
Cronici

Toată cariera extratereștrilor (...) poate nu este decât manifestarea unei crize de identitate, a unui proces de alienare, a unui dezacord crescând între aspirațiile omului și mecanismul social. (...) Simțindu-se singur printre miliardele sale de semeni, omul caută azi dincolo ceea ce îi lipsește pe Pământ, ne spune Lucian Boia spre finalul călătoriei sale presărate cu monștri de pe Jupiter, tentacule, ființe hiperinteligente, venusiene provocatoare sau marțieni războinici. Și asta ca să enumerăm numai câteva dintre reprezentările extratereștrilor din imaginația oamenilor, de-a dreptul debordantă de câte ori a venit vorba de vecinii noștri spațiali. Citeşte tot articolul

Ultimul dans al lui Charlot, Fabio Stassi
Pe când Chaplin era un vagabond tinerel fără o para chioară în buzunar și lipăia în căutare de lucru prin San Francisco, a intrat la o ghicitoare, pe masa căreia și-a lăsat ultimul mărunțiș. Ea i-a prezis că va avea bani cu carul și noroc cu ghiotura, iar Chaplin s-a enervat că își bate joc de el pe față și și-a luat tălpășița, nu înainte de a auzi ultimele ei vorbe: O să mori într-o seară de Crăciun, la 82 de ani. Citeşte tot articolul

Berlin Alexanderplatz – romanul lui Alfred Döblin
Două publicaţii berlineze au refuzat, în 1929, romanul Berlin Alexanderplatz – Povestea lui Frantz Biberkopf de Alfred Döblin, care a apărut, într-un final, sub formă de foileton în Frankfurter Zeitung. Romanul lui Döblin nu i-a impresionat nici pe critici, care s-au îndoit că va avea succes de public. Criticii s-au înşelat. Berlin Alexanderplatz s-a vândut într-un tiraj imens, adică în jur de 50.000 de exemplare, fiind reeditat şi tradus în numeroase ţări. Regimul nazist a interzis cartea, iar Döblin a fost nevoit să aleagă calea exilului. Mai întâi va încerca să se stabilească în Franţa, iar mai apoi, după ocuparea Franţei, în America. Se reîntoarce în Germania în 1945, dar nu se mai poate reintegra în peisajul literar al vremii, ceea ce l-a făcut să trăiască un acut sentiment al ratării, de care nu a mai putut scăpa până la moartea sa din 1957. Citeşte tot articolul

Jurnalele Vampirilor sau de ce câteodată e bine să lași cartea jos și să aprinzi televizorul
Să ne înțelegem de la bun început: sunt un mare fan al serialului, așa cum eram fan True Blood înainte să mă apuc de seria Southern Vampires a lui Charlaine Harris. Deci nu sunt vampire-hater din principiu, ba dimpotriva. Iar dincolo de dramele sentimentale și triunghiul amoros clasic, numai bune pentru sucit minți adolescentine, scenariștii au transformat materialul brut din cărțile lui L. J. Smith într-un serial care, recunosc cinstit, m-a prins de la primul episod. Mai multe despre toate motivele pentru care Vampire Diaries este chiar un show scris cu cap, găsiți aici. Dar să revenim la seria lui L. J. Smith. Citeşte tot articolul

Crash, J. G. Ballard sau de ce n-o să-ți mai vezi niciodată mașina cu aceiași ochi (NSFW)
Înainte să citesc cartea am văzut filmul. Din nou, mergând pe mâna lui Cronenberg, la fel cum am făcut cu Cosmopolis, pentru că despre Cronenberg poți să spui că e dubios, că filmele lui calcă linia fină dintre genial și kitsch absolut cu eleganța unui elefant acrobat, poți să spui orice, dar nu că e plictisitor. Citeşte tot articolul

Orașul și stelele lui Arthur C. Clarke
Vă povesteam mai demult că nu prea am răbdare să recitesc cărți, și că din cauza asta îmi pare rău că am citit anumite lucruri prea devreme, cu mult înainte să fiu capabilă să le înțeleg. Poate că și Orașul și stelele ar fi intrat în categoria asta – însă am decis să fac o excepție. Am recitit-o, după vreo 12 ani. Citeşte tot articolul

Cu prietenie, băieţeală, poezie – Frați de cruce de Ingvar Ambjørnsen
Fraţi de cruce este un roman nordic subţirel, dar cu umor grămadă, înclusiv mai de autobază. E despre prietenia dintre doi bărbaţi cu probleme: Ellig, cel care povesteşte, şi Kjell Bjarne, un fel de căpcăun blînd, cam pe la 40, obsedat de sex, cam nespălat, timid şi virgin. Citeşte tot articolul

Cosmopolis, filmul și cartea: Cronenberg + DeLillo = meh
Există, pentru orice cinefil și bookaholic, o legătură destul de strânsă între filme și romanele după care sunt scrise. S-ar putea ca un film prost să aibă în spate un roman extraordinar. La fel, o carte slabă poate fi transformată, pe marele ecran, în ceva cu mult mai complex decât te-ai aștepta (gândiți-vă numai la Blade Runner). Citeşte tot articolul

