
Cronici

Nu, nu este vorba de încă un titlu care să inflameze spiritele, să vă şocheze sau să vă surprindă ca să citiţi acest articol, pe modelul atât de cunoscut al presei moderne. Dacă aş aplica acea rețetă “jurnalistică”, titlul ar suna “n-o să vă vină să credeţi: mai există oameni care au ceva de zis”. Exact ăsta e motivul pentru care m-am apucat de scris în acest moment. Da, mai există oameni care au ceva de zis și Matei Vișniec e unul dintre ei. Cât despre întrebarea referitoare la relaţia om-șobolan şi comparaţia metafizică a acestora, ea este una cât se poate de reală şi logică, la care ne şi dă un răspuns aproximativ Matei Vișniec în cartea lui, Dezordinea preventivă. Citeşte tot articolul

O poveste de dragoste dulce-amăruie. Sau când Vestul se ciocneşte cu Orientul
În luna în care se vorbeşte mai des decât oricând despre renaştere şi dragoste, despre optimism şi feminitate, cred că poveştile de dragoste au mai multă căutare decât oricând. M-am oprit şi eu la o poveste de iubire, dar nu acel gen – pentru mine destul de enervant şi chiar puţin tezist – cu... shiny happy people, cu floricele pe câmpii, aşa ca în basme. În luna martie, m-am delectat cu o poveste dulce-amăruie, a lui Kurban Said, Ali şi Nino, un roman în care istoria şi dragostea se împletesc până în punctul în care orice alegere devine dramatică. Citeşte tot articolul

Ce facem cu timpul nostru? Musai List de Octavian Pantiș
Simţiţi uneori că nu puteţi să vă prioritizaţi opţiunile, energia, timpul? Și noi. Musai List, cartea lui Octavian Pantiş, managing director al firmei TMI şi profesor de time management, câştigător al premiului Trainer of the Year în 2010, încearcă să ne ajute să ne punem ordine în viaţă şi să ne facă să ne întrebăm dacă suntem pe drumul cel bun şi dacă munca în care suntem angajaţi chiar merită toate sacrificiile pe care le facem. Pornind de la ideea că timpul este singura resursă care este distribuită în mod egal fiecărui om, Octavian Pantiş îşi propune să ofere câteva sugestii pentru a reuşi să ne gestionăm mai bine timpul şi să ştim cum să căutăm şi altceva într-un job decât recompensele financiare. Citeşte tot articolul

The Last Runaway / Ultima fugară, Tracy Chevalier
"Această carte este dedicată taberei quaker Catoctin și universității din Oberlin, două locuri care m-au îndrumat și ghidat în adolescență". Quakeri? Oberlin? Înainte de a începe primul capitol al noului roman al lui Tracy Chevalier, The Last Runaway (care va fi în curând lansat la Polirom sub titlul Ultima fugară), trebuie să te oprești să cercetezi premisele sub care pornește această poveste, despre ce e vorba în aceste locuri cărora li se dedică o carte? Citeşte tot articolul

În căutarea zăpezilor de altădată – Gregor von Rezzori
La Editura Humanitas a apărut la începutul acestui an un volum de memorii al lui Gregor von Rezzori, intitulat Zăpezile de altădată. Titlu intertextual trimite la faimoasa întrebare pe care François Villon și-o tot pune în poemul Ballade des dames du temps jadis, poem al nostalgiei trecutului și al îndepărtării de un prezent mizer și nedemn. Citeşte tot articolul

Despre Alice B. Sheldon aka James Tiptree Jr., feminism și o nuvelă SF despre sensul existenței umane
"It has been suggested that Tiptree is female, a theory that I find absurd, for there is to me something ineluctably masculine about Tiptree’s writing." — Robert Silverberg Că science fiction-ul e un gen dominat de bărbați, asta e, cel puțin la prima vedere, adevărat. Mi-ar fi greu să dau o explicație, dacă aș fi întrebată de ce, dar tind să cred că e o chestiune de context. Politic, social and whatnot - dacă tragem linie, s-ar putea ca bărbații să domine literatura la modul general, cel puțin ca număr, o treabă complet explicabilă dacă ne amintim cam când au început femeile să fie lăsate să scrie, sau să-și permită s-o facă, chiar și sub pseudonim de bărbat (ca surorile Bronte, spre exemplu). Citeşte tot articolul

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri de Neagu Djuvara (citită pe Samsung Readers Hub)
Recunosc cu o anumită rușine că nu mi-a plăcut niciodată prea mult istoria. Mi se părea suspect faptul că românii au fost mereu ăia buni, de treabă, care n-au cotropit pe nimeni, la locul lor, modești dar mândri, viteji, stând drept în fața invadatorilor cei răi. Apoi, mă plictisea teribil înșiruirea de date pe care teoretic ar fi trebuit s-o țin minte pentru lucrările de control. De fapt, ce i-a lipsit istoriei mele din școală a fost povestea. Nu înțelegeam lucrurile în context, nu erau legături între perioade, zone geografice, nu erau detalii semnificative și nici nu erau mai multe perspective. Toate aceste probleme vrea și reușește într-o mare măsură să le rezolve Neagu Djuvara în O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri. Citeşte tot articolul

