Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Scriitorul Italo Calvino citind la New York si o animatie dupa o povestire de-a sa

Italo Calvino citind și o animație după o povestire de-a sa

Italo Calvino se numără printre scriitorii mei de suflet, unul dintre acei autori care m-au cucerit cândva în primul an de facultate, descoperiți cu totul și cu totul întâmplător pe rafturile prăfuite de la biblioteca de la Litere. L-am întâlnit pe Italo Calvino în Dacă într-o noapte de iarnă un călător - o carte care m-a fascinat, m-a amuzat, m-a făcut să mă simt complice și m-a determinat să-l citesc iar și iar - și de atunci am tot petrecut nopți albe și zile senine cu alte volume de-ale sale (Cavalerul inexistent - cronică aici; Cărarea cuiburilor de păianjen - cronică aici; Orașele invizibile; Iubiri dificile etc.), amintindu-mi exact în ce momente le-am citit, cât de soare sau cât de ploios era afară, cât de mult m-a distrat, cât de tristă sau entuziasmată am fost ș.a.m.d.  Citeşte tot articolul

lucrarea iubirii gabriel osmonde

Lucrarea Iubirii de Gabriel Osmonde sau de ce scrie Andreï Makine sub pseudonim

Timp de zece ani, nimeni nu a știut cine este și de unde a apărut Gabriel Osmonde pe scena literară franceză. A scris patru cărți Gabriel Osmonde până să se afle că, de fapt, e vorba de celebrul Andrei Makine care, astfel, și-a inventat un nou eu. Lucrarea Iubirii, tradusă la noi la Editura Univers, e o carte dură, care vorbește direct, tranșant, uneori cinic și crud, dar în același timp foarte uman despre autenticitate, ipocrizie, măști, frumusețe, despre marginalii și, în esență, despre iubirea față de ceilalți.

Citeşte tot articolul


Chemarea cucului, încă un bestseller de J. K Rowling

Chemarea cucului este romanul polițist pe care J. K Rowling l-a semnat sub pseudonim (Robert Galbraith) și care a făcut ceva vîlvă și la data publicării, și după, când identitatea scriitoarei a fost (vai!) dezvăluită. E un roman stufos (612 pagini pline de detalii!), deja bestseller, construit în jurul unui detectiv particular, Cormoran Strike, care investighează, în Londra, sinuciderea suspectă a unui foarte cunoscut fotomodel de culoare, Lula Landry. Citeşte tot articolul

cronica a cartii Marea dimineata de Margaret Mazzantini

”Marea, dimineața” de Margaret Mazzantini – o mare dezvrăjită

Anul trecut apăruse la Editura Polirom, în colecția ”Biblioteca Polirom. Actual”, în traducerea Gabrielei Lungu, romanul Nimeni nu se salvează singur (cronică aici), semnat de Margaret Mazzantini. În urmă cu câteva luni, la începutul lui 2014, a fost publicată, cu aceleași coordonate, cartea Marea, dimineața. Ceea ce-mi spune (fără a avea date concrete) că Margaret Mazzantini este o scriitoare destul de apreciată la noi, din moment ce se traduc cărțile ei atât de repede. Lucru care este cum nu se poate mai bine, zic eu - veți vedea în rândurile ce urmează de ce.  Citeşte tot articolul

Vanitas vanitatum sau cui i-e frică de doamna cu coasă? Două cărți despre moarte

Să întreb altfel, poate e mai simplu așa: cui nu îi e frică de doamna cu coasă și cine n-a simțit de vreo câteva ori apocaliptice până la nivel celular, trecută prin toate celelalte organe, țesuturi și fluide ale propriului organism deșertăciunea vieții? Nu, nu intenționez să deschid o cutie a pandorei cu astfel de întrebări, pentru că știu că suntem cu toții victime și părtași ai acestor temeri. Vreau, însă, să vă ofer o altă perspectivă, un alt scenariu prin două cărți despre moarte. Citeşte tot articolul

Ultima oprire, Rusia.

