Tag: sf

Hyperion Cantos de Dan Simmons – cu John Keats într-o călătorie de descoperire a sensului existenței umane

Despre Hyperion Cantos e greu să scrii, pentru că nu știi de unde să începi. Și ți-ai dori să fii capabil să scrii o cronică pe măsura romanelor, un text fabulos, care să-i convingă pe toți cei care te citesc să dea fuga să-și comande seria lui Dan Simmons pentru că sunt unele dintre cele mai bune romane SF scrise vreodată (SF și nu numai, aș zice, dar cum n-aș vrea să-i supăr pe cititorii mai conservatori, oh, ups, am făcut-o deja, s**t happens). Citeşte tot articolul

(Închis) Concurs: Câștigă două pachete de cărți de la Editura Nemira!

Lumea science fiction îmi este mai puțin cunoscută decât aș vrea, dar știu sigur că are mulți fani în toată lumea, dornici de mers la tot felul de convenții dedicate lor și pasionați de tot ceea ce mișcă în industria SF, fie că vorbim despre filme, fie despre cărți. Cititorii de SF cunosc, în comparație cu mine, mult mai bine universul acesta și știu că, spre deosebire de SF-ul american și/ sau britanic - cu o deschidere mult mai mare la public, grație limbii de largă circulație, în primul rând -, cel european este o adevărată Cenușăreasă, care s-a luptat constat pentru traduceri și pentru câștigarea audienței. Unii spun că SF-ul european este mult mai „serios”, mai autentic, decât cel american, alții consideră că SF-ul european nu este la același nivel cu cel american din pricina cenzurii pe care mare parte dintre autorii europeni, cu precădere cei din țările comuniste, au trebuit să o suporte sau să o păcălească. Citeşte tot articolul

“Gully Foyle is my name” – The Stars My Destination de Alfred Bester

He was one hundred and seventy days dying and not yet dead...  Așa începe Alfred Bester povestea lui Gully Foyle, acest Conte de Monte Cristo al science fiction-ului, un personaj la prima vedere banal, diferit de toți ceilalți oameni din lume prin simplul fapt că este sigurul supraviețuitor de pe Nomad, o navă eșuată care plutește în spațiu după ce a fost aproape complet distrusă într-un atac. Gully Foyle trăiește de câteva luni din ultimele rații rămase după moartea echipajului, încercând să counsume cât mai puțin oxigen, să bea cât mai puțină apă și să nu o ia razna. Citeşte tot articolul

Ficțiune senzorială, cartea care trăiește acțiunea odată cu tine

Un grup de cercetători... (pentru că grupurile de cercetători mai ajung în ziare și pentru descoperiri sau realizări interesante), mai precis niște americani din MIT Media Lab, implicați în cursul tehnico-literar Science Fiction to Science Fabrication (”de la știință și imaginație la știință și fabricație”), au creat o carte de ficțiune senzorială, care trăiește acțiunea odată cu tine. Citeşte tot articolul

Jocul lui Ender, cartea și, în sfârșit, filmul

Aveam 16 ani când am citit Jocul lui Ender și m-a spulberat. Când ești adolescent, e drept, e ușor să te spulbere tot felul de chestii - dar și acum, încercând să-mi adic aminte despre ce era vorba în cărțile din teancul de SF-uri pe care le-am consumat în perioada aia, fără discernământ, din majoritatea îmi amintesc doar idei vagi, scene aleatorii - și asta în cel mai bun caz. Dacă mă întrebați despre ce e vorba în Valurile timpului de John Brunner n-o să vă pot spune nici atât. Citeşte tot articolul

Nova de Samuel Delany – romanul pe care-l tot aștepți să înceapă

Există, pe lista de citit a fiecăruia dintre noi, câteva cărți pe care știi că vrei să le citești dar pe care le tot amâni, pentru că apare mereu altceva. Ca o jucărie mișto, dar mai veche, cu care tot ai vrea să te joci, dar o lași deocamdată în colțul ei, convins că n-o s-o pierzi niciodată, ca să te joci numai cu jucării noi. Cred, deci, că am amânat cam mult să citesc Nova. Nu știu dacă aș pune-o în categoria cărților pe care le-am citit prea târziu - mai degrabă în categoria cărților pe care le-am amânat prea mult, motiv pentru care mi-am construit asteptari mult prea mari de la ele. Citeşte tot articolul

Stanislaw Lem

O zi științifico-fantastică cu Stanislaw Lem

Când v-ați trezit de dimineață ați observat că aerul era puțin mai tare, soarele se grăbea să răsară și plutea un je-ne-sais-quoi în camera voastră? Explicația este simplă (pe lângă faptul că toamna își intră din ce în ce mai mult în drepturi): astăzi este o zi specială - în 1921 se năștea celebrul scriitor de povestiri și romane SF, Stanislaw Lem. Citeşte tot articolul

Wastelands: 22 de apocalipse într-un singur volum

Must be a bummer to wake up and find out you’re at the end of your evolutionary curve.

Cea mai importantă sarcină a science fiction-ului, dacă mă întrebați pe mine, este să dea cât mai multe răspunsuri la întrebarea ce-ar fi dacă...?. Iar fascinația dezastrului total care se petrece dincolo de oglindă, în lumea aia care nu e a ta, e la fel de confortabilă ca o seară rece și înzăpezită de iarnă pe care tu ți-o petreci înăuntru, la căldură, nu afară în frig.

Poate de-aia ne plac atât apocalipsele, post apocalipsele și distopiile. Citeşte tot articolul


Lois McMaster Bujold – Cioburi de onoare și de science fiction făcut praf

Cineva îmi spunea odată, când încercam să îi explic fascinația mea pentru cărți pe care alții nu le-ar răsfoi nici la budă, între două integrame și o tentativă de a citi cu voce tare textele în poloneză de pe cutiile de detergent, că viața e prea scurtă pentru cărți proaste. L-am contrazis. Dincolo de o lungă dezbatere apropo de ce înseamnă asta pentru oameni diferiți, cărțile cu adevărat proaste, cele absolut ridicole, pe care la fiecare două - trei pagini le arunc de pereți sau mă trezesc zbierând la vreun personaj stupid ca bunică-mea la Tânăr și neliniștit - alea sunt, pentru mine cel puțin, o plăcere mai mult sau mai puțin vinovată. Odată la câteva luni, o carte precum Fifty Shades of Grey e ca o gură de aer proaspăt pentru că nu e nimic mai hilar decât un autor de dramolete bombastice care chiar se ia în serios. Citeşte tot articolul


Explorarea imaginară a spațiului – Lucian Boia

Toată cariera extratereștrilor (...) poate nu este decât manifestarea unei crize de identitate, a unui proces de alienare, a unui dezacord crescând între aspirațiile omului și mecanismul social. (...) Simțindu-se singur printre miliardele sale de semeni, omul caută azi dincolo ceea ce îi lipsește pe Pământ, ne spune Lucian Boia spre finalul călătoriei sale presărate cu monștri de pe Jupiter, tentacule, ființe hiperinteligente, venusiene provocatoare sau marțieni războinici. Și asta ca să enumerăm numai câteva dintre reprezentările extratereștrilor din imaginația oamenilor, de-a dreptul debordantă de câte ori a venit vorba de vecinii noștri spațiali. Citeşte tot articolul