Eseu

Cum arată vrăjitoarele? (I) – Pop cult

Cum arată o vrăjitoare? Depinde, evident, de poziționarea geografică, de mitologiile din spate și, nu în ultimul rând, de religie. Să zicem că vorbim acum doar de vrăjitoarea "clasică", așa cum o înțelegem noi. Repede, gândește-te, cum arată o vrăjitoare? Citeşte tot articolul

Superficialii, despre internet şi efectele lui asupra noastră

Ne petrecem din ce în ce mai mult timp pe internet şi avem impresia că tot ce ne trebuie se găseşte online şi că nimic nu poate fi mai bun decât acest mediu care abundă de informaţii. Ceea ce nu ne dăm seama este că expunerea la un astfel de mediu are şi efecte negative care ne influenţează modul în care gândim. Cartea lui Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman, ne explică ce modificări se produc la nivel proceselor cognitive din pricina îndelungatei expuneri la bombardamentul multimedia specific mediului online. Citeşte tot articolul

Istoria artei pe înțelesul tuturor: metoda lui Gombrich

„S-o spunem clar, de la început, «arta» nu are existență proprie. Există doar artiști.” – așa își începe Gombrich Istoria artei, poate cel mai bine conceput studiu despre artă și evoluția ei. Fraza aceasta este poate cea mai potrivită pentru a vă face o idee cât se poate de limpede despre viziunea lui Gombrich și despre modul în care acesta reușește să li se adreseze atât specialiștilor, cât și celor care abia acum se familiarizează cu istoria artei. Arta nu are existență în sine, este doar reprezentare și viziune subiectivă (a unui om sau a unei epoci). Citeşte tot articolul

O biografie a lui M. Blecher

M. Blecher (1909-1938), scriitorul român de origine evreiască dispărut la 29 de ani, după o lungă suferinţă (o tuberculoză osoasă pentru care nu exista tratament în epocă), este unul dintre marii noştri scriitori moderni – şi nu e exagerat să spunem că e unul de talie europeană. Mai mult sau mai puţin ignorat în epocă de criticii en titre (Călinescu, Lovinescu) el a fost recitit, redescoperit şi reevaluat mai târziu, prin anii ’80, de către generaţia tânără atunci, aşa-numiţii scriitori optzecişti. Unul dintre criticii optzecişti importanţi, Radu G. Ţeposu, i-a dedicat un mic volum, în 1996, Suferinţele tânărului Blecher (o parafrază postmodernă după Suferinţele tânărului Werther al lui Goethe) – volum care a reprezentat „totuşi, cea mai completă tratare a autorului nostru până acum”, aşa cum notează Doris Mironescu, recentul exeget-biograf al lui M. Blecher. Citeşte tot articolul

Susan Sontag, Roland Barthes şi Jean Baudrillard, despre fotografie

Prin anii ’70, erau des întâlnite, în rândul teoriilor despre fotografie, idei care susţineau aspiraţia acestei arte către obiectivitate, capacitatea ei de a reflecta realitatea. O serie de cărţi şi de studii din acea perioadă vorbesc despre „realitatea” pe care reuşeşte fotografia să o surprindă (de pildă, o teorie vehiculată în epocă, a lui Joel Snyder şi Neil Allen, în Photography, vision and representation, din 1975, susţinea că, datorită procedeelor tehnice, fotografia poate să elimine subiectivitatea umană), dar, de prin anii ’90, perspectiva asupra capacităţii fotografiei de a păstra obiectivitatea s-a modificat radical (John Urry, în The Tourist Gaze, din 1990, scria că trăim într-o lume în care totul e o copie şi în care masca pare cea adevărată). Trei scriitori celebri care, în textele lor, au analizat în profunzime rolul imaginii în societatea contemporană au vorbit şi despre fotografie: Susan Sontag, Jean Baudrillard şi Roland Barthes, abordând perspective variate, de la o pură analiză tehnicistă până la o filozofie fatalistă a pierderii reperelor realului. Citeşte tot articolul

Dot.comunismul și colectivizarea literară în viziunea lui China Miéville

Zilele astea a avut loc Festivalul Internațional de Carte de la Edinburgh, care s-a încheiat cu o conferință al cărei principal vorbitor a fost scriitorul de new weird fiction China Miéville (în paranteză fie spus, unul dintre autorii tare dragi mie). Discursul lui Miéville, ale cărui viziuni politice de stânga (este membru al partidului socialist) transpar adesea în romanele lui, a fost surprinzător, dezvăluind un posibil viitor al literaturii pe cât de "liberal" (în sensul opus tradiționalului), pe atât de... comunist. Citeşte tot articolul

Teoria literaturii şi a culturii, în benzi desenate. „Introducing Critical Theory. A Graphic Guide” de Stuart Sim & Borin Van Loon

Dacă nici în benzi desenate nu poate fi înţeleasă şi plăcută teoria literaturii şi a culturii, atunci cum? Stuart Sim şi Borin Van Loon s-au gândit la un mod accesibil şi simpatic de a prezenta numeroasele teorii care au tot apărut după anii ’50 şi au alcătuit un volum – texte de Stuart Sim şi desene de Borin Van Loon – prin care încearcă să facă puţină lumină în hăţişul ideilor care însoţesc deja orice analiză literară şi culturală: „One no longer studies «literature», but literature plus the full range of  critical theories used to construct readings of narratives”. Citeşte tot articolul

