Bookaholic

Splendida Moarte Accident e un scurtmetraj de animație superb, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut eu în ultima vreme. Original din punct de vedere al tehnicii folosite, al scenariului și regiei, emoționează, suscită și ridică o sumedenie de întrebări, totul în doar cincisprezece minute. Dacă nu mi-ar fi teamă că e prea uzat termenul sau că poate suna prea emfatic, i-aș spune operă de artă. Orișicum, vă îndemn să mergeți să-l vedeți mâine, 8 februarie, de la ora 19:00, la Galeria Annart, acolo unde va fi vernisarea expoziției dedicate construcției, atât ca poveste, cât și compoziție vizuală (detalii aici – expoziția și filmul pot fi văzute și pe 9 și 10 februarie, în același loc, între orele 11:00-19:00). Nu de alta, dar are toate elementele necesare pentru a-i fi pe plac unui bookaholic: poveste faină, anticariat, scrisoare (de dragoste), dadaism, poeți și poezie, hârtie, cuvinte ș.a.m.d.

Dacă nu v-am convins eu, poate vă vor convinge Sergiu Negulici (regizorul filmului) și Ioana Nicoară (unul dintre scenariștii și animatorii filmului), în interviul de mai jos, în care am discutat despre toate cele de mai sus and much more, vorba aceea. Lectură plăcută!

Cum a început povestea „Splendidei Morți Accident”? Înțeleg că are la bază o istorie reală.

Am putea spune că povestea a început odată ce Sergiu a intrat în anticariat, dar la fel de bine am putea spune că a început acum 70 de ani, când scrisoarea de dragoste a fost scrisă și desenul cu fata pe ponton a fost desenat. Tabloul și scrisoarea de pe spatele lui sunt reale, obiect care ne-a fascinat și intrigat atât de tare, încât am căutat să o întâlnim pe autoarea sa.

Când ați știut că desenul lui Medi Wechsler Dinu și scrisoarea de dragoste de pe spatele acestuia pot fi punctele de plecare pentru un scurtmetraj de animație?

Sergiu demult căuta o poveste demnă de un scenariu pentru o primă animație. După impactul puternic al întâlnirii cu Medi Dinu, ideea că intriga noastră poate fi un scenariu a decurs de la sine. Era ceva ce am trăit într-un mod autentic, iar apropierea de povestea vieții ei era proapătă și fertilă în mintea noastră. Cercetându-i viața, am descoperit legăturile dintre ea și multe personalități din viața intelectuală a secolului XX din România, personalități care ne-au inspirat, ea însăși a fost căsătorită cu un poet avangardist.

Suntem într-o eră digitală, dar filmul vostru aduce în prim plan hârtia, frumusețea și fragilitatea ei, ai senzația că fiecare personaj e scos dintr-o carte – atât la propriu, cât și la figurat. Mi s-a părut o alegere în același timp riscantă și fabuloasă. Cum v-ați hotărât asupra tehnicii folosite în filmul de animație?

Look-ul și tehnica filmului erau în mintea lui Sergiu de mai mult timp, hârtia ca material translucent, dar transpusă digital pentru a avea libertate de manipulare. Pe deasupra, a fost o legătură bună între obiectul găsit – desenul pe hârtie – care ascunde povestea și povestea spusă cu hârtie animată.

Să povestim puțin și de scrierea scenariului, de documentarea de care ați avut nevoie pentru a-l scrie, de alegerea muzicii și a vocilor.

Documentarea a venit în mod natural, odată cu impactul pe care l-a avut Medi asupra noastră, astfel încât am căutat să aflăm și să înțelegem cât mai multe despre această pictoriță de 104 ani despre care nu știam nimic la acel moment. Scenariul s-a transpus într-o înlănțuire de interpretări metaforice asupra vieții ei. Ne-am dat seama că aveam nevoie de o muzică care să potențeze înțelegerea, iar ea a picat în sarcina lui Vlaicu Golcea, care a compus muzică orginală pentru film. Vocile au fost alese intuitiv și ne-a fost foarte greu cu înregistrarea lor.

Cum v-a venit ideea să comprimați zeci de ani de istorie românească în câteva compartimente de tren?

Având o înșiruire de momente dintr-o viață, am căutat o soluție pentru a le desfășura coerent. Cum documentarea noastră însăși a fost o călătorie, ne-am gândit că metafora trenului ar funcționa și în relație cu ce se întâmplă cu personajul principal, Sergiu, în prima parte.

Care a fost cea mai mare provocare pentru voi în realizarea acestuia?

Toate au fost cele mai mari provocări pentru noi, căci a fost primul film. Însă, dacă ar fi să dăm un premiu pentru cea mai mare provocare, acela ar fi „cum să faci un film 3D cu o echipă care nu știe să lucreze în tehnica 3D, în afară de regizor”.

