Irina Dumitru

Irina Dumitru

Este de profesie jurist și locuiește în Târgoviște. I-ar fi plăcut să fie ilustrator, arhitect sau creator de bijuterii. Îi place să citească, în special literatură fantastică, mănâncă filme pe pâine, călătorește, e pasionată de artă, design interior și adoră tot ce ține de stilul vintage: haine, accesorii, obiecte de decor, atmosferă. A început prin a ne posta chestii frumoase pe wall-ul de Facebook, a continuat prin a scrie articole despre tot felul de descoperiri simpatice.


O călătorie fantastică pe urmele unui vis

Atracţia mea faţă de cărţile pentru copii are mare legătură, aşa cum am mai spus-o, cu ilustraţiile deosebit de frumoase care îşi găsesc atât de bine locul în poveste şi-i conferă mai multă savoare şi strălucire. Dar nu acesta este singurul motiv, există şi plăcerea de a descoperi poveşti tare simpatice, personaje delicioase şi aventuri pe măsură. Cred că este vorba şi de încercarea adultului de a se conecta cu copilul interior, un fel de a mă reîntoarce în lumea aceea magică a copilăriei, în care totul părea posibil, fantasticul şi absurdul fiind considerate cât se poate de fireşti.

A Menina e o Vestido de Sonhos  este o astfel de carte, care îmbină frumuseţea ilustraţiilor cu un fir narativ interesant. Citeşte tot articolul


Textul capătă forme noi în viziunea artistei Meg Hitchcock

Pentru mine, o persoană căreia, din păcate, i-a lipsit mereu răbdarea, descoperirea artei create de Meg Hitchcock a însemnat un prilej nu doar de a admira frumuseţea ei, ci şi uimitoarea răbdare de care artista a dat dovadă. Pentru a-şi crea piesele atât de expresive şi delicate (uneori definitivarea uneia poate dura şi un an), Meg decupează literele din cărţi şi le rearanjează pentru a da viaţă unui alt text, dintr-o altă scriere, într-o formă deosebită. Textele şi literele provin în cea mai mare parte din cărţile sfinte ale diverselor culturi şi religii. Citeşte tot articolul


Crăciun fericit! – urarea din felicitările create de Amanda White

Dacă nu aţi apucat încă să expediaţi felicitările de Crăciun, grăbiţi-vă să ajungeţi la un oficiu poştal sau să daţi click prin e-mail. Oricare ar fi varianta aleasă, important e să trimiteţi şi cu această ocazie gândurile voastre bune, persoanelor dragi care vă fac viaţa mai frumoasă.

Pentru că atunci când vine vorba despre felicitări oferta e ameţitoare, iar de multe ori ne ia mult timp să ne decidem asupra celor pe care le dorim trimise, vă ofer azi câteva sugestii, pe care eu le găsesc irezistibil de frumoase şi care mai au şi un atu: se potrivesc mănuşă iubitorilor de literatură.

Felicitările sunt create de Amanda White şi au ca obiect central casa unor scriitori, frumos prezentată în peisajul hibernal. Preferinţele se îndreaptă clar spre britanici, căci dintre nămeţi şi printre fulgi mari de zăpadă apar locuinţele lui Jane Austen, John Keats, Virginia Woolf sau Charles Dickens. Citeşte tot articolul


The Night Before Christmas – magie în ilustraţiile create de Angela Barrett

Din păcate pentru mine, am aflat destul de timpuriu cum stă treaba cu Moş Crăciun, când, înainte de serbarea de la grădiniţă, l-am surprins pe tatăl unei colege îmbrăcând costumul roşu. Dezamăgirea a fost mare, motiv pentru care, deşi eram un fulg de nea ce trebuia să danseze şi să cânte, nu mi-am jucat rolul cu prea mare entuziasm.

Dar îmi amintesc cu nostalgie de timpul în care încă mai credeam în existenţa Moşului şi încercam să-l surprind când pune cadourile sub brad: mă prefăceam că dorm, dar îmi ţineam ochii întredeschişi, ca să-l pot vedea la momentul potrivit. Am încercat asta vreo doi ani la rând, dar fără succes, căci după cinci minute de supraveghere, adormeam buştean. Citeşte tot articolul


Parada de Crăciun a semnelor de carte

Pentru că am intrat deja în atmosfera festivă a sărbătorilor de iarnă şi în week-end mai aranjăm prin casă o crenguţă de brad, mai punem ici-colo o ghirlandă, ce-ar fi să le oferim şi cărţilor noastre o podoabă de Crăciun? Pe tot parcursul anului, cărţile sunt pentru noi o imensă sursă de bucurie şi avem grijă să le ţinem pe rafturi dichisite, să fie citite şi recitite cu plăcere şi îmbrăcate în coperte frumoase, pe măsura poveştii lor. Citeşte tot articolul


Ornamente de Crăciun din pagini de carte

Ca de fiecare dată, de Crăciun încercăm să ne decorăm casa şi bradul cu ornamente cât mai frumoase şi inedite. Ne punem imaginaţia la treabă şi, în funcţie de preferinţe, alegem variante rustice, de inspiraţie scandinavă, cu decoraţiuni simple sau de-a dreptul opulente, pline de culoare sau monocrome. Citeşte tot articolul


Fetiţa cu chibrituri, ilustrată de Natalia Demidova

Nu ştiu cum se face că, în fiecare iarnă, în apropierea Crăciunului, copilul din mine începe să-şi facă de cap şi să zburde cu mare entuziasm. Asta se traduce printr-o multitudine de decoraţiuni şi luminiţe ce umplu casa, vizionări de desene animate specifice perioadei, turtă dulce consumată din belşug şi cărţi de poveşti răsfoite sau făcute cadou. Şi chiar dacă e perioada în care unii se uită la mine cu o sprânceană ridicată, nimeni şi nimic nu-mi poate strica starea de spirit şi bucuria simplă şi sinceră pe care sărbătorile de iarnă mi-o aduc. Citeşte tot articolul


The Twelve Days of Christmas – un colind ilustrat de Jane Ray

Nu ştiu pe la alţii cum e, dar prin oraşul meu au început deja să se audă acordurile binecunoscute ale acestei perioade din an. Lerul e bine merci la locul lui, ”Last Christmas” al celor de la Wham! se dovedeşte a fi hitul fiecărei ierni, cât despre Fuego cu bradul şi mama lui ce să mai vorbim, răsună munţii, văile şi magazinele de la colţul blocului cu vocea sa.

