Bookaholic

Mă gândeam deunăzi cum ar fi fost viaţa mea dacă aş fi avut norocul să devin o scriitoare talentată şi celebră, care ar fi fost tabieturile şi extravaganţele, ce obiceiuri de scris aş fi avut. Sunt câteva lucruri de care sunt sigură: mi-aş fi scris cărţile cu stiloul (oricât de nebuneşte ar părea asta în era tehnologiei moderne), m-aş fi implicat în designul copertelor, dar, înainte de orice, aş fi avut un loc doar al meu, un studio în care să mă retrag pentru a-mi găsi liniştea şi inspiraţia. Ştiţi voi la ce mă refer, acele mici cabane aflate departe de surse de distragere a atenţiei, amenajate în aşa fel încât să-i permită creativităţii să zburde în voie, pe care scriitorii le-au tot folosit de-a lungul timpului.

Am dat peste un astfel de atelier de scriitor foarte fain, de care m-am îndrăgostit pe loc. E situat în Londra şi a fost proiectat de cei de la WSD Arhitecture pentru un autor şi ilustrator de cărţi. De dimensiuni reduse, asimetric şi făcut din lemn, acest writer’s retreat pare o căsuţă desprinsă din poveşti şi asta nu e deloc întâmplător, căci arhitecţii s-au lăsat influenţaţi de pasiunea clientului lor pentru literatura adresată copiilor.

Construit la capătul grădinii, studioul îi oferă fericitului său proprietar tot ce are nevoie pentru a lucra în linişte. Uşile glisante cu geamuri mari şi luminatorul aflat deasupra mesei de lucru permit luminii naturale să se reverse înăuntru. Nu lipseşte o sobă cu lemne care să încălzească locul şi să-i dea un aer aparte, un fotoliu mare şi comod precum şi o bibliotecă. Micile detalii de design, precum becurile cu formă aparte şi chiuveta cu robinete rustice dau şi mai mult farmec locului. Şi ca totul să fie complet, atelierul are şi o verandă, pe care eu, dacă aş fi fost deţinătoarea lui în calitate de scriitoare de succes, aş fi stat serile cu un pahar de vin în mână, admirând cerul înstelat. Îmi daţi voie să visez, nu-i aşa?

 Sursa: inhabitat.com