Featured

Cele mai frumoase citate despre iubire

De-a lungul timpului am umplut nenumărate caiete, agende și carnețele cu cele mai frumoase citate pe care le-am găsit în cărți. Că tot vine Valentine's Day și Facebook-ul va fi plin de inimioare și fraze de dragoste, am zis să dau și eu o mână de ajutor și să aleg câteva dintre cele mai frumoase citate despre iubire pe care mi le-am notat. Majoritatea sunt replici ale unor personaje sau fragmente din cărți, însă, întrucât nu am notat mereu cartea, am ales să spun la final doar numele autorului. Este, evident, o selecție subiectivă, dar sper să vă regăsiți măcar în câteva dintre ele.  Citeşte tot articolul

Gheorghe Crăciun – interviu inedit (nepublicat): Oricît am vrea să credem altceva, scrisul e meserie

Acum zece ani, făceam revista Facultății de Litere din București, (be)Tonuri. I-am luat atunci un interviu lui Gheorghe Crăciun, un scriitor pe care îl admiram enorm. Revista și-a încetat apariția înainte ca interviul să fie publicat. Printr-un concurs nefericit de împrejurări, am pierdut după un timp aproape toate materialele programate pentru numărul următor, printre care și acest interviu. L-am căutat în repetate rânduri, pe diverse calculatoare, mailuri, nu era de găsit. M-am gândit de foarte multe ori la el, cu un regret imens că nu a fost publicat și cu vina că l-am pierdut. Ieri s-au împlinit 8 ani de la dispariția scriitorului și am schimbat câteva vorbe cu Oana Crăciun, fiica sa, pe Facebook, după ce ieri căutasem din nou, fără succes, prin mailuri și foldere vechi, interviul, sperând la un miracol. Miracolul s-a produs - am întrebat-o pe Oana Crăciun, fără speranțe prea mari, dacă ar fi cumva vreo șansă să mai existe documentul undeva. Căutând în arhiva din calculatorul său, l-a găsit! Interviul pierdut de 10 ani! Și, pentru că lucurile fac un arc miraculos în timp, una din întrebările pe care i le-am pus în 2005 era cum va arăta cartea cult a anului 2015. Și iată câ acest interviu iese la lumină exact în 2015. Oana Crăciun pune găsirea interviului pe seama meticulozității extraordinare a scriitorului, a ordinii care-l caracteriza și a rigorii sale atât de cunoscute. Recunosc că am primit interviul cu mare emoție, ca pe ceva foarte prețios pierdut și regăsit, și că, pentru mine, dar cred că mai ales pentru cititori, este un moment important în cunoașterea scriitorului extraordinar care a fost și va fi mereu Gheorghe Crăciun. Vă reamintesc că, la editura Cartea Românească, a fost lansată de curând Seria de autor Gheorghe Crăciun, sub îngrijirea criticului literar Carmen Mușat și a fiicei scriitorului, Oana Crăciun, serie care a debutat cu volumele Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină) și Mecanica fluidului. Gheorghe Crăciun a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români,eseist, publicist, teoretician al postmodernismului și critic literar. Citeşte tot articolul

10 cărți noi de citit la început de an

Aproape a trecut prima lună din noul an și ne-am gândit că ar fi bine să ne facem o listă de lecturi proaspete. Ne-am uitat pe site-urile editurilor, am frunzărit cele câteva zeci (deja!) de cărți apărute în 2015 și am selectat o parte dintre acestea, pe care le-am inclus în materialul de față. Citeşte tot articolul

Cea mai bună carte românească din 2014 – Votează!

Care este cea mai bună carte scrisă de un autor român în 2014? A venit momentul s-o alegem! După ce anul trecut 2323 de cititori au dat 4771 de voturi, Premiile Bookaholic au ajuns la a doua ediție, susținute și de data aceasta de bunii noștri prieteni de la Cărturești, care îi premiază cu vouchere pe cei care citesc literatură română. Pentru că de literatură este vorba, avem mai jos o listă cu cărțile românești apărute în 2014, împărțite pe secțiuni: poezie, proză scurtă, roman (nu avem, deci, eseistică, memorialistică, studii culturale etc). Luăm astfel pulsul cititorilor și vedem care sunt cele mai populare, citite, iubite cărți de literatură română. În paralel, redactorii Bookaholic vor veni cu un top personal.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Immanuel Mifsud

Interviu cu Immanuel Mifsud: „Sunt mereu stânjenit să spun cum am devenit scriitor”

