajul Gulliver şi pe evoluţia (sau involuţia) sa pe parcursul călătoriilor sale, ci pe imaginea unei umanităţi în descompunere. Un proiect controversat, montarea lui Purcărete a stârnit revoltă în rândul părinţilor care veniseră cu copiii, crezând sau sperând că este un spectacol à la Ţăndărică. Citeşte tot articolul