“Marina” de Carlos Ruiz Zafón sau căutătorii de adevăr
Doi adolescenți ce fac pe Sherlock Holmes, femei cu frumuseți răpitoare, bestii înfricoșătoare, vise spulberate, adevăruri care aduc moartea. Sunt ingredientele unui cocteil a cărui rețetă a fost scrisă de spaniolul Carlos Ruiz Zafón (autor al unor bestseller-uri internaționale precum “Umbra vântului”, Palatul de miazănoapte - cronică sau Prizonierul Cerului - cronică) și care poartă numele “Marina”. Apărut de curând la Polirom, într-o nouă ediție (colecția "Actual"), romanul – ultimul dintr-o serie de cărți pentru adolescenți și preferatul scriitorului – are de toate, după cum scrie “The Philadelphia Inquirer”: “dragoste, mister, răzbunare și, mai important decât orice, o poveste construită magistral”. Citeşte tot articolul

O carte controversată despre o relaţie controversată: „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian” de Marta Petreu
Mihail Sebastian, pe numele său adevărat Iosif M. Hechter, a fost şi este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai controversaţi scriitori ai ultimilor ani. Jurnalul său din perioada 1935-1944, apărut în 1996 la Humanitas, a fost cel care a declanşat tot acest val de interes, iar ultimul care a scris despre destinul acestui scriitor, intrat, în ultimii 50 de ani, într-un con de umbră, este Mihai Iovănel în monografia Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică (Editura Cartea Românească, Colecția „Critică. Istorie literară“, București, 2012). Totuşi, cel mai controversat studiu despre Sebastian rămâne cel al istoricului şi criticului literar clujean Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (Editura Polirom, Iaşi, 2009), un studiu solid, serios, care vizează în mod special perioada 1927-1935, perioadă publicistică fastă pentru tânărul pe atunci Mihail Sebastian, ucenic şi mai apoi editorialist de succes la Cuvântul lui Nae Ionescu. Citeşte tot articolul

Operele alese ale lui T.S. Spivet, de Reif Larsen
T.S. Spivet este un băiețel genial. Și nu folosesc termenul în mod derizoriu. Are 12 ani și e convins că avem deja în cap harta întregii lumi și a universului, trebuie doar să ne-o aducem aminte. Motiv pentru care face hărți (desene, schițe, diagrame) pentru tot ce mișcă... și chiar pentru ce nu mișcă. Este cartograf, statistician, observator, om de știință. Citeşte tot articolul

Un roman detectivistic şi erotic – “La belle Roumaine” de Dumitru Ţepeneag
„O veritabilă trilogie nomadă – scrie criticul şi istoricul literar Sanda Cordoş – realizează Dumitru Ţepeneag prin romanele Hotel Europa, Pont des Arts şi Maramureş. Naraţiune la persoana întâi (naratorul e un scriitor român exilat la Paris, având nostalgia limbii sale materne: «limba asta pestriţă şi peticită», Hotel Europa), trilogia reuneşte istoriile mai multor români migranţi pentru că «românii astăzi sunt ca italienii la începutul secolului» (Maramureş). Unele personaje schiţează explicaţii. «În ţara asta jalnică şi plină de băşcălie» - potrivit studentului Ion – «suntem toţi nişte comici nomazi». În opinia naratorului, plecarea în străinătate a devenit «program pentru viitor. Plecarea apărea în ochii acestor tineri ca unică şansă de salvare» (Hotel Europa). Părăsesc ţara – ajungând să se intersecteze – studenţi săraci, tineri cu handicap, pictori, femei frumoase şi cu spirit de aventură, ţărani din Maramureş.” (am citat din eseul Sandei Cordoş Noii nomazi. Tema migraţiei în literatura română postcomunistă, din volumul Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică, Ed. Cartea Românească, 2012). Citeşte tot articolul

Martin Page și falsa poveste de dragoste, o lectură de primăvară
La cartea ”O poveste de dragoste, poate” am ajuns din întâmplare, rugând o prietenă să-mi împrumute celebrul volum ”M-am hotărât să devin prost”, semnată tot de Martin Page. Ei bine, în momentul respectiv, ea dăduse cartea altcuiva și n-o avea disponibilă decât pe cea cu povestea de dragoste. Recunosc, am fost dezamăgită (fiind mult mai intrigată de titlul celeilalte), însă n-am refuzat cartea - mai ales pentru că era subțirică și m-am gândit imediat că o voi putea lectura foarte ușor în mijloacele de transport în comun aglomerate. Ceea ce s-a și întâmplat! :) Citeşte tot articolul

Manualul unei vieți de succes – Mohsin Hamid, How to Get Filthy Rich in Rising Asia
Luna trecută a apărut al treilea roman al scriitorului pakistanez Mohsin Hamid, care a intrat în atenția publicului internațional în 2007, după lansarea romanului The Reluctant Fundamentalist, tradus și la noi sub titlul Fundamentalist fără voie. Acest al treilea roman, intitulat în engleză How to Get Filthy Rich in Rising Asia, este construit pe modelul unei cărți din categoria atât de apreciată a manualelor și ghidurilor practice de autocunoaștere, perfecționare și "autodidacte", așa numitele self-help books. Iată deci Cum să devii putred de bogat în Asia în plină dezvoltare. Citeşte tot articolul

De l’amour. Françoise Sagan – Patul răvășit
Patul răvăşit, un roman scris de Françoise Sagan, nu avea mai nimic care să mă atragă. Nici titlul, nici subiectul şi nici numele autoarei nu-mi provocau o mare curiozitate, dar acum, după ce l-am citit, nu pot să constat decît că am, în continuare, tot felul de prejudecăţi literare. Citeşte tot articolul
