Adina Dinioiu

Adina Dinioiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Viaţa versus literatura? – Simona Sora, „Seinfeld şi sora lui Nabokov”

Simona Sora – scriitoare, jurnalistă, critic literar – a fost până de curând redactor la Dilema veche şi editor coordonator la Dilemateca, suplimentul literar al Dilemei vechi. Cunoscuta jurnalistă de la Dilema veche şi Dilemateca este autoarea eseului Regăsirea intimităţii (Cartea Românească, 2008 – Premiul pentru debut al revistei Observator cultural, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor) şi a unui roman de excepţie, Hotel Universal (Polirom, 2012). În 2014, ea şi-a adunat în volumul Seinfeld şi sora lui Nabokov textele publicate de-a lungul timpului în Dilema veche la rubrica „Biograffiti”, texte care vorbesc despre literatură, cărţi, lectură şi raportul lor cu viaţa, cu societatea, cu „realul” în care locuim şi, mai ales, despre raportul lor cu biografia personală a autoarei. Citeşte tot articolul

Volumul “Ateliere ale modernității. Istorie intelectuală și filosofie franceză contemporană” s-a lansat la Institutul Francez

Marți, 11 martie, la ora 18.00, în Atrium-ul Institutului Francez din București (Bd. Dacia, nr. 77), a avut loc lansarea volumului Ateliere ale modernității. Istorie intelectuală și filosofie franceză contemporană, coordonat de editorii Bogdan Ghiu și Vlad Alexandrescu, volum apărut recent la Editura Polirom. La lansare a participat, alături de cei doi editori – cunoscuţi teoreticieni, eseişti, profesori orientaţi către spaţiul francez şi francofon – , şi directorul Institutului Francez, Stanislas Pierret, care a ţinut să marcheze importanţa aparte a publicării acestui volum-antologie de istorie a ideilor, istorie socială, teorie franceză contemporană.  

La microfon: Vlad Alexandrescu. Alături: Stanislas Pierret (în dreapta lui) şi Bogdan Ghiu (stânga)

  Antologia Ateliere ale modernității... reprezintă, aşadar, un experiment, un proiect-pilot în care se întâlnesc mize culturale diverse; el a fost posibil datorită sprijinului CNL – Centre National du Livre (Paris), care acordă burse, an de an, traducătorilor din limba franceză din întreaga lume. Cartea a fost publicată de Editura Polirom şi susţinută şi de ICR, o instituţie care ar trebui – aşa cum s-a spus la lansare – să aibă un rol important în sprijinirea proiectelor de acest tip – proiecte esenţiale pentru propagarea ideilor teoretice contemporane, dar care, datorită publicului de nişă cărora li se adresează, au nevoie în mod special de sprijin financiar. Ateliere ale modernității... reprezintă, aşadar, rezultatul palpabil al activității de un an (2012-2013) a primei ediții a Atelierului de formare avansată pentru tineri traducători români de știinţe umaniste și sociale de limba franceză. Cei zece traducători implicaţi în proiect au fost, de altfel, prezenţi la lansare, unde au putut, la final, să-şi prezinte propriul text tradus, dar şi punctul lor de vedere asupra acestei experienţe colective de traducere specializată. Ei sunt: Andreea Maria Blaga, Dragoş Jipa, Alexandru Matei, Daniela Măriucuţa, Maria Măţel-Boatcă, Speranţa Sofia Milancovici, Andreea Raţiu, Mihaela Gabriela Stănică, Raluca Vârlan, Lucia Vişinescu. Profesorul Vlad Alexandrescu a evocat tradiţia carteziană a filosofiei franceze contemporane, făcând o mică prezentare a influenţei lui Descartes în constituirea spiritul francez modern, dar subliniind şi faptul că raportul filosofiei româneşti cu filosofia lui Descartes a reprezentat, de-a lungul secolului XX, un semn al racordării României intelectuale la spaţiul cultural francez. Perioada comunistă, s spus el, a marcat o ruptură pentru continuarea în spaţiu românesc a filosofiei carteziene şi a moştenirii ei filosofice moderne, extrem de diverse şi de actuale în spaţiul francez (printre autorii continuatori se numărăr filosoful Jean Luc Marion, prezent în volum cu un text). Vlad Alexandrescu a ţinut să noteze importanţa muncii în echipă pentru formarea acestor traducători ca viitori traducători în ştiinţele umane, domeniu care necesită, în genere, o muncă de (in)formare şi de cercetare prealabilă, înainte de lansarea pe piaţă ca traducători cu drepturi depline.  

