Tag: sex

Everybody lies. Nu doar despre sex

Toată lumea minte. Ne minţim partenerul, familia, prietenii, minţim la psiholog, minţim în sondaje, ne minţim pe noi înşine. Să ilustrez cu un exemplu inocent: cât de des facem sex? Dacă vrem să calculăm câte prezervative se folosesc în Statele Unite într-un an, putem folosi mai multe metode: Le întrebăm pe femei de câte ori fac sex pe săptămână (cu un bărbat) şi de câte ori e cu prezervativ, iar apoi înmulţim cu populaţia activă. În cazul ăsta ne dă un număr de 1,1 miliarde de prezervative folosite anual. Dacă îi întrebăm pe bărbaţi acelaşi lucru (e vorba doar de sex heterosexual, ca să putem verifica încrucişat), ne dă un număr zdravăn mai mare: 1,6 miliarde de prezervative. Evident, cele două numere ar trebui să fie egale, nu? OK, cine minte? Probabil bărbaţii, care exagerează, nu? Dar mai e o metodă, mult mai precisă, de a estima numărul de prezervative: Nielsen (compania de cercetare de piaţă) ştie exact câte prezervative se vând în SUA într-un an. Şi sunt doar 600 de milioane. În concluzie, despre frecvenţa relaţiilor sexuale toată lumea minte gogonat, bărbaţii mai gogonat decât doamnele. Citeşte tot articolul

Culoarea purpurie, un roman-cult despre libertate

Mi-am dorit de multă vreme să citesc Culoarea purpurie (Editura Art), o carte-cult pentru o întreagă generație, un roman puternic,  care a schimbat enorm şi care a adus în discuţie probleme care ardeau America în anii ’80: rasism, clasism, sexism, libertăți şi prejudecăți de toate felurile, identități şi inegalități de gen, excluziune socială, toate etalate sub semnul contestării unor vechi scheme de putere,  internalizate, adeseori, de victimele însele şi perpetuate ca atare. Numesc doar cîteva teme importante ale cărţii ‒ şi în special pe cele care sînt, de regulă, teme pentru  dezbateri politice ‒  pentru faptul că Alice Walker le-a adus, la acel moment,  în literatură, aşezîndu-le alături de altele care erau deja ale literaturii (iubirea, credinţa, incestul, poveştile Sudului etc.),  într-un fel care a făcut istorie. Citeşte tot articolul

„Până când m-a cunoscut”, de Julian Barnes – sau până unde poate fi împinsă obsesia

Reeditată în urmă cu câteva luni de către Editura Nemira, în traducerea binecunoscutului Radu Paraschivescu (care, de altfel, l-a tot tradus pe Barnes în română), Până când m-a cunoscut este un „clasic” marca Julian Barnes (apărut, în original, în 1982 - cu titlul Before She Met Me), o desfășurare de forțe pe linia obsesiei provocate de gelozie. Târziu sau nu, mă bucur că am ajuns să recuperez o lectură pe care o doream de mult - și încă mai am de acoperit volume din opera lui Barnes. Cititorii înfocați ai autorului britanic n-au nevoie, cel mai probabil, de rândurile acestea; însă fanii recenți, „restanțierii” sau cititorii ocazionali ai acestuia vor găsi, poate, un punct de plecare aici.  Citeşte tot articolul

graficul care ne arata relatiile amoroase intre scriitorii clasici si diferite vedete

Graficul care ne arată dinamica relațiilor amoroase dintre scriitorii clasici și diferite celebrități

Publicația culturală Airship, susținută de Black Balloon Publishing, a realizat un grafic de interes general pentru toți cititorii din lume: The Great Authorial Hook-up Chart. Adică au fost selectați câțiva scriitori faimoși - Walt Whitman, Oscar Wilde, Virginia Woolf, Bram Stoker, Colette, Roald Dahl, George Bernard Shaw, Arthur Miller etc. - și s-au urmărit relațiile amoroase dintre ei și alte celebrități (politicieni, muzicieni, dansatori, actori ș.a.m.d.). A fost suficient să se găsească o referință la o singură partidă de sex, că legătura a fost imediat pusă în grafic.  Citeşte tot articolul

10 cărți erotice sau despre formele sexului în literatură

Dezbaterea despre ce înseamnă o scenă de sex bună, despre ce vorbim când spunem cărți erotice, despre formele sexualității în literatură, despre limbaj sau despre ce diferențiază un text erotic bun de unul ridicol poate dura la nesfârșit. De fapt, sexul e doar un pretext într-o carte, un moment, iar o scenă de sex bună poate spune foarte multe despre personaje, despre relația dintre ele, e un conflict și ceea ce contează nu e actul în sine, mecanica lui, ci dinamica poveștii din jurul său. Miza nu este sexul în sine (pentru asta sunt filmele porno), ci ceea ce oglindește el. Mai mult decât ce descrie direct, e vorba de ce exprimă indirect. Iar asta face diferența între 50 shades și cele câteva cărți selectate mai jos. Ar mai fi foarte multe, dar să începem de aici. Citeşte tot articolul

Shani Boianjiu carte de debut

Oamenii eternității nu se tem niciodată, de Shani Boianjiu – un roman puternic, captivant, autentic

