La fața locului

Ce cărți românești să iei acasă de la Bookfest 2016

De la an la an, tot mai mulți autori români apar la târgurile de carte și, ceea ce e și mai bine, la tot mai multe edituri. Mai mici sau mai mari, editurile încep să-și asume riscul de a publica autori contemporani mai mult sau mai puțin cunoscuți publicului, iar cititorii încep, încet-încet, să-și construiască o nouă încredere în literatura română contemporană. Citeşte tot articolul

Vara nu-i ca iarna, clar

Pentru mine, indiferent de evoluția sa, târgul de carte ideal va rămâne cel de la Teatrul Național. Poate că după el tânjește studentul din mine, care cu greu strângea bani de-o carte, o bere și o țigară, toate trei savurate pe terasă, disimulând în spatele celor trei vicii realul interes pentru scriitorii pe care-i puteam vedea acolo. Să dai examen din optzeciști, apoi să-i vezi la o masă distanță de tine, abia aici intervine magia târgului... Atunci erau și mai puțin dezbinați de politici (reale și editoriale), iar cel puțin patru dintre ei nu muriseră, așa că-mi revine mereu în minte imaginea asta a lor așezați toți la o masă spre care trăgeam cu ochiul ascuns pe după vreo carte (eventual a unuia dintre ei). Citeşte tot articolul

În vizită la editurile mici

La editurile mari, celebre, cu un oarecare buget de promovare și cu standuri vizibile, se oprește toată lumea prima dată. Ne-am gândit, așadar, să facem un tur al editurilor mici, cu cărți faine, ceea ce chiar vă dorim și vouă. Citeşte tot articolul

Ce găsiți la târgul Bookfest 2016

Dacă în anii trecuți umblam prin târgurile de carte fără un scop precis, de data aceasta am stat cu ochii în patru la târgul Bookfest 2016, pentru a vă povesti și vouă cum a fost. M-am hotărât să merg chiar în prima zi, pentru a scăpa de aglomerația din weekend - chiar dacă atunci se organizează cele mai importante evenimente și lansări, nu prea mai găsești loc să te miști nestingherit prin standuri. S-a nimerit să fie chiar 1 iunie, zi pe care am sărbătorit-o la Bookfest, cot la cot cu cetele de copii mai mici sau mai mari care au participat la activitățile organizate special pentru ei. Citeşte tot articolul

Prea frumos să fie adevărat. Și viceversa

Anul trecut, Cehia a fost țara invitată de onoare la Bookfest. Cum e şi normal, Centrul Ceh a demarat toate operaţiunile logistice: rezervare hotel, masă, transport, tot, tot, tot. Aşa cum noi, românii, ştim că numai ei pot să facă. A fost ales un hotel celebru şi vechi, de cinci stele, exact în buricul târgului. Scriitorii au venit, s-au instalat, s-au ospătat şi, cu forţe proaspete, au plecat la târg. După o zi de muncă – cum altfel? – o noapte de pomină prin localurile bucureştene. Povestea nu spune dacă berea a fost cehească, belgiană sau nemţească, dar surse demne de încredere spun că a fost bună. Proverbiala ospitalitate românească şi-a făcut, încă o dată, datoria. Aşa că noaptea a fost un sfetnic bun. Recepţionera s-a uitat lung după ei, ceea ce, pentru un prozator e chiar un motiv de mândrie. Citeşte tot articolul

Poezie Dada și poeți asiatici la FIPB

Seara de vineri, 20 mai, mi-am petrecut-o în întregime la Festivalul Internațional de Poezie București. A fost o seară a contrastelor: a început liniștit la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în sunet cântat de versuri coreene și chineze, prilejuite de dialogul poetic dintre Ko Un și Yang Lian, și a continuat târziu în noapte cu un spectacol neobișnuit de poezie Dada, care a fost găzduit pe scena Teatrului Excelsior: „DADA 100: poezie sonoră, simultană, experimentală și de avangardă”. Citeşte tot articolul

Alessandro Baricco la București: „A scrie o carte înseamnă a dansa cu cititorul”

