Tag: carte

Big Brother ar fi fost mândru de coperta ultimei ediții Penguin a cărții 1984 de Orwell

E genială coperta. Simplă și genială, așa cum ar trebui să fie mai toate copertele. Și spune enorm de multe despre carte, ceea ce iarăși ar trebui să facă toate copetele. Să ne gândim un pic la 1984 a lui Orwell. Ce-ți vine în minte? Cenzură, lipsă de libertate, control. O bandă neagră acoperă titlul și autorul pe coperta ultimei ediții a cărții, scoasă de Penguin. Ce poate fi mai sugestiv de atât? Citeşte tot articolul

Fantastica călătorie din Peru la Londra a ursului Paddington

Mulți dintre voi îl cunosc probabil deja pe ursulețul Paddington din seria de articole vestimentare și de larg costum cu care nu puține magazine londoneze își așteaptă vizitatorii. L-ați văzut cu siguranță în călătoriile voastre, pe net sau tricoul vreunui prieten recent întors din Londra. Având în vedere că în stația de tren Paddington, după care ursulețul a fost numit, există și o statuie a celebrului personaj, vă puteți da ușor seama de amploarea fenomenului Paddington. Acum îi puteți citi povestea, căci a apărut volumul Un urs pe nume Paddington, semnat de Michael Bond. Citeşte tot articolul

Biblioteca-om și cărțile din ceramică – interviu cu artista Aniela Ovadiuc

Pentru lucrarea de master de acum câțiva ani ar fi vrut să facă un proiect cu trimitere la ideea de scriere. Așa a ajuns să facă cărți-obiect iar de aici nu a mai fost decât un pas până la biblioteca-om, o lucrare din ceramică de dimensiuni mari, plină cu cărți create tot din ceramică. Simbol al înmagazinării informației și, de ce nu, al esenței umane, biblioteca a devenit un reper important în arta ei de până acum și totodată una din temele ei preferate pentru că de atunci au mai urmat multe alte proiecte artistice bazate pe această idee. Povestea bibliotecii și a altor proiecte ne-o spune chiar creatoarea lor, Aniela Ovadiuc, artist ceramist absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, și membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Citeşte tot articolul

“Am vrut să arăt viața unei generații în contextul ei istoric complicat, cu toate realitățile, fie bune sau rele” – Interviu cu Parinoush Saniee

Citind Cel care mă așteaptă, m-am întrebat mereu cum este autoarea care a scris-o. Cum trăiește Parinoush Saniee în Iran? Cum a reușit să publice o asemenea carte? Cum a reușit să construiască o poveste atât de complexă, pe atâtea planuri, ce reflectă perfect o epocă din perspectiva femeii care, după câte bine știm, n-are o soartă prea fericită în Iran? Așa că i-am luat un interviu în care am întrebat-o foarte multe lucruri despre femei, Iran, drepturi, despre politică, societate, dar mai ales despre literatură. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

Anselm Kiefer, o istorie

Am văzut prima oară o lucrare de-a germanului Anselm Kiefer în urmă cu câțiva ani, la Ludwig Museum din Budapesta. Era o pictură în tonuri pământii care nu a trezit nici o emoție în mine. Abia mai târziu, când am descoperit, de data asta doar în paginile unui album, imaginea cărții lui înnaripate, a început să-mi placă Kiefer. Citeşte tot articolul

Jucăriile lui Moş Crăciun sau despre copilărie şi lucruri simple

Perioada asta a anului mă face mereu să-mi amintesc de sărbătorile de iarnă din copilărie, când lucrurile erau simple şi liniştite. Bunica făcea cozonaci, casa mirosea a brad şi portocale, mama îmi citea poveşti la gura sobei, bunicul mă plimba cu sania în orăşelul copiilor, veneau colindători îmbrăcaţi frumos în costume populare, chiar dacă eram la oraş. Şi indiferent ce mi-ar fi adus Moş Crăciun, bucuria era imensă: se gândise la mine şi trecuse special pe la casa noastră ca să-mi lase cadouri sub brad. Citeşte tot articolul

Probă de alergare viteză prin viaţă

Trăim într-o lume nebună, într-un secol al vitezei în care mulţi au senzaţia că a fi grăbiţi tot timpul, a avea mereu ceva urgent de făcut e un lucru bun, înseamnă că au o viaţă plină, activă. Aud în jur tot mai multe persoane care recunosc cu seninătate că se plictisesc să citească o carte sau că nu au răbdare să urmărească un film de la început până la sfârşit, spunând cu preţiozitate că „ sunt atât de multe de făcut şi atât de puţin timp”. Citeşte tot articolul

Casa cărţilor

“There is nothing like staying at home for real confort” spunea Jane Austen şi cred că avea dreptate. În intimitatea caselor noastre, trăim unele dintre cele mai plăcute momente, departe de lumea dezlănţuită. Singuri sau împreună cu cei dragi, ne creăm o oază de relaxare şi fiecare îşi lasă amprenta asupra spaţiului locuit. Citeşte tot articolul