Ultima oprire, Rusia este un roman subţirel, scris de o prozatoare din Rusia, tânără şi foarte apreciată, Natalia Kliuceariova. Este primul ei roman, înainte publicând poeme şi proză scurtă. Faptul că a scris proză scurtă se simte, pentru că fiecare capitol al cărţii are unitate în sine, ba chiar ai fi tentat să spui că miza mai mare ar fi pe independenţa fiecărui text-capitol, decât pe modul în care comunică între ele. Nu spun că nu se leagă, ci doar că nu intră în genul de relaţie foarte cursivă, foarte liniară cu care lucrează romanul, în versiunea lui mai aşezată. Citeşte tot articolul

O autobiografie-bestseller: celebra poveste a lui James şi a unui motan pe nume Bob

Un motan pe nume Bob (Polirom, 2014, traducere din engleză de Ana-Maria Man)/ A Street Cat Named Bob (2012) este o biografie-bestseller care spune povestea unui tânăr de pe străzile Londrei şi a motanului său extraordinar, care l-a ajutat, practic, să meargă mai departe cu sentimentul că are un scop în viaţă. Bob – cum îl numeşte James Bowen pe motanul găsit în scara blocului – este, se spune în The Times, „o pisică rătăcită în nordul Londrei care, dacă ar fi personaj de film, ar avea toate şansele să ajungă pe culmile gloriei şi să spargă recordul de audienţă în cinematografe”. Lucru pe care, într-un fel, l-a şi obţinut, căci pozele irezististibilului şi inteligentului Bob umplu Internetul (alături de stăpânul său), iar autobiografia pe care James Bowen a scris-o în urma dialogului său cu jurnalistul Gary Jenkins a devenit un bestseller, o carte tradusă în aproape treizeci de limbi. Citeşte tot articolul

Zece cărţi subţiri

Ne sperie, de multe ori dimensiunile cărţilor, chiar dacă chef de citit am avea. Încercând de multe ori astfel de emoţii, am făcut o selecţie cu zece titluri de proză foarte interesante şi, în acelaşi timp, foarte subţiri. Citeşte tot articolul

O distopie de secol XXI. J.M. Coetzee – Copilăria lui Isus

Copilăria lui Isus este unul dintre cele mai înşelătoare titluri – J.M. Coetzee, scriitorul sud-african, câştigător al Premiului Nobel pentru literatură în 2003, ştie că un astfel de titlu va crea nişte aşteptări clare şi că cititorul va încerca să găsească, mai devreme sau mai târziu, indicii care să-l îndrume pe direcţia pe care a pornit de la început. Ei bine, Copilăria lui Isus n-are nimic de-a face cu Isus sau cu vreo tratare clasică (sau ironică) a unei teme religioase bine-ştiute (nici măcar în stilul în care o face Saramago în Cain [cronica aici]) – evident, dacă vrei să faci analogii, eşti liber să o faci, literatura îţi permite câte libertăţi eşti dispus să-ţi iei. Cred însă că, în acest caz, ar fi o suprainterpretare să asociezi personajul principal, un copil de cinci ani, cu personajul biblic, fără alte nuanţări. Cînd Bookaholic a scris despre carte [cronica aici], aceasta nu fusese încă tradusă, acum este accesibilă tuturor cititorilor români, prin traducerea Irinei Horea, la Editura Humanitas. Iar dacă în cronica ei, Cristina Petrecu punea accentul  mai mult pe ideea de alegorie, eu am resimţit mai puternică nota distopică. Citeşte tot articolul

Testamentul Mariei de Colm Tóibín

Testamentul Mariei este cel mai recent roman al lui Colm Tóibín şi, foarte probabil şi cel mai subversiv. Cartea a fost pe lista de nominalizări la Booker Prize în 2013 şi a avut o primire  foarte bună. Există chiar şi un filmuleţ, pentru cei interesaţi de informaţii suplimentare, în care se face o pledoarie pentru ca acest roman, şi nu altul, să ia Bookerul atât de râvnit. Citeşte tot articolul

