Bookaholic

Au fost multe secvențe care mi-au plăcut mult din seria Harry Potter, a fost prima mea serie pe care am citit-o în copilărie, momentul când Dobby a fost eliberat a fost un moment frumos.

Scena mea preferată e cea a morții lui Dumblebore.
Mi se pare de un dramatism hiperbolizat, și momentul de cotitură al seriei.

Cred că scena mea preferată este din „Harry Potter şi Pocalul de foc”, când Dumbledore, McGonagall şi Snape îl stupifică pe falsul Moody şi îl salvează pe confuzul Harry. „În acel moment, Harry înţelese pentru prima oară pe deplin de ce zicea lumea că Dumbledore era singurul vrăjitor de care se temuse vreodată Voldemort.” Dumbledore, filtrat prin perspectiva narativă a lui Harry, suferă o metamorfoză instantanee şi totală: imaginea bătrânelului năstruşnic şi blând este înlocuită de expresia înspăimântătoare a furiei, canalizată spre o defensivă plină de forţă. Imaginea vizuală pe care ne-o lasă caracterizarea lui Dumbledore în acel paragraf este aceea a unei flăcări albastre, o lumină rece, cunoscută ca fiind mai fierbinte decât flăcările galbene-roşii. Directorul de la Hogwarts acţionează cu un calm rece, stringent, incisiv chiar, dacă luăm în considerare evenimentul traumatic prin care tocmai trecuse Harry, şi începe să facă lumină peste confuzia protagonistului (şi a cititorului) pentru că „înţelegerea este primul pas spre acceptare şi numai prin acceptare este posibilă vindecarea.” Urgentarea aflării adevărului vine din înţelepciune, nu din indiferenţă. Înţelegem şi noi aprecierea şi respectul pe care şi le-a dobândit Dumbledore printre profesorii săi (foşti elevi ai lui) când, dându-le instrucţiuni din cele mai ciudate lui Snape şi McGonagall, aceştia le execută fără întrebări, fără să pună la îndoială capacitatea lui de a acţiona într-o situaţie de criză. Este impresionant să vedem de câtă încredere şi loialitate se bucură acest bătrân din partea a doi dintre cei mai pricepuţi vrăjitori. Acţiunile lui Dumbledore vin dintr-o perspectivă mai cuprinzătoare, niciodată pe deplin revelată, şi vorbele lui sunt din nou, dar nu pentru ultima oară, instrumentale în înţelegerea imaginii de ansamblu a întregii serii.

Secventa mea cea mai draga este din Ordinul Pheonix. Secventa ii arata pe Harry, Hermione, Ron si Neville cum o intalnesc pe Luna.

Este greu sa aleg o singura secventa. Prima care imi vine in minte este elogiul pe care Dumbledore il aduce lui Cedric Diggory, care este omorat de Peter pentru a-l reinvia pe Voldemort. Elogiul il omagiaza pe Cedric, dar este si un indemn adresat celorlalti, ca atunci cand se vor gasi in situatia de a alege intre calea usoara si cea dreapta, sa analizeze inainte consecintele deciziei lor.