Un roman copleşitor – Ploile amare de Alexandru Vlad

În ultima vreme mi-e clar un lucru, dacă mai era nevoie să fie verificat: cărţile rafinate, cărţile „grele”, cu fraze ample şi complicate nu sunt pentru toată lumea. Nici măcar pentru o majoritate, ci doar pentru a happy few. Frazele lui Alexandru Vlad, flaubertiene, cizelate,  ample, sensibile la fiecare „cotitură” – aplicând pecetea unui stil muzical pe un material cât se poate de realist – au părut  poateobositoare şi monotone (presupun că şi frazele lui Proust, Flaubert etc. par multora la fel, dar cu marii clasici nu te joci/ nu recunoşti aşa uşor...). Citeşte tot articolul

Fotografia, pentru actualii şi viitorii connaisseurs. Simon Bond, „Simple Scene Sensational Shot”

Nu-i aşa că mulţi dintre voi, cei care aveţi un aparat foto (nu contează cât de performant), îl lăsaţi să zacă pe undeva prin casă şi îl scoateţi numai atunci când e vreun eveniment sau când plecaţi în vacanţă? Ei bine, nu faceţi decât să lasaţi neexploatat un imens potenţial artistic, care există nu numai în contextele pe care noi le considerăm speciale, ci în viaţa de zi cu zi, chiar în cele mai banale şi aparent neinteresante locuri. Cartea lui Simon Bond, Simple Scene Sensational Shot, vă va provoca să scoateţi aparatul din husă şi să exploraţi situaţii şi locuri în care poate nici nu v-aţi fi gândit că există ceva ce merită să fie surprins prin obiectiv şi vă va arăta că este suficient să profitaţi de modul în care pică umbra pe un zid sau de alura unei persoane pentru ca situaţia să devină artistică. Citeşte tot articolul

Când ieşim şi noi din interbelic? Despre Emoţia, de Mirela Stănciulescu

De când am terminat de citit romanul Emoţia de Mirela Stănciulescu, mă tot întreb de ce a ales editura Humanitas să-l publice şi de ce l-au pus criticii Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea Enache pe lista finală pentru premiul Augustin Frăţilă. Pentru că pare catapultat direct din interbelic? Pentru că e „frumos scris” (cu preţiozităţi adică şi fără înjurături)? Pentru că e „feminin” (aşa cum înţeleg ei „femininul”, probabil) şi nu deranjează pe nimeni? Citeşte tot articolul


Cel care așteaptă să-și trăiască viața pe bune în Iran – Parinoush Saniee

"Începe să mă sperie chador-ul negru. La început nu-l percepeam neapărat așa și nu-i dădeam mai mult decât o importanță formală, acum îl simt ca o agresiune la adresa femeilor". Sunt în a șasea zi în Iran și mă aflu în Shiraz. Încep să simt mai bine și vălul ce, obligată de lege, îl port în cap. La început mă stresa un pic, dar mai mult superficial, îmi era cald și eram mereu atentă că îmi pică. Apoi nu i-am dat importanță. Apoi am început să-l conștientizez mai mult decât ca o bucată de pânză. Atunci nu citisem pe Parinoush Saniee cu senzaționala Cel care mă așteaptă. Probabil aș fi înțeles mai multe din emoțiile și suferințele de sub vălurile mai mult sau mai puțin moderne ale femeilor Iranului. Citeşte tot articolul

Stop the Violence – mesaj de pace şi scheletul violenţei

De multe ori încercăm să evadăm cu ajutorul cărţilor într-o altă lume mai bună, mai frumoasă, mai interesantă şi poate mai senină. Dar, oricât de des am încerca să facem asta, nu putem ignora realitatea înconjurătoare, care – trebuie să recunoaştem – nu e nici pe departe de basm. Lăcomia, setea de putere şi înavuţire sunt încă motoarele din spatele multor acţiuni cu efecte negative. Intoleranţa, nepăsarea, ura fac încă să moară oameni şi să răsune şuierul gloanţelor şi bombelor în diverse colţuri ale lumii. Fie că se manifestă sub forma războaielor purtate în numele democraţiei, aşa cum susţin în discursurile lor sforăitoare politicienii şi şefii statelor implicate, fie că apare sub forma atacurilor şi abuzurilor fizice de pe străzi şi din case, violenţa rămâne o pată pe portretul umanităţii. Pentru a atrage atenţia asupra acestui fapt într-o exprimare artistică, fotograful de origine elveţiană a organizat o expoziţie de fotografie cu titlul Stop the Violence, iar Rick Valicenti, fondatorul unei firme de design axate pe artă şi amprenta umană asupra lucrurilor, a realizat o carte care să o promoveze. Imaginile din carte sunt de fapt literele alfabetului, alcătuite cu migală de către Robert, din oase ale scheletului uman. Citeşte tot articolul