Cum să plagiezi cu talent

In lumina evenimentelor recente care ne transformă scena politică într-un circ defel amuzant, ne-am gandit să vă povestim azi despre plagiat şi cum să fii un plagiator de succes.* Să începem cu instrucţiunile de folosire a conceptului: recomandat copiilor de până la 21 de ani, altfel devine ilegal, imoral şi nu îngraşă (mintea). Ceea ce vrem să spunem este că la o anumită vârstă plagiatul se poate face cu succes şi chiar cu avantaje personale pe termen lung, până cel mult în facultate. Înainte să vă revoltaţi împotriva ideii de a încuraja tineretul să plagieze, să ne gândim la definiţia noţiunii, după DEX: A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. Citeşte tot articolul

Să-l cunoaştem pe Tony Blair

La editura Publica, alături de colecţia de cărţi din categoria self-help, mai există o colecţie foarte bine alcătuită, şi grafic, şi în ceea ce priveşte conţinutul, cea dedicată biografiilor şi autobiografiilor – o colecţie care face cunoscute publicului românesc, în detaliu, diferite personalităţi, din politică sau din cinematografie. Tony Blair, Robert de Niro, Sean Penn, Jack Nicholson sunt doar câteva dintre numele incluse în această colecţie. Voi începe seria de „Să-l cunoaştem pe...” cu Tony Blair: „O călătorie. Viaţa mea în politică” (în traducerea lui Dan Bălănescu): o autobiografie neconvenţională, foarte diferită de cărţile de gen din sfera politicii. O carte în care nu contează atât desfăşurarea cronologică a evenimentelor, şi nici măcar momentele istorice în sine, cât perspectiva personală asupra lor. Citeşte tot articolul

Despre femeie, fără mitizări şi sentimentalisme

Când eram mici, la şcoală, de 8 martie făceam felicitări personalizate, pentru a le oferi cadou mamelor noastre. Mai târziu, când am mai crescut, nu am mai făcut felicitări şi am început să oferim alte cadouri, flori, parfumuri etc. Dar, indiferent de ceea ce oferim, în fiecare an de 8 martie ne gândim mai mult decât în alte zile la mamă, la bunică, poate la prietena noastră cea mai bună. La ceea ce înseamnă femeile din viaţa noastră. Şi tocmai pentru că 8 martie aduce în discuţie mai pregnant decât alte ocazii ideea de femeie (mamă), o să vorbesc şi eu despre femeie – despre femeile din cărţi –, dar nu din perspectiva romanţios-sensibilă prin care aceasta este încă, în mare parte, privită. Iar pentru că literatura este şi ea saturată de imagini „suave” ale femeii, o să trec în revistă 8 titluri de cărţi ce dezvăluie o altă latură, întunecată şi dură, dar realistă a raportării femeii la societate şi la diferite mentalităţi. Citeşte tot articolul


În campanie cu Adriana Săftoiu

Recunosc, și să nu râdeți: m-am hotărât să citesc Jurnalul de campanie al Adrianei Săftoiu după ce-am terminat de văzut The West Wing, din simpla curiozitate de a afla ce înseamnă o campanie electorală românească, indiferent pentru ce funcție. Trăiam cu impresia că jocul ăsta, la care americanii sunt profesioniști (și e suficient să urmăriți cursa prezidențială care doar ce-a început ca să vă dați seama), la noi se întâmplă cam după ureche, pe principiul dăruiești și primești, adică dăruiești niște ulei, niște zahăr și niscaiva promisiuni sefeistice și primești la schimb niște voturi la superofertă. Citeşte tot articolul

Monştri

Apropo de viermi, pitici, "chiori"  şi vrăjitoare. De ce simţim mereu nevoia să materializăm răul? Prezenţa lui nu pare să fie niciodată „satisfăcătoare” la nivelul invizibil al ideilor. E ca şi cum dacă ne revoltăm împotriva unor lucruri invizibile, riscăm să fim consideraţi nebuni. Avem nevoie să asociem răul şi pericolul cu urâtul, scârbosul, diformul şi monstruosul. Citeşte tot articolul


Oglinda lumii. Istorie proaspătă a artei. Reţetă nouă!

Trebuie sa recunosc: Oglinda lumii mi-a atras atenţia în primul rând pentru că e o ediţie foarte frumoasă şi în al doilea, pentru că se numeşte aşa: Oglinda lumii. Când m-am gândit la implicaţiile lui, titlul mi-a displăcut imediat. Arta numai oglindă nu e, iar dacă ar fi, n-ar fi una a lumii, ci a unor indivizi…. Dar, cel puţin, era un titlu ceva mai inventiv (rar i se întâmplă unei istorii a artei!) şi, după ce am citit ce povesteşte Julian Bell, mi-am dat seama că, de fapt, e şi unul foarte potrivit pentru felul în care vede el lucrurile. Citeşte tot articolul


Călătorind prin Portugalia cu Jose Saramago

A călători ar trebui să însemne cu totul altceva: să zăbovești mai mult și să umbli mai puțin, poate chiar ar trebui instituită profesia de călător, doar pentru oameni cu reală vocație, mult se înșală cei care consideră că ăsta ar fi un lucru de mică răspundere, fiecare kilometru face cel puțin cât un an din viață. M-am întrebat de multe ori în ultimii ani - când călătoriile în afara țării, cu orice ocazie și cu oricât de puțini bani, au început să devină o parte importantă din existența generației noastre, care s-a făcut mare cu ambele picioare în comunitatea europeană - dacă totuși am văzut destul din România. Dacă n-ar trebui să-mi petrec următoarea vacanță într-un ro-trip, în locul unui eurotrip. Și mereu îmi răspund că în România pot să mă duc oricând, dar că setea de restul lumii n-o să mi-o pot astâmpăra decât acum, când pot să dorm în cort și să rezist 30 de ore pe drum, în mașină, cu cafea și sendvișuri din benzinării. Citeşte tot articolul