Immanuel Mifsud este un scriitor maltez foarte cunoscut. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai important reprezentant al Generației X de scriitori maltezi. A început să scrie la vârsta de șaisprezece ani, atât proză, cât și poezie. Câteva dintre operele sale au fost traduse și publicate într-un număr de țări europene și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, el a lucrat cu grupuri de teatru experimental, regizând propriile piese de teatru, dar și texte de Cehov, Dario Fo, Max Frisch, Federico Garcia Lorca, Harold Pinter, etc. Citeşte tot articolul

10 ecranizări pe care le așteptăm în 2015

2015 se anunță a fi un an destul de bogat în ecranizări. Astfel încât, atunci când le-am pus cap la cap, am avut de unde selecta zece filme adaptate după cărți - clasice, bestseller-uri, contemporane. Pe toate le aștept cu interes și nerăbdare - fie pentru a mă amuza, preț de aproape două ore, fie pentru a mă transporta într-o distopie interesantă sau pentru a-mi ridica întrebări, surprinde pozitiv sau pune pe gânduri. Ceea ce, bineînțeles, vă doresc și vouă. Și abia aștept să citesc, în comentarii, și despre listele voastre.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Gheorghi Gospodinov: „Cred că scriitorul ar trebui să fie pe străzi”

Gheorghi Gospodinov este unul dintre cei mai cunoscuți și traduși scriitori bulgari de după 1989. A publicat patru volume de poezie, un volum de proză scurtă (And Other Stories, 2001), două piese - D.J. (iniţialele lui Don Juan, 2004) şi The Apocalypse Comes at 6 pm (2010, cu premiera americană în 2014), dar a scris și scenarii pentru scurt metraje (cel mai recent este Omelette, mențiune la Festivalul de Film Sundance, ediția 2009) și a creat un roman grafic, The Eternal Fly (2010, împreună cu artistul N. Toromanov).  Citeşte tot articolul

12 locuri din București unde poți citi iarna / când e frig

Ne place să citim în casă, în acele zone de lectură preferate - în pat, în fotoliu, pe canapea, etc., fiecare cu tabietul propriu -, în intimitatea locuinței noastre, la căldură, departe de tot și toate. Chiar și-așa, sunt momente când n-avem stare, când vrem să ieșim să citim. La terase sau prin parcuri iarna sau când e frig nu se prea poate. În sălile de lectură ajungem, uneori, cam greu (mai ales dacă trebuie să ne refacem abonamentul la biblioteca respectivă). Citeşte tot articolul

Anchetă: scriitori români despre Charlie Hebdo și “Je suis Charlie”

Mai mult ca niciodată, s-a vorbit în ultimele zile despre libertatea de exprimare. Pentru că literatura este strâns legată de acest lucru și pentru că este atâta zgomot în jurul unui subiect delicat și complicat, pentru că se amestecă multe păreri vehemente, mai mult sau mai puțin argumentate, ni s-a părut foarte important să aflăm ce cred scriitorii români despre atacul asupra redacției Charlie Hebdo. I-am rugat să ne spună opinia lor despre toată discuția ce a urmat legată de libertatea de exprimare și de posibilele ei limite sau dacă se identifică cu "Je suis Charlie". Ne-au răspuns Mircea Cărtărescu, Cezar Paul-Bădescu, Marius Chivu, Vasile Ernu, Florin Iaru, Cecilia Ștefănescu, Simona Sora, Ana Maria Sandu, Mihai Radu, Florin Dumitrescu, Silviu Gherman, Iulian Tănase, cărora le mulțumim foarte mult pentru efort și promptitudine. Citeşte tot articolul

Scriitori despre atacul de la Charlie Hebdo

Ce s-a întâmplat în redacția revistei Charlie Hebdo din Paris este îngrozitor, nedrept, revoltător și pune o oglindă deloc măgulitoare asupra lumii în care trăim. 12 oameni au murit pentru că "au îndrăznit" să glumească pe teme religioase. 12 oameni au murit pentru niște caricaturi. Sună ironic? Nu. Repet - 12 oameni au murit. Pentru niște caricaturi. Ne plac, nu ne plac, asta e cu totul altă discuție și nu intră sub nici o formă într-o argumentare de genul: "și-au căutat-o". În condițiile în care libertatea de exprimare nu este sau nu ar trebui să fie ceva de negociat. Este sau nu este. Iar literatura are o lungă istorie de "încălcare" a tabu-urilor, au fost enorm de multe cărți cenzurate de-a lungul timpului, acuzate de blasfemie, erezii care au generat discuții, amenințări, pedepse. Tocmai de aceea, am vrut să vedem cum reacționează scriitorii la tragedia de la Paris. Citeşte tot articolul

