Evelina Bidea

Evelina Bidea

jurnalist cultural, specialist comunicare culturală, PR la Editura Art


Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi

Nu multe sunt poveștile de pe vremea părinților care să le mai spună ceva și copiilor din zilele noastre. Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, de Nikolai Nosov sunt printre puținele cărți ale copilăriei noastre care îi amuză și acum pe cei mici. Nu din pricina ilustrațiilor lui A. Laptev, care sunt foarte frumoase și amuzante, dar poate nu foarte pe gustul prichindeilor de azi, prea obișnuiți cu animațiile și culorile, ci din pricina umorului cu care naratorul relatează întâmplări din cele mai normale. Nici măcar tonul moralizator și vagile aluzii socialiste nu-i vor speria pe copii - Nosov povestește totul pe un ton mereu glumeț. Citeşte tot articolul

Istoria artei pe înțelesul tuturor: metoda lui Gombrich

„S-o spunem clar, de la început, «arta» nu are existență proprie. Există doar artiști.” – așa își începe Gombrich Istoria artei, poate cel mai bine conceput studiu despre artă și evoluția ei. Fraza aceasta este poate cea mai potrivită pentru a vă face o idee cât se poate de limpede despre viziunea lui Gombrich și despre modul în care acesta reușește să li se adreseze atât specialiștilor, cât și celor care abia acum se familiarizează cu istoria artei. Arta nu are existență în sine, este doar reprezentare și viziune subiectivă (a unui om sau a unei epoci). Citeşte tot articolul

De ce să nu ratezi Gaudeamusul din acest an

De miercuri, 21 noiembrie, s-au deschis porțile celei de-a nouăsprezecea ediții a târgului de carte Gaudeamus. Prima zi a trecut în liniștea care-i este caracteristică, cu câteva sute, poate mii de vizitatori, însă în niciun caz cu îmbulzeala din weekend. Lansări într-un ritm omenesc, scriitori bucurându-se să se revadă și să stea de vorbă printre rafturile pline de cărți proaspăt aduse din tipar. Citeşte tot articolul

În lumea prințeselor date uitării sau necunoscute

Aud din ce în ce mai mulți adulți supărați pe prințesele Disney, cele care i-au făcut să creadă din copilărie că nu trebuie să faci mai nimic decât să te porți cum trebuie pentru ca totul să se termine cu bine. Sunt de acord cu ei, viața nu funcționează așa și nu e deloc rău să aflăm lucrurile astea din copilărie. Lor le propun să fie cititorii Prințeselor date uitării sau necunoscute. Dacă le va plăcea, să le-o recomande și copiilor. Citeşte tot articolul

Cum să construiești o cabană dintr-o simplă sămânță

Cabanele sunt locurile minunate în care poți face tot ce vrei tu. Ele pot fi făcute din turtă dulce, după cum ne-au învățat Hansel și Gretel, din cărți, după cum aflăm de la Cărturescu, dar și din multe alte materiale. Pentru a face însă o cabană, ne trebuie o sământă pe care s-o sădim cu grijă, iar, mai apoi, să o udăm și s-o-ngrijim până ce se transformă-n cabana mult visată. Citeşte tot articolul

Corporalitatea operei de artă

Pierre Assouline este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști francezi, care cochetează și cu literatura, scriind nu numai biografii, ci și romane, cel mai adesea de inspirație istorică. Este un scriitor căruia îi place să mențină legătura cu publicul, iar blogul său este unul dintre cele mai active. Pe lângă câteva fragmente jurnalistice semnate de Pierre Assouline pe care le putem găsi în volumul Noile mitologii, mai putem citi, în limba română, și romanul Portretul, a cărui miză este aceea de a ne pune față în față cu mărturiile unei opere de artă. Citeşte tot articolul

Miracolul rotocoalelor de ceață ale lui Matei Florian

Odată cu apariția volumului Băiuțeii am asistat la debutul fraților Florian, două voci din cele mai speciale ale literaturii române contemporane. În universul literar actual, în care scriitura calofilă pare a fi blamată, deși gustul publicului se îndreaptă către ea, frații Florian ocupă un loc aparte. După sondajul din 2001 realizat de România literară, una dintre cele mai importante cărți în conștiința autorilor de primă mână este Craii de Curtea-Veche, de Mateiu Caragiale, un titlu reprezentativ al scriiturii calofile. Același gen de roman de atmosferă pare să fie și pe placul celor doi frați, chiar și în Băiuțeii, unde avem, inevitabil, și secvențe pline de umor, având în vedere că subiectul volumului este copilăria celor doi. După acest debut al lui Matei Florian, el a publicat și un volum individual, Și Hams Și Regretel. Citeşte tot articolul

Plăcerea de a povesti: Salman Rushdie, Seducătoarea din Florența

Salman Rushdie se află cu certitudine pe lista celor mai iubiți autori contemporani, multe dintre titlurile sale primind premii dintre cele mai importante, cum ar fi Booker Prize pentru Copiii din miez de noapte sau Whitbread Prize pentru Ultimul suspin al Maurului. Deși este cetățean englez, s-a născut în India, iar atracția Orientului nu lipsește în niciunul dintre volumele sale. Apărut în 2009, romanul Seducătoarea din Florența de Salman Rushdie este un basm care amintește de 1001 de nopți, căci forța de atracție a poveștii este la fel de importantă, ea fiind cea care poate schimba destinele oamenilor. Citeşte tot articolul

