Marko Pogačar (n.1984, Split, Croația) a studiat literatură comparată și istorie la Universitatea din Zagreb. A fost editor al revistelor Zarez și Quorum, coordonator al antologiei Poezia Tânără Croată (2014), baterist în trupa underground Death Disco și a publicat nouă cărți de poezie, eseuri și proză, pentru care a primit numeroase premii naționale și internaționale. Citeşte tot articolul
Alexandra Turcu (n. 1995) a absolvit secția de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj, unde este acum masterandă. A debutat publicistic înainte de a absolvi Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița, iar editorial cu volumul de versuri celelalte produse (Charmides, 2015). Colaborează la revistele „Poesis Internațional”, „Echinox” și „Steaua” și traduce literatură din limba engleză. Citeşte tot articolul
Polina Barskova (n. 1976, Leningrad/ St. Petersburg) este una dintre cele mai originale și îndrăznețe voci din literatura rusă recentă. Precoce din punct de vedere literar și academic, începe să publice poezii în ziare și reviste încă de la vârsta de nouă ani, lansându-și prima carte în adolescență, iar la 20 de ani se mută în Statele Unite, pentru a urma studiile doctorale la Universitatea din California, având deja o diplomă în literatură clasică la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg. A publicat mai multe cărți de poezie, iar selecții din textele sale au apărut în limba engleză prin volumele This Lamentable City (2010) și The Zoo in Winter: Selected Poems (2011). În prezent, locuiește în Massachusetts și predă la Hampshire College. Citeşte tot articolul
Victor Țvetov (pseudonimul lui Victor Neaga) s-a născut la 12 mai 1990, în Nimoreni, Republica Moldova. A debutat în 2015 cu în lipsa unor lucruri importante (Casa de Editură Max Blecher), volum care l-a adus imediat în prim-planul poeziei tinere de după 2010. Constructul poetic pe care îl elaborează Țvetov se individualizează prin tactul cu care operează cu contrastele, cu principiile contradictorii, textele sale polarizându-se aproape maniheist între urban și rural, între rigoarea corporatistă și escapismul basarabean. Nefiind un simplu fenomen de acumulare, ci mai degrabă o „poezie a sintezei”, așa cum marca Dumitru Crudu, în lipsa unor lucruri importante probează mai toate ingredientele discursului recent, dovedind, încă prin acest prim volum, nu doar o bună cunoaștere și stăpânire a tehnicilor care asigură astăzi succesul unui debutant, ci și limitele lor, incapacitatea unei anumite formule de a fi suficientă sau îndeajuns de bună pentru a fi practicată de la cap la coadă. Astfel, în același recipient poetic, au loc ironia, cinismul, cruzimea limbajului ce relevă o conștiință scrutătoare, dar și vulnerabilitatea masculină, autoflagelarea și o sensibilitate foarte ușor inflamabilă. Citeşte tot articolul
Menno Wigman (n. 1966, Beverwijk, Olanda) este una dintre vocile cele mai importante ale literaturii olandeze contemporane, fiind un scriitor activ și complex, al cărui profil relevă influențe diverse, atât din zona literară, cât și din muzică. A publicat mai multe volume de poezie, printre care 's Zomers stinken alle steden (Vara toate orașele put, 1997), Zwart als kaviaar (Negru precum caviarul, 2001), Mijn naam is Legioen (Numele meu este Legiune, 2012), eseuri, dar și unul de proză, Het gesticht (Instituția, 2006), scris în urma celor trei luni petrecute într-un ospiciu de lângă satul Den Dolder, în cadrul unui program de rezidență. Premiat la numeroase festivaluri naționale și internaționale, Menno Wigman a coordonat câteva antologii și este traducătorul în olandeză al lui Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Rainer Maria Rilke, Thomas Bernhard și alții. Citeşte tot articolul
Cristina Stancu (n. 1990) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. A publicat poezie în revista Paradigma, pe site-ul Subcapitol și traduceri din limba franceză în Poesis internațional. Anul acesta i-a apărut la editura Tracus Arte volumul teritorii, pentru care a primit Premiul Național pentru debut în poezie „Iustin Panța”. A mai colaborat cu revista Post/h/um. Jurnal de studii (post)umaniste și face și ilustrații. Citeşte tot articolul
Împânzit în egală măsură cu imagini și texte, spațiul exterior în care se derulează existența noastră de zi cu zi are un rol elementar în formarea și modelarea sensibilității umane, dar și în procesul creator. Fiind poate cea mai dinamică și mai promptă componentă a universului nostru perceptiv, întrucât gândim și (re)acționăm în acord cu stimulii pe care îi primim din realitatea imediată, vizualul poate fi considerat un important declanșator de literatură și artă, catalizând imaginația și emoțiile oamenilor. Astfel, toate formele de manifestare ale acestora, fie că vorbim de scris, pictură, sculptură, muzică, dans, performance sau oricare altă expresie artistică, au legătură cu ceea ce vedem și decodificăm prin actul privirii. Citeşte tot articolul
