Tag: j k rowling

Alte desene cu Harry Potter, realizate de J. K. Rowling

J.K. Rowling e mămica seriei Harry Potter - una dintre cele mai vândute din toate timpurile – știe toată lumea, dar că scriitoarea britanică are și talent de desenatoare nu cred că știu prea mulți. Șapte ilustrații realizate de J.K. Rowling cu personaje din fabuloasa lume de vrăjitori pe care a plăsmuit-o în Harry Potter au apărut, pe neobservate, pe website-ul interactiv al fanilor săi, Pottermore. Citeşte tot articolul


Seria „Cormoran Strike”, de Robert Galbraith

Ca și în cazul seriei Harry Potter (pe care am început s-o citesc înainte să apară ultimul volum, deci destul de târziu), din varii motive (toate superficiale) nu am fost deloc interesată să citesc cărțile polițiste ale lui Robert Galbraith, aka J.K. Rowling. Asta până când am ales pentru discuție la Clubul de carte Editura Trei ultimul volum al seriei, Carieră malefică. Pentru că aveam timp și pentru că, dacă tot trebuia să fac o treabă, am zis să o fac până la capăt, am început să citesc seria cap-coadă: Chemarea cucului, Viermele de mătase și Carieră malefică (se pot citi și separat, pe parcursul romanelor există suficiente lămuriri ca să înțelegi legăturile dintre personaje, dar, într-adevăr, înțelegi mai bine dacă le citești în ordine). Citeşte tot articolul

Scriitori faimoşi care au primit zeci de scrisori de respingere. Aviz debutanţilor!

Nu-mi amintesc numele filmului, dar începea cam aşa: o tânără primeşte o nouă scrisoare de respingere de la o editură căreia îi trimisese manuscrisul. Cu ochii în lacrimi, se întoarce spre peretele din spatele ei şi lipeşte scrisoarea alături de zeci de alte foi care conţineau, cu mici diferenţe de formulare, acelaşi mesaj. “Nu-ţi vom publica manuscrisul”. Ştiu că un perete pe care să lipim astfel de foi pare un fel de zid al plângerii sau un instrument veritabil de tortură şi de demotivare. Dar e foarte posibil ca mulţi dintre cei mai cunoscuţi scriitori de azi să fi avut un perete asemănător sau, dacă nu, măcar un sertar doldora de scrisori prin care erau sfătuiţi, în mod elegant şi pentru a treizecea oară, să-şi îngroape manuscrisul sub o piatră sau să nu renunţe la jobul de zi (i s-a întâmplat lui J. K. Rowling). Citeşte tot articolul

Harry Potter, acum și în ediție ilustrată

Fenomenul Harry Potter – care a început în 1997 cu publicarea primului dintre cele șapte volume de cărți fantasy „Harry Potter” și care a transformat-o pe autoare, J. K. Rowling, în primul scriitor miliardar – continuă să se manifeste și astăzi. Franciza Harry Potter – care cuprinde cărți, filme, jocuri video și sute de alte produse cu imaginea micului vrăjitor și a prietenilor săi – se va îmbogăți, începând cu anul acesta, cu o serie de cărți illustrate. Citeşte tot articolul


Coperta cărții "Visele copiilor"

Visele copiilor sau un alt fel de a vedea lumea

Am niște aripi mari cu care zbor deasupra unui peisaj atipic: jumătate apocaliptic, jumătate edenic. Sunt deasupra tuturor și simt deopotrivă încântare și teamă.Cam atât îmi amintesc dintr-un vis pe care l-am avut în copilărie; vis a cărui firavă descriere ar putea sta, cred, alături de celelalte vise descrise în cartea Visele copiilor. Înțelegerea celor mai importante vise și coșmaruri din copilărie, editată de editura Trei în cadrul colecției Psihologia pentru toți. Scrisă de doi americani, Kelly Bulkeley – autorul mai multor cărți despre vis, religie, psihologie - și Patricia M. Bulkley – specializată în consiliere pastorală și psihologia familiei -, cartea e structurată cam în genul celor semnate de psihologul și filozoful elvețian Jean Piaget (ex: “Reprezentarea lumii la copii”), adică: cu studii de caz realizate pe un anumit număr de copii și comentarea acestora, teorii formulate în jurul subiectelor abordate, plus anexe. Visele copiilor pare însă o broșurică de psihologia viselor pe lângă volumul lui Piaget mai sus amintit, dacă ne gândim la numărul de pagini, însă asta nu dezamăgește cu nimic având în vedere că se vrea (și chiar este) o carte accesibilă tuturor, nu doar celor inițiați într-ale psihologiei. Citeşte tot articolul

James Joyce

James Joyce și răfuiala lui cu presa

Curiozitatea jurnaliștilor în ceea ce privește scriitorii cunoscuți poate deveni uneori, ca și în cazul vedetelor din showbiz, spre exemplu, o adevărată problemă. Cel mai proaspăt exemplu care-mi vine în minte este cel al lui J.K. Rowling care a atacat în instanță câteva tabloide care au publicat fotografii cu copiii ei și au dezvăluit adresa casei lor. Vă puteți imagina că în urmă cu aproximativ 80 de ani, un alt scriitor celebru, James Joyce, se plângea – e drept, nu în instanță, ci în scrisori adresate fiului său – de același tip de “asediu” din partea presei? Citeşte tot articolul