Coperta-Ateliere

  Bogdan Ghiu – eseistul şi reputatul traducător al filosofilor francezi poststructuralişti Derrida sau Deleuze – a continuat această linie a discuţiei, vorbind despre experienţa propriu-zisă de traducere a unor texte specializate, în mod particular dificile. Modul de abordare a textelor şi traducerii a fost diferit în cazul celor doi editori coordonatori, aşa încât, a mărturisit Vlad Alexandrescu, echipa a putut beneficia de experienţa de traducător de filosofie franceză poststructuralistă a lui Bogdan Ghiu, expert în „echivalenţa şi polisemia conceptelor”. Pentru Bogdan Ghiu însuşi, munca aceasta de echipă a fost revelatoare pentru o proprie „teorie” a traducerii, căci eseistul a declarat că, la capătul ei fiind, se gândeşte să scrie un mic volum de reflecţie asupra actului de traducere. În lumea globalizării, a spus el, vorbim de un alt rol al traducătorului – în speţă al traducătorului de ştiinţe umane –, unul ce implică multă responsabilitate: „noi răspundem pentru autorii traduşi – autori în viaţă, contemporani, de impact imediat – în faţa publicului”. Co-autorii volumului, traducătorii înşişi, au ţinut şi ei să vorbească despre „generozitatea” muncii de traducere în echipă, de profitul unei astfel de experienţe care duce la dialog şi coeziune de grup, de rolul formator pe care l-a reprezentat traducerea asistată de cei doi coordonatori experţi ai domeniilor din care s-a făcut selecţia de texte. Şi, evident, de necesitatea continuării acestui proiect de traducere. Din cuprins: Jean-Robert Armogathe • Georges Didi-Huberman • Marc Fumaroli • Pierre Hadot • Jean Greisch • Maurizio Gribaudi • Michel Henry • Jean-Luc Marion • Michele Riot-Sarcey • Pierre Rosanvallon • Zeev Sternhell. Selecţia volumelor din care au fost extrase fragmente reprezentative a urmărit să ilustreze direcţii şi autori francezi dintre cei mai influenţi, de la metafizică şi fenomenologie până la teoria democraţiei, trecând prin psihanaliză, istoria şi antropologia artei, istoria intelectuală şi istoria politică. Pentru cei interesaţi, a nu se rata.   Bogdan Ghiu, Vlad Alexandrescu (coordonatori), Ateliere ale modernității. Istorie intelectuală și filosofie franceză contemporană, Editura Polirom, Iaşi, 2013, 560 p. Traduceri, note şi prezentări de Andreea Maria Blaga, Dragoş Jipa, Alexandru Matei, Daniela Măriucuţa, Maria Măţel-Boatcă, Speranţa Sofia Milancovici, Andreea Raţiu, Mihaela Gabriela Stănică, Raluca Vârlan, Lucia Vişinescu

Lucian Boia: Regina Maria la Balcic

Ultima carte a istoricului Lucian Boia, Balcic. Micul paradis al României Mari (Humanitas, 2014), este una cât se poate de agreabilă, pe lângă faptul că beneficiază de o ediţie elegantă, hard cover. Cred că ştim cu toţii – aşa cum scrie şi Lucian Boia în capitolul final, un soi de epilog, „Reîntoarcerea reginei: gadgeturi şi legende urbane” – că, în ultimii ani, Balcicul a început să fie recuperat de români, nu numai la modul turistic, dar şi mitologic: zona a devenit o destinaţie turistică frecventă în timpul verii, tot mai mulţi români merg la mare la Balcic, iar localnicii bulgari au învăţat să vorbească româneşte (din raţiuni turistice, evident) şi, în plus, au început să pună în circulaţie şi să întreţină diverse „legende urbane” puse pe seama reginei Maria, personajul de care se leagă, de fapt, întemeierea modernă a oraşului. Citeşte tot articolul

Un irezistibil tratat de amazonologie – “Amazoanele. O poveste” de Adriana Babeţi

Pentru că se apropie 1 şi 8 martie, vă propun spre lectură o carte formidabilă: Amazoanele. O poveste (Polirom, 2013) de Adriana Babeţi – cunoscuta profesoară universitară de la Universitatea de Vest din Timişoara, reputată eseistă şi traducătoare, co-autoare, alături de Mircea Nedelciu şi Mircea Mihăieş, a primului nostru roman postmodern, Femeia în roşu (Cartea Românească, 1990, Polirom, 2008, 2011) şi autoare, printre altele, a antologiei Barbey D’Aurevilly, Dandysmul (selecţie şi traducere; Polirom, 1995, 2013), urmată de Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004). Amazoanele... Adrianei Babeţi reprezintă un adevărat eveniment editorial al anului care s-a încheiat. De curând, cartea – un volum de aproape 700 de pagini, rod al multor ani de cercetare – a primit, pe bună dreptate, Premiul „Cartea Anului” acordat de revista România literară. E o carte must have, o carte de citit de plăcere, de consultat la nevoie şi de ţinut în bibliotecă, pentru că – dincolo de erudiţia impresionantă –, e scrisă fermecător şi pasiona(n)t, ca un adevărat roman detectivistic, pornit în căutarea... amazoanelor. Citeşte tot articolul

