Adina Dinioiu

Adina Dinioiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Adina Diniţoiu despre “Scriitori francezi la Bucureşti: interviuri”

Scriitori francezi la Bucureşti: interviuri

Prefaţă

  Am învăţat să fac interviuri pe teren sau la faţa locului – cum se spune. Pentru mine, interviurile cu scriitorii, editorii, jurnaliştii francezi veniţi la Bucureşti, în decursul timpului, au reprezentat nu numai o experienţă profesională, ci şi una personală, umană – întâlniri cu oameni interesanţi pe care îi vezi o dată în viaţă, dar cu care reuşeşti să comunici, să îi simţi, să îi intuieşti vreme de 30-45 de minute, cât ai la dispoziţie pentru un interviu. Minute care se transformă apoi – pentru mine – nu numai în texte pe hârtie sau on-line, dar şi în amintiri preţioase, cu atât mai mult cu cât autorii intervievaţi sunt, deseori, vedete ale spaţiului cultural francez! Redau mai jos, cu câteva secvenţe lipsă, prefaţa care însoţeşte volumul meu de interviuri. Citeşte tot articolul

2014 – bilanţul (personal al) cărţilor – Adina Dinițoiu

Se încheie şi 2014, un an care pentru mine a fost plin – de evenimente culturale, de lecturi, de proiecte –, dar care – poate tocmai din acest motiv – a trecut foarte repede. A venit, aşadar, vemea bilanţului. Pentru că sunt o cititoare „avizată”, cum se spune, profesionistă, pentru că lucrez în domeniul cultural şi activez în interiorul acestuia, multe dintre lecturile din 2014 au fost lecturi profesionale: am încercat să fiu la curent cu tot ce e nou – şi interesant, incitant, promiţător – în zona literaturii române contemporane, proză şi poezie (zona mea de interes predilectă). Aici se amestecă obligaţia profesională cu plăcerea – ultima însemnând, de cele mai multe ori, curiozitatea de a vedea tot timpul mişcările cîmpului nostru cultural, evoluţiile tinerilor scriitori, de la o carte la alta, polemica de idei între scriitori şi critici. Citeşte tot articolul

Adela Greceanu (interviu): Poezia este una dintre forţele care pot ţine în echilibru “realitatea” şi “irealitatea”

Adela Greceanu (n. 1975, Sibiu) este scriitoare şi jurnalistă de radio. A debutat în 1997 cu volumul de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupa atît de mult... (Editura Eminescu), urmat de Domnişoara Cvasi (Editura Vinea, 2001) şi Înţelegerea drept în inimă (Editura Paralela 45, 2004). În 2008 a publicat romanul Mireasa cu şosete roşii (Editura Polirom). În 1998 a apărut antologia critică Poezia română actuală. De la Adela Greceanu la Leonid Dimov, realizată de Marin Mincu. Din 1998 lucrează la Radio România Cultural, unde realizează emisiuni literare. Am stat de vorbă cu Adela cu ocazia apariţiei celui mai recent volum de poeme al său, Şi cuvintele sînt o provincie (Editura Cartea Românească, 2014) – un volum splendid, pe care vi-l recomand cu căldură. Citeşte tot articolul

John Berryman tradus de Radu Vancu

Casa de Editură Max Blecher și Editura Armanis au publicat în 2013 o carte de neratat pentru iubitorii de poezie, este vorba despre Cântece vis (The Dream Songs)  de John  Berryman, în iscusita traducere a lui Radu Vancu. De altfel, tot lui Radu Vancu îi aparține și postfața, în care biografia poetului american este asezonată cu observații profesioniste legate de tehnica poetică a lui Berryman. Citeşte tot articolul

„Europeana. O scurtă istorie a secolului douăzeci” de Patrik Ouředník – istorie și poezie laolaltă

Patrik Ouředník, prozator, traducător și eseist ceh stabilit în Franța, publică în 2001 o carte mai puțin obișnuită, în care forțează granița dintre genurile literare. Este vorba despre volumul Europeana. O scurtă istorie a secolului douăzeci, apărut la noi în 2014, la Editura Vremea, în traducerea Hellianei Ianculescu, un volum, cum spuneam, atipic. După titlu, s-ar putea presupune că ar fi vorba despre o carte de istorie. Poate fi, ce-i drept, considerată, fără a greși, o carte despre istoria zbuciumată a secolului al XX-lea. Asta la o primă impresie. De la primele pagini, însă, cititorul îşi dă seama că are în mână un volum de... poezie. Citeşte tot articolul

Candoarea politicii în „Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea” de John Steinbeck

John Steinbeck este cunoscut mai degrabă pentru romanele sale ample, serioase, cu tematică socială (Fructele mâniei, Iarna vrajbei noastre), deși, nu o dată, a dovedit că stăpânește foarte bine și tehnica prozei satirice. Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea, microroman publicat în 1957, când cariera scriitorului american se afla la zenit, este o astfel de proză. Ironică, necruțătoare cu viața politică, împingând satira până la caricatural, Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea poate fi considerată o bună lecție de conduită politică, dar și un foarte bun breviar al „faunei”, să-i spun așa, politice. Citeşte tot articolul

