În 2017, la Editura Charmides apărea un nou volum de poezie semnat de Alexandru Vakulovski, „Priveliști”, volum dedicat lui B. Fundoianu. Despre influența acestuia asupra lui Vakulosvki, despre priveliștile personale și porumbelul gras Dumitraș, în cele ce urmează:
Volumul „Priveliști” (Editura Charmides, 2017) îi este dedicat memoriei lui B. Fundoianu. Care sunt influențele sale asupra scrisului tău?
Orice scriitor care ne place ne influențează, fie că se vede asta, fie că nu. În „Priveliștile” mele cred că influența lui Fundoianu e vizibilă cu ochiul liber. El a combinat poezia tradiționalistă și cea modernistă într-o perioadă în care cei din tabere diferite se mâncau între ei. După ce lucrurile s-au mai potolit, în epoca noastră postmodernă, și noi pășim pe urmele lui Fundoianu, de multe ori ignorând influența lui. Eu am vrut să se vadă urmele. Tocmai de aceea mi-am numit volumul „Priveliști”. Fundoianu a fost intertextual cu toată poezia de până la el, eu am vrut să fac un intertext și cu poezia lui. Cred că „Herța” e unul dintre cele mai bune poeme din literatura română. Dacă vor exista câțiva cititori care nu-l știu pe Fundoianu, dar îi vor căuta cărțile după lectura „Priveliștilor” mele, cred că nu am scris cartea degeaba.
Mai în glumă, mai în serios, îți pot spune că am mai multe ediții de-ale „Priveliștilor” lui Fundoianu în bibliotecă, iar acum pot pune în același raft și volumul meu dedicat lui.
Unele poeme sunt povești despre reacții ale oamenilor și animalelor, despre diferențe și indiferențe.
Oamenii și animalele fac parte din priveliști. E cum spunea cândva frate-meu despre fotografii: parcă sunt mai vii când ceva mișcă.
O doamnă din Cluj, la lansarea de la Nepotu` lui Thoreau, a spus că ea nu vrea să spună nimic despre poezia din „Privelişti”, pentru că e sătulă de boschetari, gunoi, sărăcie, foame, bătrâneţe. Că le vede zi de zi când iese din casă. Într-un fel, are dreptate. Mi-e foarte clar ce fel de literatură caută ea: una luminoasă sau cel puţin una care s-o desprindă de cotidian. Ei bine, eu nu am vrut o ruptură de realitate. Aşa au apărut bătrânii cu tot felul de cărucioare, scormonind în containerele de gunoi, morţii de pe malul mării în Ucraina, tristeţea şi circul protestelor din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Dar din realitatea mea fac parte şi lucruri frumoase: porumbelul gras Dumitraş, care sare în geam ca să-l hrănesc, păsările, căţeii, bătrâna mamă a pisicilor ş.a.m.d. Intră şi Fundoianu. De fapt, dacă stau şi mă gândesc, intră foarte multe lucruri frumoase în realitatea „Priveliştilor”, dar nu toate au încăput în carte.
Cum ar fi dacă am putea să luăm cu toții pastile pentru soarta lumii?
Ar fi o lume utopică, unde n-ar mai fi nevoie de pastile. Sau, mai degrabă, cum se întâmplă de obicei, ar fi prea târziu.
Portretele-poeme creează și o hartă personalizată a locurilor pe care le frecventezi. Dacă am lua-o pe urma acestui GPS poetic, am ajunge în ultimă instanță la…
Depinde cine citește. Cineva ar putea ajunge în Buiucani, cineva în „Herța” lui Fundoianu, pe malul iazului din Antonești, pe dealurile din Tomești, cu mine la balcon sau pe vârful Padeș, unde cineva ia pastile pentru soarta noastră.
Au trecut 15 ani de la volumul de debut cu romanul „Pizdeț” (Aula, 2002). Ce s-a schimbat de atunci până acum în scrisul tău?
Scriu mult mai greu acum. Ca oricare scriitor, mă pot plânge de lipsa timpului. Mi-aș dori măcar o lună pe an pentru scris. Și dacă atunci când eram mai tânăr renunțam la lucruri serioase pentru scris, acum oi fi mai „cumpătat”, cum spunea un prieten. Cu poezia e cumva mai ușor, reușesc să nu pierd firul, dar la proză, uneori, chiar dacă nu pierzi firul, se poate întâmpla să se ardă hardul.
„ochii dor de la priveliști”, scrii într-un poem. Cum ar arăta niște ochi lipsiți de durere?
Cam ca ochii copiilor din pastelurile lui Alecsandri. Deşi și ăia ustură un pic, de la lumină.
Alexandru Vakulovski este poet, prozator, dramaturg, jurnalist, publicist, scenarist. Studii la Universitatea de Stat din Moldova (Chişinău), absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Facultatea de Litere. Este redactor fondator al revistei web „Tiuk! (k-avem kef)”, împreună cu fratele său Mihail Vakulovski şi graficianul Dan Perjovschi. Fondatorul cenaKLU-lui KLU.
Volume publicate: Pizdeţ (roman), Ed. Aula, Braşov, 2002, debut; Oedip, regele mamei lui Freud (poezie), Ed. Aula, Braşov, 2002; Ruperea (teatru), 2002; Letopizdeţ. Cactuşi albi pentru iubita mea (Ed. IDEA Design & Print, 2004); ecstasy (poezie, Ed. Pontica, Bucuresti, 2005); TU, împreună cu Mihail Vakulovski (Biblioteca de Poezie, Bucureşti, 2002); Bong (roman, Ed. Polirom, Iasi, 2007); 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană (roman, Ed. Cartier, Chişinău, 2010); Dați foc la cărți (Ed. Tracus-Arte, București, 2012); Afganii, interviuri (Ed. Tracus-Arte, București, 2016). Antologat în antologiile naționale și internaționale: Singular destines (ContemporanyPoets of Bessarabia)”, Cristina Cârstea, Adam J. Sorkin, Sean Cotter, Ed. Cartier, Chişinău, 2003 (în limba engleză); Generaţia 2000, Marin Mincu, Ed. Pontica, 2004; Sprung in die Stadt. Chişinău, Sofia, Pristina, Sarajevo, Warschau, Zagreb, Ljubljana. KulturellePositionen, politischeVerhältnisse. SiebenSzenenaus Europa, hg. v. KatrinKlinganund Ines Kappert, DuMontLiteraturundKunst Verlag, Köln, 2006 (în limba engleză și germană); New European Poets, Graywolf Press, Minnesota, 2008 (în limba engleză); Noua poezie basarabeană, ICR, Bucuresti, 2009; Festivalul de literatură din Ordu, Turcia, 2010 (în limba engleză și turcă); Dort mevsim bir Aşk, Turcia, 2010 (în limba engleză și turcă); Mai am un singur doors, Ed. Blumethal, București, 2011; Maratonul de poezie şi jazz, Ed. Tracus-Arte, Bucureşti, 2011; Anthologie de la poesie roumaine contemporaine 1990-2013, Tracus Arte, 2013. (în limba franceză); Naše zrcadlo, Vyrobil Paper Jam, Praha, 2014 (în limba cehă); Next Stage Europe, Graf & Frey, Berlin, 2016 (în limba germană).
Credit fotografie principală: arhiva autorului