Merlich Saia s-a născut în 1982 în București și a publicat în 2014 garda de corp (Tracus Arte), volum distins cu Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Dedublarea subiectului poetic (anticipată de altfel și de recurgerea la un pseudonim) este principiul fondator al cărții ce se constituie sub forma unui amplu poem narativ, având în centru o realitate reductibililă la un singur raport fundamental între „garda de corp” și „șeful”. Astfel, coloana vertebrală a textelor este alcătuită din notații ce transcriu geometriile contondente ale relației dintre garda de corp și superiorul acesteia, relație capabilă să amorseze un discurs schizo, când autoreferențial și confesiv, când analitic, de o feroce luciditate. Citeşte tot articolul
David Meza (n. 1990, Mexic) este una dintre vocile emergente din poezia mexicană contemporană, numărându-se, în același timp, printre cei mai importanți tineri poeți de limbă spaniolă la nivel internațional. A studiat literatură și filosofie la Universitatea Națională Autonomă a Mexicului și a debutat, în 2012, cu Visul lui Vișnu (El Sueño de Visnu), primul volum din ceea ce avea să devină trilogia Trimurti. Poemele sale au apărut în numeroase antologii și reviste precum Tenían veinte años y estaban locos (Spania), Ping Pong Magazine (Repubica Dominicană), Chutzpah! (China), dar și pe platforma online 89plus Clubhouse (Marea Britanie). Citeşte tot articolul
Livia Ștefan s-a născut în 1982 în Giurgiu și a „imigrat” în 2007 în București. A debutat în 2012 cu volumul re.volver (apărut la CDPL), care anunța o voce bine articulată, puternică, însă poate puțin prea ancorată în retorica „fetelor rele” de după 2000. A mai publicat poeme și povestiri în diverse reviste, dar și pe site-uri culturale (LaPunkt, Liceul Cosmic, Subcapitol), colaborând, când și când, cu trupa Oedip Piaf. Anul acesta a participat la atelierele de traducere organizate de ICR Stockholm și a fost invitată la Cosmopóetica, unul dintre cele mai importante festivaluri de poezie din Spania. Citeşte tot articolul
Ruth L. Schwartz (n. 1962, Geneva, New York) a studiat la Wesleyan University, după care a continuat cu un master de creative writing la University of Michigan și un doctorat despre psihologia transpersonală la University for Integrative Learning, California. Timp de zece ani, a lucrat ca profesor de educație pentru sănătate și consilier pentru bolnavii de cancer și SIDA. Călătoriile frecvente în America Latină, unde a experimentat și învățat practici șamanice, dar și activitățile orientate către susținerea cuplurilor gay (este fondatoare, împreună cu soția ei, a platformei „Conscious Girlfriend: Queer Women and Lesbians Creating True Love”) au avut un rol hotărâtor în formarea și evoluția discursului ei poetic. Citeşte tot articolul
Am fost aseară la „Identic natural”, un spectacol de teatru independent, montat pornind de la textul scris de Robert Bălan și Elena Vlădăreanu, care are în centru unul dintre cele mai controversate subiecte ale momentului: ce mâncăm, hrana noastră cea de toate zilele. Mi-a plăcut mult și, fiindcă am aflat că azi, 6 noiembrie, va avea loc ultima reprezentație (spectacolul s-ar putea să nu mai fie jucat prea curând), m-am gândit să vă dau 5 motive pentru care merită să-l vedeți. Citeşte tot articolul
„Am încercat să le spun/ că există și poeți vii”, versul lui Andrei Bodiu rezumă și punctează miza acestei rubrici, aceea de a aduce în atenția cititorilor cele mai recente lucruri în materie de poezie. Cine și cum scrie în România la ora actuală? Dar în alte țări? Încotro se îndreaptă poezia? Bookaholic vă invită să descoperiți, printr-un episod săptămânal, răspunsurile la aceste întrebări. Citeşte tot articolul
Fără a avea intenția de a face un bilanț, la capitolul „reveniri în poezie”, 2017 pare să fie o piñata din care cad tot felul de cărți care au ținut cititorii de poezie într-o stare de expectativă. Când spun asta nu mă gândesc în primul rând la volumele lui Dan Coman, insectarul Coman (apărut la Editura Charmides), și Claudiu Komartin, Maeștrii unei arte muribunde (Editura Cartier), ci mai ales la vocile feminine ale poeziei de azi, care sunt deja certitudini indubitabile: Diana Geacăr, Teodora Coman, Ana Dragu. La opt ani de la Frumusețea bărbatului căsătorit (Vinea, 2009), Diana Geacăr revine cu dar noi suntem oameni obișnuiți (Cartea Românească, 2017), probabil cel mai bine montat și închegat volum al său. Citeşte tot articolul
