Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

Seven Views of Olduvai Gorge, de Mike Resnick

Te-ai gândit vreodată la cum o să fie lumea după ce mori? Nu la 10-20-50-100 de ani după, ci la un mileniu, două sau chiar douăzeci și trei. Ce se va întâmpla cu oamenii? Cu planeta? Vom muri într-un scenariu apocaliptic? Vom coloniza Marte? Sau vom distruge pământul înainte sa apucăm să ne mai uităm și la stele, fără să știm dacă suntem singuri în Univers? Citeşte tot articolul

Sub clopotul de sticlă al depresiei – Sylvia Plath

Cum ar fi să te trezești într-o zi și să-ți dai seama că nu te mai recunoști, că habar n-ai ce vrei sau ce poți, să știi cu maximă luciditate că nu poți face ceea ce se așteaptă de la tine și că, de altfel, nici nu vrei? Să aflii că lumea în care trăiești este fondată numai pe minciuni, dintre care cea mai mare este viața? O viață care rănește la fiecare pas, care e menită să te dărâme în ciuda eforturilor pe care le faci de a i te sustrage, și care se termină, inevitabil, în moarte? Cum să mai poți dormi când devii conștient că totul este doar un drum de prost gust către final? Cam așa sună gândurile unui om bântuit de depresie. De unde vine depresia și cum se poate scăpa de ea? După cum aflăm din singurul roman al Sylviei Plath, Clopotul de sticlă, apărut la Editura Polirom, depresia este rezultatul miliardelor de dorințe sfărmate, de idealuri neîmpărtășite combinate cu o sensibilitate aparte și o indecizie amorțitoare. Este un clopot de sticlă care-ți înhață ființa în aeru-i irespirabil. Care, după ședințele de șocuri electrice, se ridică puțin, însă nu ajunge niciodată să nu te mai amenințe, ci stă mereu suspendat deasupra ființei care se luptă cu toate puterile să supraviețuiască. Citeşte tot articolul

11 cărţi pentru 11 septembrie

Deşi pe plan economico-politic, situaţia este în continuare delicată, pe plan artistic 11 septembrie 2001 a avut un impact cu adevărat prolific, sute de cărţi, de fiction şi non-fiction, apărând în ultimul deceniu (la fel, domeniul artistic, în special cinematografia, a constituit un spaţiu propice pentru creaţii inspirate de 9/11). Am realizat o listă de 11 cărţi pe care vi le recomand pentru a vă crea o imagine complexă asupra evenimentelor. Dincolo de impactul politic, 11 septembrie a reprezentat o sursă neaşteptată de inspiraţie pentru scriitori şi artişti. Citeşte tot articolul

Moarte şi eros, Beatles şi literatură – „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

Stilul lui Haruki Murakami îl recunoşti imediat prin cel puţin două note distincte: titluri ce trimit la o serie de melodii celebre (şi nu aici se opreşte influenţa muzicii în scrierile lui Murakami) şi abordarea unui tip inedit de fantastic, amplasat într-un spaţiu hipermodernizat şi totuşi fără să fie împins înspre o formă de SF rece, distopic, ci mai degrabă înspre unul... poetic, filosofic. În ultimele sale romane, mai ales în IQ84, a explorat din plin această direcţie a fantasticului, dar în câteva proze de la începutul carierei sale, descoperim un alt Murakami, care abordează un realism pe care nu îl vom mai întâlni apoi. Romanul care l-a consacrat, Pădurea norvegiană (1987), care a şi fost ecranizat în 2010, construieşte o poveste despre pierdere şi regăsire, despre cât de mult din trecut putem recupera şi despre alegerea noastră de a lăsa fantoma acestui trecut să creeze un viitor atât de incert, încât nici un reper nu mai este identificabil. Citeşte tot articolul

Supravieţuirea cu sinele sălbatic. Yann Martel, „Viaţa lui Pi”

Viaţa lui Pi (2001) a scriitorului de origine canadiană Yann Martel este, mai întâi de toate, o carte alegorică şi plină de simboluri, începând de la numele personajului principal până la ceea ce reprezintă prezenţa anumitor animale în desfăşurarea acţiunii. Deşi se poate citi la un nivel de suprafaţă, mergând pe o simplă denotaţie a faptelor prezentate, Viaţa lui Pi capătă aspecte nebănuite şi complexe atunci când este abordată şi la un nivel conotativ. O poveste la a treia – poveste în poveste în poveste –, Viaţa lui Pi este mult mai mult decât o simplă naraţiune despre supravieţuirea în condiţii extreme. Citeşte tot articolul

Joaca de-a Dumnezeu. Magicianul, John Fowles

Cei obişnuiţi cu Fowles din Iubita locotenentului francez, un roman care, în ciuda finalurilor alternative, rămâne o scriitură clasică, liniară, vor descoperi cu surprindere în Magicianul - The Magus (1966) un scriitor… magician, căruia îi place atât de mult să se joace cu panurile narative şi cu personajele, firul acţiunii rămânând imprevizibil până la ultimele rânduri. Dacă ar fi să găsesc un echivalent în cinematografie, nu l-aş putea compara decât cu creatorul de filme twisted David Lynch. Citeşte tot articolul

