Bookaholic

Pentru că se apropie 1 şi 8 martie, vă propun spre lectură o carte formidabilă: Amazoanele. O poveste (Polirom, 2013) de Adriana Babeţi – cunoscuta profesoară universitară de la Universitatea de Vest din Timişoara, reputată eseistă şi traducătoare, co-autoare, alături de Mircea Nedelciu şi Mircea Mihăieş, a primului nostru roman postmodern, Femeia în roşu (Cartea Românească, 1990, Polirom, 2008, 2011) şi autoare, printre altele, a antologiei Barbey D’Aurevilly, Dandysmul (selecţie şi traducere; Polirom, 1995, 2013), urmată de Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004). Amazoanele… Adrianei Babeţi reprezintă un adevărat eveniment editorial al anului care s-a încheiat. De curând, cartea – un volum de aproape 700 de pagini, rod al multor ani de cercetare – a primit, pe bună dreptate, Premiul „Cartea Anului” acordat de revista România literară. E o carte must have, o carte de citit de plăcere, de consultat la nevoie şi de ţinut în bibliotecă, pentru că – dincolo de erudiţia impresionantă –, e scrisă fermecător şi pasiona(n)t, ca un adevărat roman detectivistic, pornit în căutarea… amazoanelor.

Ce sînt, aşadar, amazoanele? Au existat ele cu adevărat? Sînt întrebările de la care porneşte Adriana Babeţi într-un studiu amplu care se ocupă de istoria mitologică şi culturală a amazoanelor, din Antichitate şi până în contemporaneitate. Ea pleacă de la mitologia greacă şi romană, analizează textele literare şi istorice ale Antichităţii, parcurge Evul Mediu, Renaşterea şi modernitatea europeană, abordând diverse domenii ale culturii, de la cel filozofic, istoric, medical etc. la cele ale modei, orfevreriei, vestimentaţiei, imaginii corpului, fără să ignore „valurile” feministe din cultura europeană, de care imaginea stilizată a amazoanei moderne e, inevitabil, legată.

Astăzi, în cultura pop aşa-zicând globală, amazoana – femeia războinică, bătăioasă, luptătoare – e o figură cât se poate de centrală, de frecventă, în literatură, în film sau în jocurile pe calculator. Dar ea îşi are originile foarte departe, în mitologia greacă şi e, de fapt, un produs al imaginarului (masculin al) grecilor antici: amazoanele erau o imagine a alterităţii absolute: femei războinice, barbare, care îi detestau pe bărbaţi. Cercetând teritoriul – la graniţa dintre mit şi realitate – pe care anticii plasau aceste femei, „Amazonlandia” – cu termenul autoarei –, Adriana Babeţi vorbeşte despre „zecile de tărîmuri, unele aflate la graniţa dintre mit şi realitate, unde anticii credeau că ar fi trăit şi luptat aceste femei.

Ţara fără margini s-ar fi întins, cu tot cu poveştile ei, din Libia în Sciţia şi din nordul Turciei pînă în Caucaz, din Tracia în Boemia, ba chiar peste mări şi ţări, în cele două Indii. Îmi era însă limpede un singur lucru: că grecii le trimiteau cu închipuirea pe aceste femei bărbătoase dincolo de hotarele lumii lor civilizate, în negurile barbariei, alături de oamenii ciudaţi. Ba chiar alături de monştri”.

Ei bine, în lumea modernă şi contemporană, amazoanele nu mai sunt o figură ce ţine de marginalitate, ciudăţenie, barbarie, ci una asimilată cu brio de cultura pop, pe de o parte pe filiera studiilor culturale feministe, iar pe de alta continuând cumva imaginarul masculin (de pildă în jocurile pe calculator, în cărţi şi filme precum trilogia Millenium a lui Stieg Larsson etc.). Trăsăturile caracteristice ale amazoanelor (în textele antice) prezintă, aşadar, următoarele mărci: pe de o parte armele (lance, suliţă, arc, platoşă, coif), călăritul, agresivitatea şi forţa fizică, curajul, iar pe de altă parte apropierea de natură, sexualitatea puternică, barbaria, dar şi respingerea bărbaţilor.

În mitologie, literatură, pictură, reprezentări pe vase etc. imaginea amazoanelor indică, însă, graţie şi frumuseţe, atenţie pentru vestimentaţie şi podoabe –  aspecte mentalitare pe care cercetătoarea le discută sub titulatura de „amazonstyle”: bodybuilding, nutriţie, tendinţe vestimentare, hair styling, bijuterii.                                     Feuerbach, Penthesilea, o regină a amazoanelor (detaliu)   Adriana

Adriana Babeţi procedează ea însăşi ca o amazoană, hotărând ca strategiile sale de „atacare” a subiectului să fie întocmai strategiilor prezentate în tratatele de luptă. Capitolele mari ale cărţii se numesc, în consecinţă: „Îmbărbătare”, „Atac”, „Incursiune”, „Contraatac”, „Încercuire”, „Asalt”, „Paradă” şi „Retragere”. Vocabularul tratatului de „amazonologie” este unul războinic, iar forţa şi pasiunea cu care cercetătoarea atacă subiectul pe toate „fronturile” sunt demne de un adevărat strateg militar.

De altfel, cartea are şi o puternică vibraţie personală, fiind marcată de amintirea jocurilor de strategie militară, învăţate de autoare în copilărie de la un bătrîn ofiţer, care îi fabricase din carton şi hîrtie o machetă a „Timişoarei fortificate”. În ciuda informaţiei docte, a referinţelor şi a bibliografiei impresionante –, Amazoanele… vor cuceri, fără îndoială, nu numai publicul de specialitate, ci şi marele public, fiindcă autoarea scrie la modul captivant şi personal, prinsă cum este, ea însăşi, în mrejele unei „poveşti”.

Studiu mentalitar de anvergură, atingând cu dezinvoltură aproape toate ştiinţele umane, cartea despre amazoane – fiinţe incerte, la limita dintre mit şi realitate – este, în acelaşi timp, şi „o poveste” – o fascinantă poveste –, pentru că lucrează nu cu date exacte, ci cu materia impalpabilă a imaginarului omenesc. Nu o rataţi, aşadar.   Alături de Adriana Babeţi, la lansarea Amazoanelor…, vineri, 21 februarie 2014.

Adriana Babeţi, Amazoanele. O poveste, Editura Polirom, Colecţia „Plural M”, Iaşi, 2013, 740 p.  Cartea poate fi comandată de pe librăria onlien Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea comenzii, beneficiați de reducere 15%.