Din 2012, numele lui Shani Boianjiu a apărut foarte des în presa internațională grație volumului ei de debut, Oamenii eternității nu se tem niciodată (Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”, coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu, traducere din limba engleză de Ioana Filat, iunie 2014, titlul în original: The People of Forever Are Not Afraid). Tânăra scriitoare israeliană (în prezent, de 27 de ani), cu origini românești și irakiene, și-a scris primul roman nu în limba maternă (ebraică), ci direct în limba engleză - și asta pentru că l-a început atunci când studia engleza și antropologia la Harvard, la un curs de creative writing, imediat după ce și-a încheiat serviciul militar obligatoriu în Israel. De altfel, experiențele din perioada stagiului în Forțele de Apărare Israeliene au stat la baza romanului de față.  Citeşte tot articolul

10 cărți cadou pentru Ziua Îndrăgostiților

Nu mai este mult, dragi bookaholici, și vă paște primejdia. Vine Valentine's Day! Și dacă nu cumva aveți vreo înțelegere tacită cu jumătatea voastră de a ignora ”sărbătoarea” în cauză sau de a o lua în derâdere, n-aveți încotro, trebuie să intrați în horă. Dacă el sau ea citește constant în momentele de după slujbă și iubește cărțile și-n vacanță, v-ați scos, să zic așa. De ce? Pentru că sunteți scutiți de la a achiziționa inimioare (de preferat cu fețele voastre pe ele), balonașe și alte dulcegării minunății. Și pentru că aveți de unde alege, cărți faine sunt peste tot, din toate epocile și colțurile lumii, pentru absolut toate gusturile. Citeşte tot articolul

Ziua 3 la FILB cu Robert Perišić, Kei Miller, Adrian Schiop și Andrei Dósa

Este dificil să scrii despre ultima seară a unui festival frumos, cumva intim, prietenos. FILB, festivalul independent de literatură de la București, ediția a VI-a, s-a încheiat aseară, la Clubul Țăranului de la Muzeul Țăranului Român. Am rămas cu un soi de dor îmbinat cu regret - parcă aș fi vrut să continue, să devină o obișnuită ca seara, după muncă, să ajung acolo, să-i ascult pe scriitori citind, vorbind, purtând conversații de tot felul - și cu promisiunea celor patru oameni faini din specia organizatorilor (Vasile Ernu, Oana Boca, Bogdan Alexandru-Stănescu, Ioana Gruenwald) că ne vom revedea la anul, cu și mai multe suprize și aceeași atmosferă simpatică.  Citeşte tot articolul

Dezgolirea de sine, de haine și de memorie în ”O telenovelă socialistă” de Doru Pop

O telenovelă socialistă, apărută la editura Cartea Românească în 2013 și lansată la Bookfest, este romanul de debut al lui Doru Pop, care a făcut astfel trecerea de la numeroasele volumele de studii și eseuri despre mass-media, politică, filosofie ș.a.m.d. la literatură. Și, culmea, nu te aștepți de la un conferențiar la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj să nu-și dea de gol profesia. Dar nu a făcut-o. Mai mult decât atât, prea puține stângăcii îți atrag atenția că este un scriitor debutant. Cu alte cuvinte, Doru Pop a scris o carte cu vână de autor, o proză bună, cu episoade halucinate, o autobiografie ficțională care te ține în priză pe tot parcursul celor 238 de pagini.  Citeşte tot articolul

Povestea lui O de Pauline Réage. Povestea din spatele poveștii lui O

M-am apucat de Histoire d'O după ce am remarcat că toată lumea bună a internetului literar recomanda fanilor lui E. L. James și Fifty Shades of Grey să răsfoiască romanul lui Pauline Réage, pentru că o să-i lecuiască de mommy p0rn.

O carte scrisă în spiritul Marchizului de Sade, dintr-o perspectivă feminină, suna cel puțin interesant, iar observațiile unui așa-zis cronicar online descoperit aleatoriu, care, într-o comparație între cele două cărți (complet inutilă, dacă mă întrebați pe mine, e ca și cum ai compara o mașinuță teleghidată cu un tanc), sublinia că lui nu i-a plăcut deloc Povestea lui O de Pauline Réage pentru că nu are cuvinte porcoase, m-au convins în cele din urmă. Literatură erotică safe for work - sau, mă rog, safe în cazul în care ți se uită cineva peste umăr, nu și în cazul în care cineva îți citește gândurile. Sau îți ia temperatura. Citeşte tot articolul


Fifty Shades of Grey, partea a doua: acum, cu mai puţin sex şi mai mult bitch slapping

Ştim că sunteţi curioşi. Că de când aţi citit prima noastră cronică la Fifty Shades of Grey nu v-aţi putut gândi decât la volumul doi, Fifty Shades Darker.

Oare prin ce aventuri erotice mai trec inocenta Anastasia şi Mr. Grey cel întunecat, abuzat şi fucked-up, dar cu un suflet de aur. Sex într-o piață publică? Gang bang? Food play care l-ar face să roşească pe Mickey Rourke din Nine 1/2 weeks? Obiecte ascuţite? CE POATE SĂ URMEZE? Citeşte tot articolul