Despre artă și taine: Mă numesc Roșu

Turcia, fiind plasată la granița dintre Orient și Occident, este o țară mai degrabă bizară, care a trecut de la opulența greu de imaginat azi a Imperiului Otoman la sărăcia care caracterizează ținutul acum. O țară musulmană care a luptat ani întregi pentru supunerea creștinilor. O țară în care, totuși, multe moschei sunt construite pe structura fostelor biserici creștine. Un amalgam de neamuri și de obiceiuri, o amestecătură pe care cu greu o putem înțelege. Îți vine greu să crezi că un autor venit din aceste locuri poate reuși să pătrundă în peisajul literar mondial și să câștige Premiul Nobel pentru Literatură. Orhan Pamuk a reușit însă. Desigur, cu ajutorul unui foarte iscusit agent literar, însă, chiar dacă faima lui este uneori supralicitată, există motive întemeiate pentru ca el să fie declarat unul dintre cei mai buni scriitori ai lumii. Citeşte tot articolul

eBook gratis: 1001 de nopţi, versiunea completă Burton

Aţi citit 1001 de nopţi? În întregime? Eu recunosc (nu cu ruşine, de data asta) că nu, pentru că nu am reuşit să adun la vremea aceea toate cele 14 volume scoase de editura Minerva in colecţia BPT (publicate între anii 70 şi aproape 90). Motiv pentru care îmi produce o senzaţie plăcută (ca expectativa finalului unei cărţi de poveşti căreia îi lipseau ultimele file) faptul că s-a publicat, pe site-ul unei biblioteci pe care am menţionat-o şi aici, în lista resurselor online de cărţi electronice, o ediţie completă (ebook) a celor 1001 de nopţi, versiunea cea controversată a lui Sir Richard Francis Burton, scriitor, explorator, traducător, diplomat, spion şi... poet. Citeşte tot articolul

Georges Bataille şi erotismul morbid ca formă de cunoaştere

Madame Edwarda şi celelalte povestiri ale lui Georges Bataille din volumul publicat în 2004 la Polirom nu mai sunt, pentru epoca noastră, atât de  şocante – deşi cu acest scop au fost scrise –, dar cel puţin extravagante şi, pe alocuri, artificiale. În spatele acestor scrieri, de un erotism împins la extrem, combinat cu note de macabru şi scatofilie, stă un personaj la fel de extravagant: poate greu de crezut, Georges Bataille, crescut într-o atmosferă catolică strictă, a avut iniţial intenţia de a deveni preot, dar a renunţat şi s-a aruncat într-o viaţă dezordonată, intrând în mişcarea suprarealistă, cu toate că raporturile sale cu membrii acesteia au fost destul de tensionate, a înfiinţat apoi o societate secretă, Acéphale, bazată pe ideea de sacrificiu uman. Evident, frecventa cu regularitate bordelurile, un mediu care l-a inspirat vizibil în literatura sa. Citeşte tot articolul

Literatura cu teme ezoterice, varianta necomercială. Umberto Eco, „Pendulul lui Foucault”

Citind Pendulul lui Foucault (1988), înţelegi de unde s-au inspirat Dan Brown şi alţi scriitori amatori de literatură senzaţionalistă, cu iz ezoteric, dar cartea nu a fost un bestseller, căci nu face compromisul unei intrigi uşurele, tot mai des întâlnită în literatura de gen din următorii ani, mergând pe o reţetă sigură, cu succes la publicul larg. Aşadar, nu Dan Brown a fost iniţiatorul acestei tendinţe de resuscitare a interesului faţă de misterele templierilor şi faţă de ceea ce se presupune că s-ar afla în spatele „adevărurilor” religioase, ci Umberto Eco, în Pendulul lui Foucault, o carte amplă, construită multiplu, îmbinând romanul istoric cu cel de mistere şi, evident, cu cel ironic, postmodern. Citeşte tot articolul

Plăcerea re-scrierii: Michel Tournier în Gaspar, Melhior & Baltazar

Matei Călinescu pune literatura importantă, esențială, sub pecetea re-lecturii. Postmodern, el oferă varianta textului care se re-scrie în permanență prin re-lectură. Lumea se dezvăluie mereu altfel, mereu modificată într-o literatură care prelucrează, de mii de ani, aceleași teme. Fără a se epuiza, fără a se autodistruge. Întreaga istorie literară poate fi văzută ca o serie nesfârșită de rescrieri. Ceea ce face Matei Călinescu în A citi, a reciti este, de fapt, teoretizarea a ceea ce am citit cu toții în prozele lui Borges: un apel interminabil la perspectivă, la recontextualizare, la re-lectură. Numai că Borges nu este singurul scriitor fermecat de această idee a textului care se modifică în permanență. Și Michel Tournier își dedică scriitura aceleiași practici. Citeşte tot articolul

Liliana Lazăr lansează “Pământul oamenilor liberi” la Bucureşti

Liliana Lazăr este o scriitoare de origine română care trăieşte în Franţa şi care joi, pe 30 august, de la ora 18.00, îşi lansează romanul de debut, Pământul oamenilor liberi, la Librăria Bastilia. Romanul a apărut în 2009 în Franţa, unde a câştigat printre altele  şi "Premiul Celor cinci continente", care se acordă de Organizaţia Internaţională a Francofoniei, începând cu 2001, scriitorilor francofoni. Citeşte tot articolul