Geniul și zeița, de Aldous Huxley, o inițiere în senzualitate
Autor prolific, Aldous Huxley a fost unul dintre romancierii atipici ai secolului al XX-lea. Atras de misticism, s-a vrut un inițiat în filozofiile cu iz ocult de proveniență indiană patronate de personaje ca Jiddu Krishnamurti, filozofii care i-au prilejuit scrierea unui volum ca The Perennial Philosophy. Nu a dat înapoi nici de la experimentarea drogurilor psihedelice, și aici mă refer la mescalină, experiență descrisă în The Doors of Perception, titlu care a inspirat, de altfel, și numele formației The Doors. Așadar, nu e de mirare că Huxley este un autor atipic, după cum am spus, intransigent, deloc blând cu convențiile sociale, cu ceea ce am putea numi impostura socială, dar și personală. Citeşte tot articolul

Filmele, femeile şi fantomele lui Lars von Trier
Se ştie că teribilul Lars von Trier a făcut şi face totul pentru a atrage atenţia asupra sa. Mai nou, al său Nymphomaniac, aflat deocamdată în postproducţie, se anunţă a fi cel puţin la fel de provocator ca filmele sale precedente. În 2004, intrigaţi, la rândul lor, de personalitatea lui Lars von Trier, câţiva cinefili redutabili, Alex. Leo Şerban, Mihai Chirilov şi Ştefan Bălan, au hotărât să-şi expună părerile despre filmele controversatului regizor danez sub forma unor dialoguri, eseuri, într-o plachetă (numită cu ironie în Prefaţă „fast book”) cu un nume simplu, dar edificator: LARS VON TRIER: filmele, femeile, fantomele. Citeşte tot articolul

Două iubiri, un singur roman: Nadja
Apariţia în 2013 a romanului Nadja al lui André Breton în limba română, în traducerea lui Bogdan Ghiu, este cu adevărat un eveniment literar în măsura în care acest text este unul reprezentativ pentru suprarealism. Mai mult chiar, personajul principal, Nadja, poate fi considerat un profet al acestui curent artistic. Cu alte cuvinte, Breton nu ezită a-şi ipostazia personajul în rolul de „mit fondator” al suprarealismului, după cum bine sesizează Bogdan Ghiu în postfaţa la acest roman. Citeşte tot articolul

Fledgling, Octavia Butler și vampirul Vasile
Sookie Stackhouse: I-I'm-I'm Sookie Stackhouse, and I'm a waitress. What's your name? Bill Compton: Bill. Sookie Stackhouse: [giggles] Bill? I thought it might be Antoine, or Basil, or-or-or like Langford, maybe. But, Bill? Vampire Bill! Decizia de a mă apuca de Fledgling a fost pur întâmplătoare. Am deschis Kindle-ul cu intenția de a alege o carte, orice carte, care să nu fie cu vampiri (doar ce terminasem toată seria Southern Vampires, deja eram destul de plictisită de subiect). Habar n-aveam despre ce e vorba. Surpriza a fost să descopăr, după câteva pagini, că Fledgling e tocmai ce încercasem eu să evit. Dar povestea ei e ceva mai complicată de atât. Citeşte tot articolul

L-am servit pe regele Angliei, de Bohumil Hrabal
L-am servit pe regele Angliei ar putea avea subtitlul "Și incredibilul devenea realitate", căci este o poveste fantastică, dar cât se poate de adevărată, care ar putea, de asemenea, să înceapă așa: Citeşte tot articolul

În sfârșit, nefumător de Allen Carr și câte ceva despre Samsung Readers Hub
M-am lăsat de fumat acum doi ani și ceva. Simplu, aproape natural, într-o zi am încetat să fumez. Fără plasturi cu nicotină, fără cărți, fără frisoane, fără nervi. Până atunci, fumam peste un pachet de țigări pe zi, încercasem de câteva ori să mă las fără succes (ba chiar fumasem mai mult după tentativele nereușite), trecusem prin toate fazele pe care le știe atât de bine orice nefumător aspirant. Lăsatul meu brusc și firesc de fumat din decembrie 2010 nu mi-l explic nici acum. Și atunci de ce scriu despre cartea lui Allen Carr? E simplu. Simt că mă cam reapuc de fumat (o țigară la bere, două la vin, trei la cafea, mereu fur țigări de la prieteni) iar chestiunea aceasta trebuie abordată de data asta științific. Citeşte tot articolul

Jazz, de Toni Morrison
Nu mai citisem Toni Morrison din facultate, de la un curs de literatură americană. Nu-i dusesem lipsa, literatura afro-americană nu face parte dintre favoritele mele, din varii motive, printre care și faptul că secolul 20 a fost inundat cu povești despre realitatea "celuilalt", alteritatea neagră care și-a găsit vocea și care a strigat și a tot strigat în toate domeniile și pe toate planurile, până când glasul i s-a risipit printre vocile uniforme ale altor oameni. Citeşte tot articolul

Enigma scriitorului fantomă, Antoni Casas Ros
Romanul Enigma al scriitorului catalan Antoni Casas Ros mi-a displăcut de la primele pagini. Mint. Respingerea a început încă de la coperta a doua, pe care scrie: "La Gallimard nu l-a văzut nimeni. Nici măcar editorul său. Cu fața mutilată în urma unui accident de mașină [încercând să evite o căprioară, n.r.], scriitorul a refuzat să apară în public în ultimii 15 ani". Citeşte tot articolul
