Bookaholic

Trebuie neapărat să vă arăt azi o carte frumoasă a cărei descoperire m-a entuziasmat foarte tare şi m-a făcut să visez iar la universul paralel în care am talent cu carul şi sunt o ilustratoare cunoscută în toată lumea. Şi asta pentru că ilustraţii magnifice însoţesc cele 31 de poveşti din cuprinsul acestei cărţi adresate copiilor.

E vorba despre Poveşti din Amur, scrisă de Dmitriĭ Nagishkin şi ilustrată de Gennadi Pavlishin, un adevărat album etnografic despre locuitorii din Orientul Îndepărtat, de pe malurile râului Amur. Sunt poveşti minunate, culese din rândul populaţiilor indigene, despre al căror stil de viaţă şi patrimoniu cultural aflăm mai multe din paginile cărţii.

Ni se deschide în faţa ochilor o lume fascinantă în care vom face cunoştinţă cu băştinaşii care se ocupau cu vânătoarea şi pescuitul, aveau mare preţuire pentru tigrii şi urşi şi venerau spiritele apelor, munţilor, Soarelui, Lunii şi copacilor, având o cultură şamanică. Vom afla legende şi povestiri despre oameni viteji, vom vedea frânturi din viaţa de zi cu zi a populaţiilor nanai şi udegi şi ne vom face o idee despre patrimoniul artistic al acestora, căci în imagini îi putem vedea la lucru pe cei care fac arta sculptând în coajă de copac sau cosând mărgele şi făcând broderii pentru costumele purtate.

Chiar dacă a absolvit o şcoală cu profil tehnic, autorul Dmitriĭ Nagishkin a lucrat ca ilustrator pentru ziare locale. A devenit interesat de stilul de viaţă şi cultura populaţiilor din zona Amur, le-a cules poveştile şi le-a publicat în 1946.

Gennadi Pavlishin a studiat la Şcoala de Artă din Vladivostock şi a dezvoltat şi el un interes aparte pentru populaţiile din regiunea Amur. În ilustraţiile create pentru cartea apărută în 1975, pline de culoare, bogate în detalii extraordinar de frumoase, apar motive specifice artei indigenilor, dar se simte şi influenţa stilului Art Nouveau.

Apărută în Rusia sovietică, cartea se încheie cu o poveste nu tocmai grozavă. În ea este vorba despre „împrietenirea” popoarelor, căci rusul Ivan îşi face apariţia în scenă, se împrieteneşte cu un erou local, alungă comercianţii manchu din zonă, îi învaţă pe nanai să se ocupe de agricultură şi îi „eliberează” de superstiţii şi culturi şamanice.

Din punctul meu de vedere, cartea aceasta e o adevărată comoară şi nu mă refer doar la ilustraţii, ci la faptul că reprezintă o sursă de cunoaştere a culturii unor populaţii deosebit de interesante, rămase cu un număr mic de membri conform recensămintelor din anii 2000. Chiar dacă e adresată copiilor de peste 12 ani, cred că Poveşti din Amur e o carte potrivită şi adulţilor. Ea ne reaminteşte de frumuseţea şi diversitatea ce ne înconjoară, de existenţa diferitelor obiceiuri şi culturi ce ar trebui preţuite şi conservate.

Pe mine m-a făcut curioasă şi m-a determinat să caut cât mai multe informaţii despre populaţiile din regiunea Amur. Aşa am aflat, în afara basmelor, câteva adevăruri istorice, despre filmul  Dersu Uzala făcut de celebrul regizor Akira Kurosawa după cartea Prin taigaua Extremului Orient scrisă de Vladimir Arseniev, în care Dersu este vânătorul nanai ce călăuzeşte echipajul de exploratori ruşi, salvându-i de frig şi foame şi multe altele.

 Surse imagini: cizgilimasallar.blogspot.ro, nocloo.com