Dreptul la blasfemie. Salman Rushdie, „Versetele satanice”

Încă din Antichitate, blasfemia era un păcat greu, condamnat cu moartea. Că această atitudine se continuă şi astăzi este unul dintre marile mistere ale umanităţii, care pune sub semnul întrebării tocmai ideea de umanitate. Inclusiv în legislaţia unor ţări din Vestul Europei se mai prevăd pedepse pentru luarea în derâdere a simbolurilor religioase şi a credinţelor. Prezentul nu este prea generos nici cu literatura, iar Salman Rushdie este unul dintre scriitorii care au resimţit acut ce înseamnă să intoleranţa, care ia forme monstruoase, chiar atunci când pretextul este un roman acuzat că ia în derâdere „lucruri sfinte". „Versetele satanice”, roman publicat în 1989, i-a adus din partea ayatollahului Iranului, Ruhollah Khomeini, neaşteptatul „premiu” fatwa – un edict prin care întreaga lume musulmană era somată să facă astfel încât Salman Rushdie şi editorii săi să fie ucişi – iar dacă Rushdie însuşi a reuşit să evite până acum atacurile, nu la fel de norocoşi au fost editori sau traducători din toată lumea, atacaţi sau chiar omorâţi. În anumite ţări, cărţile sale au fost interzise, iar în altele, exact cum citeam în distopia Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury, au fost arse în public. Citeşte tot articolul

„Până când m-a cunoscut”, de Julian Barnes – sau până unde poate fi împinsă obsesia

Reeditată în urmă cu câteva luni de către Editura Nemira, în traducerea binecunoscutului Radu Paraschivescu (care, de altfel, l-a tot tradus pe Barnes în română), Până când m-a cunoscut este un „clasic” marca Julian Barnes (apărut, în original, în 1982 - cu titlul Before She Met Me), o desfășurare de forțe pe linia obsesiei provocate de gelozie. Târziu sau nu, mă bucur că am ajuns să recuperez o lectură pe care o doream de mult - și încă mai am de acoperit volume din opera lui Barnes. Cititorii înfocați ai autorului britanic n-au nevoie, cel mai probabil, de rândurile acestea; însă fanii recenți, „restanțierii” sau cititorii ocazionali ai acestuia vor găsi, poate, un punct de plecare aici.  Citeşte tot articolul

Marius Daniel Popescu (interviu): “Scriu ca să redau un tablou care m-a făcut să vibrez”.

Marius Daniel Popescu  a făcut parte din Grupul de la Brașov, condus de scriitorul Alexandru Mușina, pentru ca apoi să plece în Elveția. După ce a publicat poezie în română și franceză, în 2008 îi apare primul roman, Simfonia Lupului, scris în franceză, carte ce a câștigat prestigiosul premiu Robert Walser, Marius Daniel Popescu devenind un nume cunoscut în spațiul literar franco-elvețian. În 2014, apare Culorile rândunicii, a doua parte din trilogia începută. Pe Marius Daniel Popescu l-am văzut prima oară la Iași și am avut ocazia să stăm de vorbă cu el la București, în cadrul FILB. E un scriitor atipic, cu un stil literar aparte, ale cărui două cărți excelente vi le recomandăm. Am stat de vorbă cu Marius Daniel Popescu despre literatură, despre România, despre Grupul de la Brașov dar și despre viziunea lui asupra artei și, de ce nu, a vieții. Citeşte tot articolul

Umor gol-goluţ. David Sedaris, „În pielea goală”

„În pielea goală” („Naked"), autobiografia umoristului american David Sedaris, este, în acelaşi timp, o naraţiune a descoperirii de sine şi o radiografie inedită a lumii în care trăim. Ce reconfortant să vezi că realitatea poate fi privită şi prin ocheanul darnic al umorului şi că, în definitiv, orice ni se întâmplă e posibil să fie exploatat prin potenţialul său comic... David Sedaris ştie să găsească umorul în cele mai mici detalii ale existenţei, în cele mai nesemnificative aspecte ale vieţii mundane, care, în mod normal, ar trece neobservate sau interpretate cu amărăciune. „În pielea goală” este un road trip la capătul căruia autorul acumulează nu doar experienţe pe care să le poată povesti apoi la bătrâneţe, ci descoperă ceva extrem de important: încrederea în sine şi felul în care să se raporteze cel mai adecvat la el însuşi şi la ceilalţi. Citeşte tot articolul