Intai si intai bea o cafea, la prima terasa din fata pavilionului C1, aia cu banci de lemn. Caldura mare, mon ser, vinerea la amiaza asa ca drumul cu autobuzul isi impune rasplata. Isi mai ia si o apa si gata, e inauntru, printre carti. Bon, deocamdata ne simtim ca pestele in apa.
Dam o tura, trecem dintr-un pavilion in altul, localizam restaurantul cu preturi super ok, localizam si toaleta, super curat, mai dam o tura si ne intrebam: bine, bine, carti, carti, standuri, standuri, restaurant, restaurant dar oamenii unde-s? Ei bine da, am picat la fixul fixului daca e sa vorbim in termeni de relas: vineri la pranz parca te plimbai pe bulevard cand toata lumea isi facea siesta: putina lume, racorel, aerisit.
Lucrurile au inceput sa se precipite undeva de la 4, cand lansarile zilei incepeau sa curga pe desfasurator, insa pana atunci testasem deja si restaurantul, si terasa mica din spatele lui, unde iesea lumea la fumat: cum va spuneam, preturi super ok. Si ca sa nu credeti ca ne-am mutat doar de la o terasa la alta (nu ca nu am fi facut si asta) va spunem… adevarul: targul era destul de rapid de parcurs.
Nici prea mare, nici prea mic, cam cate sute de metri patrati de carti poti parcurge fara sa ti se acreasca. Din punctul meu de vedere, chiar daca a fost intentionat sau nu, asta ar fi marimea ideala a unui targ la care-ti propui sa vii o zi si sa cam vezi tot. Si as mai adauga ceva: mi s-a parut mai divers ca in alti ani.
Desi nu putem inca vorbi de inovatie si originalitate la capitolul prezentarii cartilor si a evenimentelor conexe, un lucru clar ti se desfasura in fata ochilor: mult mai mare grija la dispunerea standurilor, plus o minima si binevenita decorare a lor incat sa nu-ti lase impresia stearsa ca te plimbi printre tarabe pline ochi de carti. Chiar daca pe alocuri impresia asta se reactiva, in cele mai multe cazuri atentia pentru o dispunere inteligenta a mers mana in mana cu cateva accesorii care te duceau inspre scenariul ideal al designului inteligent bookwise.
Ce sa faci cand nu citesti sau cand pur si simplu nu se intampla mare lucru.
Si pentru ca am vorbit de diversitate: mai multe concerte, piese de teatru,chiar si dans (tocmai terminase Razvam Mazilu reprezentatia cand am ajuns), ateliere pentru copii si nu numai. Apropo de varietate, dadeau foarte bine in peisaj standul Ceainariei Serendipity, al cafegiului Florescu si al Atelierului de carte – toate grupate in Pavilionul 5, care parea si un loc de intalnire al picilor. Pentru ca da, copiii au fost luati in serios la editia asta a targului, cum ar fi trebui sa se intample demult.
Editurile pentru copii se intreceau in oferte, picii puteau participa la ateliere, asculta povesti, participa la spectacole in propriul lor club, Clubul Soriceilor de Biblioteca. Cred ca a fost editia de targ la care am vazut cei mai multi pici zburdand in peisaj. Si oricum impresia generala era ca publicul era mai degraba format din adolescenti, tineri, impresie care s-a mentinut pana seara, asa ca am plecat destul de revigorati.
Sa fi fost usor bosumflat ca nu si-a luat decat o carte?
Si pentru ca barfa cea mai buna tot la cafea se afla, plus ca bookaholicului adevarat ii place socializarea neoficiala, intre turele oficiale am ascultat ce zice lumea pe la terase, ce si-a cumparat, cine mai vine, cine mai pleaca, cine ce mai zice. Si bursa barfelor sta dupa cum urmeaza: oamenii isi sunau prietenii sa le spuna ca sunt reduceri si sa-i intrebe ce vor. Si cel mai des ii intrebau de carti de retete: de geimi ala cu niste sosuri de mama mama (adik Jamie al nostru), de carti cu preparate pentru copii etc.
Cei mai tineri s-au orientat catre lansarea lui Kostas Venetis, a cartii despre benzi desenate si postmodernism a lui Ion Manolescu sau isi faceau mai mult sau mai putin sfios poze cu impozantul tron construit de editura Nemira in proximitatea standului.
Altfel, am vazut cum se rastoarna un balot de carti la transport, cum se fac micii, cum se pozeaza Vadim cu fanii, desi nu-mi explic ce cauta acolo si de ce parea ca transporta cutii de banane in portbagaj (pentru ca probabil dincolo erau mai ieftine), cum lumea bea in special bere si fuma si nimic nu dauna unei amieze linistite intr-o vinere de targ.
Le-au strans apoi, cu mic cu mare.
Restul e… o sanatoasa tacere. Weekend frumos sa aveti si sa ne spuneti pe unde ati colindat!
Foto: Alex Boghian
Da, ieri chiar a fost relaxat. M-am bucurat ca am ajuns, pentru ca weekendul cred o a fie mai hard
Mie mi-au placut cel mai mult baietii de la TVR, de terase vorbind. Isi scosesera frumos scaunelele din caruri si stateau la umbra masinilor la bustul semiacoperit. Cum de nu aveau si table in masinile lor, nu stiu 🙂
Pingback: Carti-cadou pentru copii de 1 iunie « Bookaholic