Miercuri, 18 mai, am mers la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pentru a-l vedea și a-l asculta pe Alessandro Baricco, unul dintre cei mai apreciați scriitori italieni contemporani, ale cărui cărți au fost traduse în peste 40 de țări. Tot atunci a avut loc lansarea celui mai recent roman al lui Baricco, Mireasa tânără, apărut la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Gabrielei Lungu. A fost o seară magică, plină de râsete și de povești, care mi-a stârnit dorința să revin la cărțile lui Baricco. Citeşte tot articolul

Matei Visniec

Matei Vișniec la FIPB: „Dacă rămânem o țară care crede în poezie, nimic nu este pierdut”

Este posibil să îl simpatizezi pe un autor căruia nu i-ai citit cărțile, doar pentru că i-ai auzit pe prieteni vorbind cu drag despre el? Da, este posibil. Așa mi s-a întâmplat mie cu dramaturgul, poetul și prozatorul Matei Vișniec, ale cărui piese de teatru, cu titluri imaginative și delicios de bizare, mi-am propus să le citesc cât de curând. Până atunci, am mers la întâlnirea cu autorul, care a avut loc în deschiderea celei de-a VII-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). În seara zilei de 16 mai, m-am îndreptat spre Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I și, pentru a sparge în sfârșit gheața, am citit pe drum câteva pagini din „Sindromul de panică în Orașul Luminilor”. Citeşte tot articolul

OLAV – olimpiada lecturii și a vieții

În afara elevilor și a profesorilor de română, puțini știu că, de câțiva ani, în învățământul românesc se organizează o olimpiadă total diferită de ceea ce presupunea olimpiada clasică de limba și literatura română. Și numai cei care au fost realmente implicați știu ce însemnă cu adevărat OLAV și cât de îndrăgită este această competiție în rândul elevilor care au înțeles că lectura este o abilitate de viață, că, știind să citești texte literare sau nonliterare și să interpretezi imagini, realitatea imediată se transformă, firul ce te călăuzește prin labiritul vieții devenind mai trainic. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Doina Ruști: „Am nevoie de toate cărțile în fiecare clipă a vieții mele”

Am citit recent Manuscrisul fanariot de Doina Ruști și, într-un puseu de curaj, i-am propus autoarei să participe la proiectul „Bibliotecă de scriitor”. Spre marea mea bucurie, a acceptat. Ne-am întâlnit într-o zi de vineri ploioasă și mohorâtă, care s-a colorat dintr-odată când am dat cu ochii de biblioteca uriașă, ce ocupa un perete întreg, dar și de balconul transformat în grădină - un loc nemaipomenit de citit. Pentru o clipă, am uitat pentru ce venisem și, mai ales, că nu eram la mine acasă: m-a cuprins dorința de a lua o carte din raft și de a petrece câteva ore citind printre portocali și ficuși - noroc că m-am dezmeticit repede. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Cristina Andrei: „Cartea mea stă la raftul cu prieteni”

Cred că orice iubitor de carte are curiozități legate de bibliotecile altora. Așa a apărut ideea rubricii „Bibliotecă de scriitor”, în care autorii contemporani (deocamdată, cei români) sunt luați la întrebări și fotografiați alături de biblioteca lor. Prima invitată este jurnalista și scriitoarea Cristina Andrei, de care ați auzit, probabil, fie de la televizor, fie datorită romanului Abonatul nu poate fi contactat, publicat în 2014 la Editura Nemira.  Citeşte tot articolul

Dar dacă Paradisul e o librărie mică?

Cum mă plimbam eu într-o seară, pe la 10, prin East Village, un pic supărată că nu prinsesem bilete la un stand-up comedy cu teme politice și sociale (so newyorkish, știu), mi-a atras atenția o vitrină. O mică librărie, mai exact, și nu doar pentru că era deschisă la ora aia, nici pentru că New York-ul ar duce lipsă de librării, ci pentru ce vedeam. Patti Smith, Burroughs, David Bowie în vitrină, cu autografe. Intru. O librărie mică, doar câteva rafturi de cărți. Vreau și asta, și asta, aș citi și asta, de fapt, știi ce, putem să mutăm toate cărțile astea, mai ales că nu-s multe, la mine acasă și să terminăm povestea? Citeşte tot articolul