Despre psihanaliza jungiană cu Anthony Stevens

Despre viața lui Carl Gustav Jung s-a scris destul (vezi, de exemplu, impresionanta biografie semnată de Deirdre Bair și apărută la noi în 2011 la Editura Trei). De asemenea, și despre psihanaliza jungiană s-a scris mult și bine (vezi volumele unor discipoli devotați ca Jolande Jacobi sau Aniela Jaffe; despre volumul lui Gerhard Wehr, alt pasionat de Jung, am scris la Bookaholic). Citeşte tot articolul

Aldous Huxley: Darkness and Light

Aldous Huxley este cunoscut pentru romane ca Brave New World  sau Point Counter Point, un scriitor complex, format într-o lume tulbure, violentă, de început de secol XX. A fost un pacifist, dar un pacifist preocupat nu numai de pacea exterioară, ci și de cea interioară. A practicat meditația, inițiat fiind în această practică de Swami Prabhavananda, cunoscut prin intermediul lui Christopher Isherwood. Dependent de droguri psihedelice, LSD și mescalină, va scrie The Doors of Perceptions, o carte stranie despre efectele folosirii halucinogenelor. A fost considerat un fel de profet, un profet mai degrabă al temerilor umane, în măsura în care a anticipat și latura negativă a descoperirilor științifice. Despre toate acestea este vorba în documentarul de aproape o oră din 1993 al lui Chris Hunt, Aldous Huxley: Darkness and Light. În plus, în acest documentar sunt incluse multe imagini cu romancierul britanic, o ocazie de a-l vedea și, mai ales, de a-l asculta pe Aldous Huxley. De asemenea, mai apar John Carey (critic literar şi profesor de literatură engleză la Oxford), Stephen Spender, Yehudi Menuhin şi soţia lui Huxley, Laura Archera Huxley. Citeşte tot articolul

Napoleon Hill și secretele succesului

Napoleon Hill este o celebritate a secolului al XX-lea. Prin textele sale, lucru probabil deja cunoscut, a creat un adevărat trend, cel al literaturii motivaționale. Diversă, apreciată și ignorată în aceeași măsură, literatura motivațională este, cred, un gen care aparține exclusiv societății capitaliste. Marile corporații, în prezent, plătesc foarte bine autorii pricepuți la acest gen de literatură pentru a scrie broșuri sau cărți pentru angajații lor. Într-adevăr, este vorba, în acest caz, și de o formă de manipulare, o încercare de „a construi” angajatul model, obedient și eficient. Dincolo de acest aspect, în domeniul psihologiei motivaționale, acest tip de discurs are, de cele mai multe ori, efecte benefice, în măsura în care se urmărește armonizarea diferitelor aspecte ale ființei umane (un proces numit de Jung individuație). Citeşte tot articolul

Jocul de smarald de Ioan Petru Culianu – Despre magie, eros și crime în Florența renascentistă

În anul 1987, Ioan Petru Culianu și logodnica sa, H.S. Wiesner, scriu un roman istorico-detectivistic, pe modelul lui Umberto Eco. Trama din Jocul de smarald, căci acesta este titlul romanului, nu este plasată, ca în romanul lui Eco Numele trandafirului, în întunecata perioadă a Evului Mediu, ci în mai luminoasa epocă a Renașterii florentine. De asemenea, nu este mai puțin doct decât Numele Trandafirului, și asta numai dacă luăm în considerare faptul că I.P. Culianu este un expert în Renașterea italiană, despre care a și scris destule în volumul Eros și magie în Renaștere. 1484. Ei bine, Jocul de smarald are foarte multe în comun cu acest volum despre Renaștere. Citeşte tot articolul

Margaret Atwood despre rolul scriitorului în societate – “Negocierea cu moartea: un scriitor despre scriitură”