Poezii transpuse in animatii, poezii in miscare

10 poeme transpuse fain în animații

Cred cu tărie că îmbinarea noilor tehnologii pot face literatura mult mai atractivă pentru generațiile care vin din urmă, copiii computerului, ai tabletelor, telefoanelor deștepte, XBOX-urilor și așa mai departe. La ei m-am gândit când urmăream azi, încântată, câteva poeme transpuse fain în animații. Bine, și pentru mine a fost o plăcere și sunt convinsă că vor rezona și alți cititori, din alte categorii de vârstă, cu acestea, tocmai pentru că ele fac ca poemele să ajungă mai ușor la public, iar ca mesajul lor să fie și mai puternic, să aibă un impact și mai mare asupra ta. Plus că arată bine! :) Citeşte tot articolul

ce citesc vedetele literare, personalitatile publice. rafturi cu carti

Ce citesc vedetele (literare sau nu) – infografic

Pe blogul Bid 4 Papers - o platformă online care mediază întâlnirea dintre oamenii care scriu și oamenii care au nevoie de o lucrare, eseu sau orice altceva - am găsit un alt infografic care mi-a atras atenția. Este vorba despre ce citesc vedetele (literare sau nu) - infografic care adună, vizual, câteva dintre cărțile care se află pe rafturile scriitorilor George R.R. Martin, Stephen King, Ernest Hemingway (despre a cărui listă de lecturi obligatorii am scris și noi), dar și pe cele ale persoanelor publice din diverse domenii: TV (cum este Oprah Winfrey), politică (Bill Clinton, Vladimir Putin, Margaret Thatcher, John F. Kennedy, Barack Obama ș.a.), muzică (Marilyn Manson, David Bowie - o listă separată de lecturi găsiți aici -, Madonna ș.a.), cinematograf (Sheldon Cooper, Anthony Hopkins, Joey Tribbiani) etc.  Citeşte tot articolul

Martha Bibescu. Jurnal berlinez

Faptul că romanele Marthei Bibescu încep să fie traduse ori reeditate atrage atenţia şi asupra personajului care a fost această scriitoare cu descendenţă aristocrată. Singurul jurnal care se găseşte deocamdată pe piaţă, publicat în 2012 este, din cât am putut verifica,  Jurnalul Berlinez, apărut la Editura Vivaldi, în traducerea lui Dumitru Hîncu. Citeşte tot articolul

Patti Smith – Pe când eram doar niște puști (fragment în premieră)

Citește recenzia cărții Pe când eram doar niște puști de Patti Smith. "Pe când eram doar niște puști" (2010), autobiografia lui Patti Smith, surprinde cu onestitate și sensibilitate viața clocotitoare din New Yorkul anilor ’60-’70. Totul se petrece în ecourile dorinței de pace și li­bertate socială și sexuală din epocă, ale protestelor împotriva războiului din Vietnam. În vreme ce formații celebre ca The Rolling Stones sau The Doors își țin concertele și legende ale rockului precum Jimi Hendrix sau Janis Joplin își împart faima cu tabloidele ce scriu despre crimele cu­tremurătoare ale lui Charles Manson, scriitoarea trece prin peripețiile tinereții și prin strădaniile de-a face ceva semnificativ cu viața ei. Cititorul are astfel prilejul să pătrundă în lumea artiștilor excentrici de la faimosul Chelsea Hotel și în universul magic al relației de iubire și prietenie cu fotograful Robert Mapplethorpe. Cartea a fost distinsă chiar în anul apariției cu National Book Award for Nonfiction, ajungînd în scurt timp un bestseller internațional. Cartea "Pe când eram doar niște puști" este în curs de apariție la editura Polirom. Traducere din limba engleză și note de Casiana Ioniță. Citeşte tot articolul