Uneori, când mă gândesc la poezie, îmi reverberează în minte ceva ce spunea poetul olandez Menno Wigman, și anume că poetry is not a form of charity./ But rather a disease that you share with a handful of hopeless idiots. Însă ce s-a întâmplat (și) la FILIT-ul de anul acesta tinde să dezamorseze versurile de aici, să relativizeze întrucâtva adevărul lor. Citeşte tot articolul
Puțini sunt astăzi poeții lipsiți de orice cult al personalității, dezinteresați de mode și modéle sau de recunoașterea publică. Și mai puțini reușesc, în perioadele în care pregătesc o nouă carte, să nu facă public acest lucru, să nu-și afișeze travaliul poetic pe rețelele de socializare, să păstreze tăcerea până la apariția volumului. După debutul din 2012 cu volumul Cârtița de mansardă, Teodora Coman se închidea în coconul discreției pentru cinci ani. În tot acest timp a scris, experimentând noi tonalități, și a exersat cu atenția și acuitatea unui muzician destoinic înainte de marele spectacol. Acest parcurs e confirmat de foloase necuvenite, cea de-a doua carte a poetei sibiene, apărută, la fel ca prima sa carte, la Casa de Editură Max Blecher. Citeşte tot articolul
O formă de artă astăzi, o modalitate de a marca rolul indivizilor într-un trib sau condamnații în vremurile moderne, tatuajul rămâne un semn distinctiv, cu justificări și conotații multiple. Dacă acum câteva mii de ani, când apărea pentru prima dată, avea o funcție strict practică, de-a lungul timpului a căpătat semnificații mai degrabă estetice sau terapeutice. Nu doar un mod de a-ți înfrumuseța corpul, ci și o cartografiere transcrisă pe viu a unor momente existențiale, tatuajele vorbesc despre evenimente, gânduri, obsesii, traume sau mari bucurii pe care cei care și le fac vor să le înscrie, să le fixeze, dar și să le exorcizeze, închizându-le în straturile epidermei. Citeşte tot articolul
Unul dintre evenimentele importante ale acestei veri, mai ales pentru publicul tânăr, a fost Festivalul Internațional Studențesc „Zona nouă” de la Sibiu. Organizat de redactorii revistei cu același nume și susținut de Universitatea „Lucian Blaga”, festivalul, ajuns la a treia ediție, își propune să promoveze tineri poeți, atât din România, cât și din afară. Lecturile și dezbaterile incluse în program au reușit și anul acesta să creeze un dialog intercultural între invitați și public, dar și o atmosferă atașantă, dovedind că poezia încă poate fi, și nu pentru puțini oameni, un mod de a trăi. Citeşte tot articolul
One of the most important events of this summer, especially for the young public, was the "Zona nouă" International Student Festival in Sibiu. Organized by the editors of the magazine with the same name and supported by the "Lucian Blaga" University, the festival, which reached its third edition this year, aims to promote young poets both from Romania and from abroad. The readings and the debates included in this edition's official program managed to create not only an intercultural dialogue between the guests and the audience, but also an engaging atmosphere, proving that poetry can still be, and not just for only a few people, an actual way of life. Citeşte tot articolul
Timp de mai bine de jumătate de secol, idealul teoriilor feministe a fost configurarea progresivă a unei perspective anti-establishment, care să poată mitralia prejudecățile legate de femeie, implementate în mentalul uman mai ales prin scrierile lui Lacan, Derrida sau Freud. Punctul de convergență al celor trei gânditori îl constituie privilegierea instanței masculine – a phallus-ului – în toate domeniile cunoașterii. Ceea ce a prezidat la instituirea unui sistem falocratic a fost viziunea asupra femeii, speculațiiile din jurul dorințelor ei și al intenționalităților ei pe baza construcției sale fizice și psihice. În studiul Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității, Moira Gatens observă că femeile „au fost definite nu atât în termenii unor calități pozitive pe care le-ar avea, ci mai degrabă în termenii calităților masculine care le lipsesc”. Inconștient, ea se asociază, la nivel ideatic, cu Luce Irigaray când aceasta, pornind de afirmația lui Freud, că „anatomia înseamnă destin” și, analizându-i teoria, remarcă: Citeşte tot articolul