Nobelul pentru literatură, în 2013, a fost decernat scriitoarei de origine canadiană Alice Munro. La fel de bine l-ar fi putut obține o altă romancieră canadiană, la fel de bună, Margaret Atwood, autoare a unor romane ca The Blind Assasin, Cat's Eye, Alias Grace sau Oryx and Crake, unele din ele traduse și în română. În română a fost tradusă, de altfel, și o altă carte a acestei autoare, o carte despre arta scrisului, despre viața printre cărți și, în ultimă instanță, despre ce înseamnă să fii scriitor, să-ți asumi acest statut care, de-a lungul anilor, a fost privit în fel și chip, atitudinile oscilând între admirație și dispreț. E vorba despre volumul Negotating with the Dead – A Writer on Writing, titlu tradus la noi Negocierea cu moartea: un scriitor despre scriitură (Tritonic, București, 2007). Citeşte tot articolul

Oscar Wilde, nonconformistul

Oscar Wilde, dandy-ul care a încântat prin inteligenţa sa societatea victoriană, societate care nu a ezitat, însă, a-l condamna pentru relaţia cu mai tânărul Alfred Douglas, a rămas un reper pentru scriitorii ce sfidează regulile ipocrite, rigide ale unor societăţi mai mult sau mai puţin tributare convenţiilor de tot felul. În documentarul din 1997 Omnibus. Oscar Wilde, autorul romanului Portretul lui Dorian Gray este redat în tuşe lejere, uşor atipice, asta şi pentru că despre el vorbesc Stephen Fry (actorul care l-a întrupat pe romancier în pelicula din 1997 Wilde), Neil Tennant (din trupa Pet Shop Boys), Tom Stoppard (dramaturg, scenarist şi traducător britanic) şi Ulick O'Connor. Citeşte tot articolul

Mysteries & Scandals: Raymond Chandler

În seria Mysteries & Scandals, o serie care a rulat cu succes între 1998-2001 pe canalul american E!, câteva din episode sunt dedicate unor scriitori ca Tennessee Williams, Truman Capote sau Raymond Chandler. Ei bine, pentru Bookaholic m-am oprit asupra episodului despre Raymond Chandler, tatăl detectivului Philip Marlowe, unul dintre scriitorii care au avut de-a face cu lumea plină de iluzii a Hollywoodului. Despre viciile, dar şi despre „patimile” sale ca romancier şi scenarist în acest episod din cel de al treilea sezon din Mysteries & Scandals. Citeşte tot articolul

Bucureștiul demolat în fotografii

Volumul București demolat. Arhive neoficiale de imagine – 1985 de Șerban Bonciocat, Hanna Derer și Corina Popa este unul atipic din mai multe motive. De fapt, autorul este un tânăr, un student, în anii '85-'86, la Istoria și teoria artei, secție a Institutului „Nicolae Grigorescu” din București. Este vorba despre Cristian Bonciocat (1964-1986), al cărui portret îl face, la finalul cărții, prof. univ. dr. Corina Popa, care i-a fost, de altfel, profesoară. Pasionat de artă și istorie, Cristian Bonciocat și-a ales ca obiect de studiu arta românească veche, în special arta Evului de mijloc. A vizitat numeroase monumente, și-a făcut notițe și, mai ales, a făcut multe fotografii. Citeşte tot articolul


O carte cu pictorul Ion Dumitriu, prietenul lui Mircea Nedelciu

Ion Dumitriu (1943-1998) a fost un nume de referinţă al picturii româneşti contemporane şi un prieten apropiat al câtorva dintre cei mai buni scriitori optzecişti din grupul bucureştean: printre ei, în special, Mircea Nedelciu şi Gheorghe Crăciun. Din păcate, o soartă ciudată a făcut ca mulţi dintre optzeciştii de prim rang să dispară prematur dintre noi, şi aşa s-a întâmplat nu numai cu scriitorii Mircea Nedelciu şi Gheorghe Crăciun, dar şi cu pictorul Ion Dumitriu. Citeşte tot articolul

Istoria benzii desenate românești

Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu au reușit să alcătuiască o interesantă (și necesară, în cele din urmă) istorie a BD-ului românesc, o istorie de 272 de pagini, apărută la Editura Vellant, în 2010, care surprinde, după cum avertizează încă din titlu, evoluția benzii desenate românești în perioada 1891-2010.  În cele trei secțiuni ale volumului – Vârsta de aur (1891-1947), Socialism și benzi desenate (1948-1989), Banda desenată contemporană (1990-2010) –, se găsesc informații mai mult sau mai puțin inedite despre diversele publicații care au găzduit de-a lungul timpului bandă desenată, dar și despre autorii de BD. Astfel, nostalgicii unor reviste ca Licurici, Cutezătorii, Arici pogonici, Luminița sau Pif vor fi, din acest punct de vedere, pe deplin satisfăcuți. Citeşte tot articolul