Fatalitate şi realism în “Familia lui Pascual Duarte” de Camilo José Cela

Familia lui Pascual Duarte este romanul care a impus un scriitor aparte, pe spaniolul Camilo José Cela. De ce aparte? Pentru că, la numai 26 de ani, reuşea să se impună printr-un roman bine scris, bine strunit, atât la nivelul tramei, cât şi la nivelul limbii. Deşi prima ediţie, apărută în 1942, a avut succes imediat, cea de-a doua ediţie a fost interzisă prin intervenţiile deloc voalate ale Bisericii Catolice. Limbajul brut, imoralitatea personajelor, mediul imund surprins în carte, iată numai câteva argumente care au stat, probabil, la baza acestei decizii, decizie care nu miră, totuşi, căci, în 1942, în plin război, în plin haos, cuvântul Bisericii, fie ea ortodoxă sau catolică, cu greu putea fi contestat. Asta nu înseamnă că, în timpuri ceva mai liniştite, ea nu a încercat, cu succes chiar, să îşi impună voinţa în diverse ocazii, afurisind cărţi şi autori. Citeşte tot articolul

“Chira Chiralina” de Panait Istrati și magia poveștilor orientale

Panait Istrati a fost, probabil, unul dintre ultimii scriitori romantici europeni. Un produs al Orientului, al spiritului Balcanic, poveștile acestui vagabond dau socoteală de o lume pierdută, o lume desprinsă parcă din O mie și una de nopți. Este o lume care încă mai fascinează, fiindcă volumele lui Istrati figurează şi astăzi pe lista celor mai vândute cărți din Franța. Citeşte tot articolul

De la hedonism la experimentarea suferinţei – “De profundis” de Oscar Wilde

Aristocrat excentric şi strălucit promotor al estetismului („the aestheticism”) – a cărui capodoperă, Portretul lui Dorian Gray (1891), a învins timpul – Oscar Wilde (1854-1900) a avut un destin care l-a învăţat, într-un mod necruţător (şi destul de devreme), care e reversul exceselor şi al excentricităţii iresponsabile: sancţiunea socială (a societăţii victoriene!), dezonoarea şi falimentul, închisoarea. Citeşte tot articolul

O „carte-epocă”: Mii de platouri. Capitalism şi schizofrenie 2 de Gilles Deleuze şi Félix Guattari

În 2013, la Editura Art a apărut al doilea volum al unei cărţi de referinţă din filosofia poststructuralistă şi deconstructivistă: Gilles Deleuze, Félix Guattari, Mii de platouri. Capitalism şi schizofrenie 2 (Mille plateaux. Capitalisme et schizophrénie 2), în traducerea lui Bogdan Ghiu. De altfel, cunoscutul traducător, eseist şi poet (din generaţia ’80) a făcut – prin traducerea celor două volume, cel dintâi apărut în 2008, la Editura Paralela 45, cu titlul Anti-Oedip. Capitalism şi schizofrenie) – o muncă titanică, recompensată anul acesta cu trofeul Observator cultural pentru traducere. Citeşte tot articolul

Poezia lui César Vallejo

César Vallejo, poet peruan născut în 1892, este una dintre cele intrigante figuri poetice ale secolului al XX-lea. Poezia sa, ermetică, paradoxală, nu poate fi încadrată, în ciuda unor influențe evidente, în nici un curent literar al vremii, în nici un „-ism” la modă la început de secol XX. Versurile lui Vallejo, mai întâi cele din Los heraldos negros (Heralzii negri) (1918), apoi cele din Trilce (1922), sunt căutări, în fapt, ale unui nou limbaj, ale unei noi sintaxe, capabile să exprime intim și eficient vidul din spatele oricărui gest sau sentiment uman. Preocuparea pentru social, pentru cei mai puțin favorizați de soartă, a poetului peruan nu este doar rodul convertirii acestuia la marxism, ci al unei sensibilități exacerbate în fața suferinței omului dintotdeauna și de pretutindeni. Citeşte tot articolul


Rutină versus poezie: Enşpe mii de dimineţi de Diana Bădica

Diana Bădica (n. 1985) este o tânără poetă absolventă de Psihologie şi Sociologie, care lucrează actualmente într-o multinaţională şi – aşa cum singură se prezintă – „nu o deranjează procedurile” de acolo. Cu toate acestea, şi-a găsit timp să meragă la cursuri de scriere creatoare (de poezie şi de proză) şi chiar să aştearnă pe hârtiile propriile poezii, care au apărut, iată, în volum: Enşpe mii de dimineţi, Editura Casa de pariuri literare, 2014. Citeşte tot articolul

Julia Kristeva, celebra teoreticiană a grupului Tel Quel, a fost la Bucureşti

În zilele de 23 şi 24 septembrie, am avut de-a face cu o vizită-eveniment: renumita teoreticiană, psihanalistă şi scriitoare Julia Kristeva a venit la Bucureşti, invitată de Institutul Francez și de Centrul Sfinții Petru și Andrei. Nu ştiu cât este de cunoscută Julia Kristeva publicului larg din România, însă în cercurile intelectuale – din România şi din toată lumea – ea este o celebritate. Citeşte tot articolul