Sătulă de aceleaşi refrene, m-am gândit să descopăr ce se cântă de Crăciun şi pe la alţii. Recunosc că nu am fost foarte încântată de muzica găsită, în schimb, am dat peste o carte tare drăguţă, plină de ilustraţii ce dau viaţă unui colind foarte popular la englezi, deşi originile sale sunt franţuzeşti: ”The Twelve Days of Christmas”. Citeşte tot articolul


Cealaltă faţă a poveştii, în arta creată de Hiroko Matsushita

Ne plac poveştile (unele) tocmai pentru că ne prezintă o lume ideală, în care binele învinge întotdeauna, fata rămâne cu Făt-Frumos şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi, totul pare că pluteşte pe un nor roz şi pufos. Având în vedere că sunt adresate în special copiilor, pare oarecum de înţeles, deşi unora le deformează pentru totdeauna percepţia despre realitate şi îi transformă în adulţi cu aşteptări nerealiste de la viaţă. Dar asta e altă poveste. Citeşte tot articolul


Locuri de odihnă pentru cărţi – rafturi inedite

Pentru că e duminică şi umblă vorba că până şi Creatorul s-a odihnit în ziua a şaptea, m-am gândit să vedem azi trei variante de rafturi pe care să ne lăsăm cărţile să-şi tragă puţin sufletul, după maratonul de citit la care le supunem adesea. Trebuie să recunoaştem că, oricât de împătimiţi de citit am fi, nu putem sta cu nasul în cărţi toată ziua, chiar dacă ne-am dori. Şi atunci, avem nevoie prin apropiere de locuri în care să putem lăsa volumele din mână, eventual la pagina la care am rămas. În felul acesta, cărţile îşi mai destind cotoarele, îşi mai scutură copertele de presiuni şi amprente şi le mai permit literelor tipărite să se păstreze departe, pentru un timp, de priviri flămânde. Citeşte tot articolul

Bijuterii inspirate de cărţi – Literary Emporium

Dacă tot am convenit că bijuteriile nu sunt incompatibile cu hainele groase de iarnă şi pentru că se apropie Crăciunul, ocazie cu care vrem să facem surprize plăcute persoanelor dragi, ce ziceţi să vedem nişte bijuterii de inspiraţie literară? De data aceasta e vorba despre creaţiile lui Rio, o tânără englezoaică pasionată de literatura clasică, care s-a gândit la toţi cei care iubesc cărţile şi s-a hotărât să le ofere mici bucurii. Aşa a luat naştere Literary Emporium, magazinul său online prin intermediul cărora ne prezintă creaţii meşteşugite cu drag şi îndemânare. Citeşte tot articolul

Iarna în ritm iambic – o poezie ilustrată

Urăsc frigul şi, tocmai de aceea, iarna nu e unul dintre anotimpurile mele preferate. Recunosc totuşi că are şi părţile ei frumoase, precum atmosfera de Crăciun sau fascinantele peisaje albe. E adevărat că prin oraşe tabloul nu e chiar de poveste, ci mai degrabă de coşmar, cu nămeţi pe marginea drumului, gheaţă pe străzi, aglomeraţie, maşini îngheţate şi autorităţi veşnic nepregătite. Dar când vine vorba de zone rurale pitoreşti, de păduri şi colţuri sălbatice de natură, lucrurile se schimbă, iar priveliştea (şi nu doar frigul) ne taie respiraţia. Citeşte tot articolul


Cărţile “cum să…”, transformate în artă de Lisa Kokin

Trebuie să vă spun încă de la început că nu am fost niciodată atrasă de cărţile motivaţionale. Stiţi voi, genul acela care promite să ofere soluţia pentru o carieră de succes, un cont bancar mereu plin, o siluetă de vis, o viaţă de basm, sănătate de fier, fericire veşnică şi desigur, pacea mondială. Toate în doar zece paşi, evident. Le văd prin librării la loc de cinste şi mă abţin cu greu să nu-i dau un bobârnac tipei surâzătoare de pe copertă, cea care vrea să ne transmită mesajul că ea a reuşit, graţie sfaturilor din carte, să fie cea mai şi cea mai. Eu nu le găsesc sensul şi nu cred în puterea lor miraculoasă. Citeşte tot articolul


Cadouri de Moş Nicolae

Chiar dacă mâine se vor organiza petreceri de pomină pentru sărbătoriţii zilei, cu vin fiert, prăjituri şi multă veselie, sunt convinsă că în seara asta cele mai multe emoţii le vor avea copiii, nerăbdători să sosească dimineaţa de 6 decembrie, pentru a descoperi cadourile lăsate de Moş Nicolae în ghete. Li s-a spus tuturor că cei cuminţi vor primi daruri, iar celor obraznici le va fi adusă o nuieluşă. Realitatea însă e că cei norocoşi primesc cadourile, căci or fi copii cuminţi şi prin orfelinate şi familii sărace, care nu au parte de bucuria venirii moşului cel bun. Citeşte tot articolul