Când moartea devine năzuroasă – Intermitențele morții de Saramago

V-ați întrebat vreodată cum ar fi dacă am trăi veșnic? Nu puține sunt companiile de înfrumusețare corporală care încearcă să vândă diverse ponturi în vederea susținerii acestui mit activ în mintea consumatorilor. Dar, dacă traiul cel veșnic nu ar coincide cu încetarea degradării corporale pe care bătrânețea o presupune, dispariția morții ar putea, brusc, să nu mai fie o idee atât de atractivă. „A doua zi, nimeni n-a murit.”, așa își începe Jose Saramago romanul intitulat Intermitențele morții, poate cel mai interesant volum al său. Într-o singură țară, începând cu data de 1 ianuarie, moartea se hotărăște să nu mai vină. Nimeni, nici măcar bolnavii terminali, nu mai moare. Evident, prima reacție este de bucurie, oamenii având impresia că tocmai au scăpat de cea mai mare frică a vieții lor și că, din acel moment, întreaga existență li se va schimba radical. Însă lucrurile nu stau chiar așa, căci oamenii nu încetează să îmbătrânească. Citeşte tot articolul

Regele unui autor estet – Zilele Regelui de Filip Florian

Sunt puține romane în literatura română în care autorii exersează scriitura artistică, cercetată în detaliu, atentă la sonoritatea fiecărui cuvânt în parte. Vocea lui Filip Florian este realmente autentică. Fiecare dintre romanele sale degajează o atmosferă aparte tocmai din pricina grijii cu care autorul alege cuvintele. Este un roman de atmosferă, în care narațiunea ocupă abia cel de-al doilea loc. Citeşte tot articolul

Miresele postmodernismului poartă șosete roșii

Adela Greceanu este una dintre vocile poetice puternice ale postmodernismului românesc. Debutând în 1997 cu volumul Titlul poemului meu, care mă preocupă atât de mult, Adela Greceanu a mai publicat, de-a lungul timpului, alte două volume de poezie, Domnișoara Cvasi și Înțelegerea drept în inimă, și un volum de proză, Mireasa cu șosete roșii. Fiindcă avem de-a face cu o poetă remarcabilă, nu trebuie să ne mire faptul că și romanul său este de o poezie rar întânită. Citeşte tot articolul

Între două lumi cu Orhan Pamuk

Despre Orhan Pamuk se vorbește destul de mult pe scena literară, mai ales că a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2006. Fascinația pe care distincția Orient-Occident a exercitat-o asupra modului de a gândi românesc poate fi acum readusă în discuție prin intermediul acestui autor. Mai ales când este vorba despre o carte precum Fortăreața albă, apărută întâi la Cartea Românească și trecută apoi în portofoliul Poliromului. Volumul aduce în prim plan foarte multe dintre temele literare care i-au fascinat permanent pe autori: tema manuscrisului găsit, tema sclaviei, a distincției dintre Orient și Occident, a dublului, a spațiului care nu poate fi luat în stăpânire, a exoticului și nu numai. Ai uneori impresia că Pamuk s-a jucat deconstruind întreaga istorie literară pentru a face un nou puzzle postmodern. Citeşte tot articolul

Cu Cepelică prin universul legumelor

Gianni Rodari este poate cel mai îndrăgit autor care li se adresează celor mici și nu numai. Și, dacă citim măcar una din cărțile sale, nu ne va fi greu să înțelegem de ce. Nu e ușor lucru să imaginezi o poveste pentru pitici în care binele să învingă, că de!, dar care să fie și suficient de amuzantă cât să nu-i plictisească pe puștii cei energici după doar două pagini. Iar Gianni Rodari reușește să facă, de fiecare dată, această minune chiar cu asupra măsură, motiv pentru care are mulți cititori și printre adulți. Citeşte tot articolul

Versuri pline de umor despre mârlănie

În 2007, Editura Humanitas Educațional a publicat un volum care cred că i-a îngrozit și continuă să le dea fiori părinților de pretutindeni. Volumul lui Florin Bican, Cântice mârlănești, care conține 27 de texte în versuri, nu pare a se potrivi în niciun fel cu ideea de educațional. Și sunt de acord cu acest lucru dacă ne referim la copii cu vârste mici pentru care sadismul versurilor lui Florin Bican nu este potrivit. Însă ar fi greșit să credem că doar aceștia au nevoie de educație. Adolescenții și tinerii, dar nu numai, ci și adulții sunt destinatarii reali ai unei astfel de cărți. Citeşte tot articolul

Lupta pentru libertate: Fata pierdută, de D.H. Lawrence

Iubitorii de literatură clasică se pot bucura de apariția volumului Fata pierdută, poate cel mai accesibil roman al lui D.H. Lawrence. Pasiunea lui Lawrence pentru psihanaliză și teoria lui potrivit căreia simțurile au întâietate și omenirea a ajuns în punctul în care trebuie să se reîntoarcă spre atavism pentru a se revitaliza sunt două dintre cele mai puternic conturate teme ale cărții. Ca și în celelalte romane ale sale, și aici Lawrence reușește să facă praf, cu ironie și foarte mult umor, teoriile referitoare la moralitatea castă și la absoluta nevoie de interzicere a iubirii libere. Citeşte tot articolul