Chemarea cucului, încă un bestseller de J. K Rowling

Chemarea cucului este romanul polițist pe care J. K Rowling l-a semnat sub pseudonim (Robert Galbraith) și care a făcut ceva vîlvă și la data publicării, și după, când identitatea scriitoarei a fost (vai!) dezvăluită. E un roman stufos (612 pagini pline de detalii!), deja bestseller, construit în jurul unui detectiv particular, Cormoran Strike, care investighează, în Londra, sinuciderea suspectă a unui foarte cunoscut fotomodel de culoare, Lula Landry. Citeşte tot articolul

Cum sunt definiti scriitorii in Urban Dictionari

De-a râsu’-plânsu’: cum sunt definiți scriitorii în Urban Dictionary

Citesc Flavorwire destul de des, ceea ce sper că faceți și voi, căci este un site cultural foarte fain, cu redactori serioși și articole foarte diverse (vi l-am mai recomandat). Când văd vreun material interesant pe la ei, uneori nu mă pot abține și pornesc de la ideea lor, mă documentez, iar câteodată scriu aici despre acel subiect. Cel mai recent astfel de articol l-am văzut ieri și se intitula Absurd Urban Dictionary Definitions of Famous AuthorsIdeea este destul de simplă: jurnalista care l-a scris s-a dus pe dicționarul urban (sunt convinsă că ați mai căutat, din când în când, cuvinte acolo) și a căutat câțiva scriitori super cunoscuți. Ce a găsit a amuzat-o și îngrozit-o în același timp. Citeşte tot articolul

Vrăjitoriile animate ale lui Harry Potter

Recunosc că nu am citit niciuna dintre cărţile seriei Harry Potter, iar în ceea ce priveşte adaptările cinematografice, am văzut un singur film. N-aş vrea să înţelegeţi de aici că nu-mi plac cărţile din genul fantastic, e vorba doar de faptul că au apărut prea târziu pentru mine, la vârsta pe care o aveam la momentul publicării lor nu prea mă mai simţeam atrasă de poveşti cu copii vrăjitori. Citeşte tot articolul


Pagini de cărți celebre adnotate de câțiva autori

Nu știu voi cum ați fost, dar eu aveam o adevărată obsesie în a nu scrie niciodată nimic pe vreuna dintre cărțile pe care le am în bibliotecă. Insistam cu ardoare și pe lângă prietenii cărora le împrumutam. Depuneam mare efort în ”instruirea” tuturor: să nu le murdărească, să nu le îndoaie colțurile etc. Știu, pentru unii dintre voi poate părea foarte, foarte ciudată atitudinea mea.

De ceva timp, m-am mai relaxat. Am început să fac adnotări pe cărți, să pun post it-uri, să subliniez pasaje care mă interesează. Și asta pentru că m-am împrietenit și mai mult cu ele, cred eu. Citeşte tot articolul


Câțiva scriitori și pseudonimele lor

De ce unii dintre cei mai cunoscuți autori și-au reinventat propriul nume? Constrângerile sociale ale epocii în care au trăit, cerințele editorilor de care au depins, propria dorință de a-și semna cărțile cu alt nume decât cel inițial sunt printre cele mai întâlnite motive. Haideți să vedem câteva exemple! Citeşte tot articolul


Cinci schițe și planuri de cărți scrise de autori

V-ați gândit vreodată la cum se naște o carte? Dacă ea a fost scrisă dintr-o suflare, fără a ști finalul de la început, sau scriitorul respectiv a trebuit să-și planifice fiecare mișcare?

Recunosc, pe mine mă preocupă foarte tare acest aspect. Și, după cum veți vedea mai jos, am găsit câteva exemple de scriitori care și-au notat desfășurarea cărților lor cu o acribie de invidiat - eu una nu aș avea răbdarea necesară să fac asta.  Citeşte tot articolul


Corespondențe: De la scriitori la admiratorii lor, cu drag

Deși trăiesc în secolul vitezei, mereu cablată, cu urgențe de toate felurile (vorba lui Andrei Pleșu, în Despre frumusețea uitată a vieții), am nevoie, din când în când, și de puțin răgaz. Scrisorile sunt, pentru mine, unul dintre modurile cele mai eficiente de a lua o pauză și a mă sustrage vârtejului zilnic. E adevărat, nu am mai scris de mult o scrisoare, dar îmi amintesc cu drag de perioada în care scriam, o puneam în plic și îi lipeam timbrul cu gust amar. Apoi, emoția de a verifica în fiecare zi căsuța poștală, în speranța că voi găsi răspunsul, nu cred că se compară cu primirea unui e-mail.De aceea, de dragul vremurilor trecute, dar și pentru că îmi plac scriitorii care trimit scrisori (faine!), voi iniția prin acest articol o mini-serie de corespondențe. Sper să vă placă cel puțin la fel de mult ca mie!  Citeşte tot articolul