„Splendida Moarte Accident” este înțesată cu tot soiul de simboluri. L-am văzut ca pe un omagiu adus atât vieții, cât și dadaismului. Ce reprezintă el pentru fiecare dintre voi?

Pentru că filmul conține multe referințe culturale, ne-ar fi plăcut ca privitorul ideal să le recunoască. Pentru noi funcționează ca o invocare. Am vrea ca filmul să trezească întrebări, ca spectatorii să caute răspunsuri, ca o înșiruire de ghicitori.

Care a fost prima voastră „întâlnire” cu dadaismul?

Făcând arte plastice, pentru noi întâlnirea cu dadaismul a fost în școală. Cunoșteam foarte bine curentul când am realizat că Medi s-a învârtit în cercul dadaist-avangardist. Filmul este perceput ca o construcție dadaistă, dar, până la urmă, viața pare o înșiruire aleatorie de evenimente.

Poezia joacă un rol foarte important în film. Genul e considerat de nișă încă, mulți se îndepărtează de poezie din timpul școlii. V-a fost vreo clipă teamă că filmul nu va avea priză la public din pricina aceasta, ori că nu va fi înțeles?

Relația între animație și poezie a existat întotdeauna, căci libertatea de exprimare a animației este la fel de mare ca a poeziei. La absolvirea unei școli prestigioase de animație din Franța, studenții au ca temă realizarea unui film după o poezie. Asta a fost și intenția noastră: într-o inflație de animații funny, noi să opunem poezia.

Cu ce fel de reacții a fost întâmpinată animația la festivalurile internaționale de film și ce impact au avut asupra voastră premiile primite?

Spectatorii unor astfel de festivaluri iau filmul de animație foarte în serios. La Annecy, au fost surprinși de calitatea unui film de debut, iar din întrebări reieșea o mare atenție pentru detalii. În Portugalia, a luat Marele Premiu al festivalului CINANIMA, ceea ce ne face să credem că filmul a fost înțeles atât vizual, cât și narativ. În Slovenia, o țară cu tradiție în grafică, la festivalul Animateka, filmul a luat tot Marele Premiu, primind foarte multă atenție din partea presei locale, radio și TV. În Polonia, filmul a fost comentat ca fiind o invocare a istoriei negre, într-un moment de răscruce a Europei de Est.

Premiile au fost o confirmare pentru direcția aleasă, spulberarea temerii că povestea din Splendida a fost prea ermetică și o speranță de continuitate pentru noi în domeniul animației.

Ce planuri aveți cu „Splendida Moarte Accident”, ce v-ați dori cel mai mult să se întâmple cu ea de acum încolo?

Ne-am dori ca filmul să ajungă la cât mai mulți oameni și încă explorăm moduri și forme de a-l prezenta. Un început ar fi evenimentul de la Galeria AnnArt (strada Paris, nr. 39), care va avea loc în intervalul 8 februarie – 10 februarie. Pe data de 8 februarie, de la ora 19:00, va fi vernisajul expoziției dedicate construcției și vizionării filmului în prezența echipei filmului. Apoi, expoziția și filmul pot fi vizionate și pe 9, și pe 10 februarie, între orele 11:00-19:00. Așteptăm cu drag publicul Bookaholic!

Cuvinte, hârtie, poezie, actul de a scrie, povești, anticariat. Cred cu tărie că „Splendida moarte accident” a fost scrisă și regizată de bookaholici. Așa că nu pot să nu vă întreb ce și cum vă place să citiți, ce scriitori vă sunt aproape, ce cărți aveți acum pe noptieră?

Sergiu tocmai ține în mână un volum gros cu Caietele lui Cioran, pe masă are un volum din operele lui Plotin, iar Ioana îl consultă pe Walter Biemel, în înțelegerea lui Heidegger. Este o perioadă de rătăcire. Dar pentru Splendida am devorat, în mod special, Jurnalul lui Mihail Sebastian, am răsfoit Act de Prezență al lui Ilarie Voronca, Cursul de metafizică al lui Nae Ionescu și Antimetafizica lui Nichita.

Când a fost ultima dată când ați intrat într-un anticariat și cu ce ați plecat acasă?

Când a intrat într-un anticariat ultima oară, acum câteva săptămâni, Sergiu a plecat cu trei volume identice dintr-o lucrare scrisă de Noica. Știe el de ce. Ioana n-a mai intrat recent într-un anticariat, căci are o imagine cu ea ieșind cu o sacoșă pe care abia a tărât-o când erau reduceri la UNU. De atunci, are restanțe la citit.

Imaginile din acest material sunt preluate de pe pagina de Facebook a filmului.

Trailer: