Film

Cartea și filmul

E o dezbatere permanentă: cartea sau filmul? Cartea și filmul? Ce e mai bun? Pot fi filme inspirate din cărți care să se ridice la înălțimea textului? Care sunt limitările unei ecranizări? Nu vom da un răspuns la întrebarea cartea sau filmul?, nici nu se poate, dar discuția despre paralela carte-film este întotdeauna interesantă.

Recenzii filme inspirate din cărți

Ne uităm la filme inspirate din cărți, le comparăm cu textul literar, vedem ce merge, ce nu, cum a transpus regizorul cartea în film și cum au jucat actorii. Câteodată vorbim de filme de dragoste, alteori de unele stranii, ciudate, găsim chiar și filme după cărți de acțiune, ecranizări de cărți clasice sau filme inspirate din cărți scrise de autori contemporani. Cartea și filmul se completează uneori foarte bine, alteori sunt în opoziție, dar e mereu interesant de văzut raportul dintre ele.

Filme cu scriitori

Ne place să ne uităm la filme cu scriitori, să înțelegem viața unui autor prin cadre cinematografice, să-l vedem cum prinde viață sub ochii noștri. Uneori avem parte de filme cu scriitori în stil hollywoodian care poate nu spun prea mult, alteori sunt filme de artă sau altele care respectă cu adevărat biografia.

Film: Les Misérables, toată lumea plânge, cântă și dansează*

Publicul român este handicapat... de o mare lipsă: mergem să vedem filmul Les Misérables (2012) fără a cunoaște lucrarea pe care este bazat. Și nu este vorba de romanul omonim al lui Hugo, ci de musical-ul lui Claude-Michel Schönber, care se joacă pe diverse scene de operetă ale lumii de 30 de ani încoace. (Acum vreo doi ani Opereta de la București anunța intenția de a pune în scenă spectacolul, dar, din cunoștințele mele, nu s-a concretizat). Motiv pentru care percepția noastră a oricărei versiuni muzicale va fi deformată. Citeşte tot articolul

Să-l cunoaştem pe Woody Allen

Critic de film şi autor de cărţi dedicate unor regizori celebri precum Ingmar Bergman şi Lars von Trier, Stig Björkman a avut ocazia să petreacă două luni cu Woody Allen, în 1992, apoi o altă perioadă în 1993, la cinematograful de la Centrul de Film din Manhattan, în casa lui Woody sau chiar în rulota de filmare, timp în care a trecut cu el, în cea mai mare parte cronologic, prin toată cariera lui până în 2002. Spiritual şi deschis, degajat, dar şi extrem de serios când vine vorba despre stilul său de lucru, Woody Allen a împărtăşit experienţa sa atât ca actor,cât şi ca scenarist şi regizor – o postură privilegiată în Cetatea Filmului –, dialogul cu Stig Björkman oferind o imagine cât mai cuprinzătoare a carierei sale deosebite. Citeşte tot articolul

On the road – filmul, cartea și talentele ascunse ale lui Kristen Stewart

Să ne înțelegem de la început: n-am fost niciodată atasata prea mult de cultura beat. Să zicem, nu mai mult decât te poți atașa de o insectă interesantă pe care îți place s-o studiezi. Înțeleg perfect ce anume i-a transformat în simboluri, cum stilul lor de viață a dărâmat prejudecăți și canoane, cum au încercat să găsească autenticitatea într-o lume din ce în ce mai studiată, bla bla. Cred, însă, că beatnicii, așa cum îi vedem noi, jumătate de secol mai târziu, sunt exact genul de curent care arată bine de departe, dar pe care, dacă te-ai putea apropia, l-ai vedea fragmentat într-o mie de detalii sordide. Și așa ar arăta el cu adevărat. Citeşte tot articolul

Viața lui Pi, filmul lui Lee

N-am idee cum asimilează ecranizarea la Viața lui Pi un privitor care nu a citit cartea. Citeam într-un ziar american o apreciere a unui cronicar de filme, care plasa Viața lui Pi la intersecția dintre Lifeboat-ul lui Hitchcock, Cast Away-ul lui Zemeckis și Slum Dog Millionaire-ul lui Boyle. Descrierea suficientă ar fi fost că este o ecranizare foarte bună a romanului omonim al lui Yann Martel, realizată de taiwanezul Ang Lee, singurul care, în aproape 10 ani de tatonări printre diverse abordări regizorale, a rămas alături de povestea vieții lui Pi. Citeşte tot articolul

Povești de Crăciun în 10 filme animate

În Ajunul Crăciunului - dacă nu lucrezi, dacă nu faci sarmale, dacă nu te înghesui la ultimele cozi, dacă nu ești călător în vreun tren în drum spre casă - e frumos să stai și să asculți povești. Sau, pentru că picup-urile s-au cam demodat și copilul de astăzi are nevoie și de imagine, chiar și cel din tine - să te uiți la povești. Motiv pentru care v-am pregătit o serie de filme (scurtmetraje) animate, inspirate din diverse povești de Crăciun. Citeşte tot articolul

Cadouri de Crăciun pentru cinefilul bookaholic

Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă citesc ceva care îmi place, îmi imaginez imediat și filmul. La fel, dacă văd mai întâi filmul, caut și cartea (cum mi s-a întâmplat la Best Exotic Marigold Hotel). Aproape niciodată nu se pune problema "păi știu cum se termină, ce rost mai are?". Rar o carte e precum filmul, ori vițăvercea. Pentru cinefilul bookaholic, iată o listă de posibile cadouri care să-i facă plăcere: Citeşte tot articolul

The Hobbit, filmul

Departe de a fi fan Tolkien (și probabil tocmai am pierdut câțiva cititori), în sensul în care se înțeleg și se declară azi fanii, așteptam totuși Hobbit-ul lui Peter Jackson ca pe un măr copt, aburind într-o zi de iarnă. Am zis Hobbit-ul lui Jackson, nu al lui Tolkien, Citeşte tot articolul

Un film controversat: Sylvia

Din 2003 avem un film dedicat relației dintre Sylvia Plath și Ted Hughes, Sylvia, în regia lui Christine Jeffs. În rolurile principale îi putem vedea pe Gwyneth Paltrow, Daniel Craig, Jared Harris și Michael Gambon. Filmul nu își propune să spună întreaga poveste a Sylviei Plath, ci doar să aducă o perspectivă asupra relației acesteia cu Ted Hughes, motiv pentru care acțiunea începe din momentul în care cei doi se cunosc, în 1956, terminându-se odată cu moartea poetei, în 1963. Citeşte tot articolul

Carte și film: The Best Exotic Marigold Hotel

De fapt este impropriu spus "Carte și film: The Best Exotic Marigold Hotel", deoarece cartea se numește These Foolish Things, dar asta probabil nu v-ar fi spus nimic, nu-i așa? Autoarea Deborah Moggach n-a fost tradusă pe la noi. Recunosc, mai întâi am văzut filmul și mi-a plăcut. E o comedie cu părul cărunt despre un grup de pensionari care, din diverse motive - financiare, familiale ori sociale - părăsesc Marea Britanie și ajung într-un fel de cămin de bătrâni, mai degrabă un centru de odihnă, unde li se asigură casă, masă și doctor la dispoziție. Citeşte tot articolul

Hotel Transylvania sau unde se ascund de noi monstruleții

In mijlocul trendului sinusoidal al filmelor cu vampiri care, după ce se liniștise un pic pe la mijlocul deceniului trecut, a rabufnit iar in Twilight saga și True Blood, Dracula însuși trecea un pic neobservat prin discoteca sclipicioasă și americană a vampirașilor de modă nouă. Dacă de 20 de ani n-a mai călcat nimeni la modul serios pe urmele lui Gary Oldman și ale lui Coppola, iată că un regizor și animator drag multora l-a scos pe Dracula din coșciug, l-a scuturat nițel de praf și l-a pus într-un film de animație. Citeşte tot articolul

The Tell-Tale Heart

Dacă petrecerea de Halloween a avut ca temă poemul The Raven al lui Edgar Allan Poe, vă propun să mai zăbovim puţin în lumea sumbră şi apăsătoare a scrierilor sale. De data aceasta, este vorba despre una dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui Poe, The Tell-Tale Heart, prezentată prin intermediul unui minunat film de animaţie. Adaptarea cinematografică a povestirii a fost realizată de Ted Parmelee în 1953, după un scenariu de Bill Scott şi Fred Grable şi beneficiază de naraţiunea cunoscutului actor britanic James Mason. Citeşte tot articolul

Midnight’s Children, filmul. Sneak peek

Timp de vreun deceniu, Midnight's Children a lui Salman Rushdie a fost preferata mea dintre toate cărțile. M-am bucurat tare mult să aud - acum vreo doi ani - că va fi ecranizată de regizoarea Deepa Mehta (de origine indiană, naturalizată în Canada), de care poate ați văzut trilogia elementelor, filmele Fire, Earth și Water (iar dacă nu, e momentul să o faceți, doamna regizor are niște filme tare faine, deloc sub influența Bollywood-ului și fără a o pune pe la Mama India pe un soclu de sacralitate). Citeşte tot articolul