Degeaba, adică pe gratis. Insă după experimentul ratat al instalației urbane cu 3000 de cărți luminate, noi vom folosi cu parcimonie cuvântul “gratuit”, care, după părerea noastră, este cel care a dat tonul fiasco-ului de aseară.
Așa cum vă povesteam ieri dimineață (și mai că aveam mustrări de conștiință că poate am fost prea aspri), cu ocazia Zilei Cărții, Editura Litera și Ziarul Ring au organizat o mică instalație urbană din 3000 de cărți deschise și luminate. Am spus mică, deoarece prima dată când a fost făcut acest lucru (și ne supăram ieri că nu s-a menționat sursa ideii și numele artiștilor originali) s-au folosit 10.000 de cărți.
De pe la 8 seara începeau să apară postările pe rețelele de socializare “sunt la coadă la cărți”. Inocenți și naivi, am zâmbit, dar nu ne-am mișcat mai repejor, ci am ajuns la 9 seara, numai bine pentru un întuneric uniform în care să se vadă frumos aleile dintre cărți, și să facem poze cu oameni frumoși care răsfoiesc cu chipurile și mințile luminate cărțile expuse în instalația urbană.
Mic fotoreportaj cu ce am găsit:
Lipscaniul noaptea, combinație fatală între Sf. Gheorghe și “veniți de luați cărți gratis”
Trotuarul era plin de vouchere care promiteau o carte cadou când cumpărai una de la librăria Litera. Nefiind vorba de ceva gratis, ci de cumpărat, voucherele au rămas pe jos.
Ajungând aici ne-am scărpinat în cap și ne-am întrebat ce s-a întâmplat cu instalația urbană. Unde sunt culoarele de cărți luminate care trebuia să reprezinte o chemare spre cultură, spre cuvântul scris, spre literă și literatură? Am bătut pe umăr pe cineva care purta un tricou cu însemnele Litera și Ring și de la el am aflat ce se întâmplase arătându-ne câteva poze pe telefon (vezi mai jos).
Amabil de felul său, ne-a lăsat să vedem și o filmare cu grotescul spectacol. După plimbarea oficială a primarului de sector printre cărți, s-a tăiat panglica și atunci a intervenit haosul. Exponatul luminos s-a transformat într-o grămadă de cărți DEGEABA, spre care publicul, care făcea zâmbre pe margine, s-a năpustit că o gloată de găini lacome. După ce s-a dat drumul răpitoarelor, a durat un minut-două până când n-a mai fost pe jos nici o carte.
Iubitorii de cultură au plecat cu una, doua, cinci bucăți de MOCANGEALĂ la subraț, amintindu-mi trist de felul în care sărăcimea română, strivită de 45 de ani de comunism, a năvălit după revoluție în vilele lui Ceaușescu, furând sau stricând tot, ca un stol de lăcuste.
Ce am învățat de aici:
Dacă marketăm un eveniment drept “Vino să iei o carte gratis”, poți pune luminițe și în cartea cărților, tot o să ți-o smulgă careva de sub nas.
Dacă marketăm un eveniment drept ocazie la GRATUITATE, poți încerca să transmiți cel mai elevat și spiritual mesaj, gloata va veni pentru GRATIS.
Dacă suntem în România și evenimentul se organizează aci, în Carpathian Garden, știm lucrurile de mai sus, în afară de cazul în care trăim într-o peșteră. În România omul a fost obișnuit (poate tot ca reflex al lipsurilor din comunism?) cu delicioasa plăcere a lucrului gratis, indiferent despre ce este vorba, și cu atât mai mult cu cât, dacă e gratis, poate lua DOUĂ.
Cum? Cum, întreb, să îți imaginezi că miile de oameni de pe Lipscani, chemați să ia o carte gratis, vor percepe intenția ta artistică altfel decât o grămadă de cărți din care se pot înfrupta, dacă tu, organizator, așa ai marketat-o?
Dacă, în schimb, evenimentul se anunța drept expoziție luminoasă, omul venea, se plimba, făcea poze, pleca acasă fericit, mulțumit, zâmbind și cu o amintire plăcută, nu frustrat și dezgustat de spectacolul meschin al hrăpărețului după mocangeli. Și, ca să fim altruiști, surpriză! De la ora 12 seara, în loc să dezasamblăm noi instalația, cărțile se pot lua și acasă! Dar abia atunci să le dai voie să le ia. După ce ești sigur că mesajul tău s-a transmis.
Dar nu, a trebuit să chemăm o populație de atârnători la un exponat artistic fluturând cuvântul GRATIS. Așa v-ați așternut, așa coșmar ați avut.
Deși, cine știe, poate ăsta a fost scopul, caz în care idealiștii cu capul în nori sunt fraierii de noi.
Cum noi, veniți la 9 seara fix, am găsit doar locul gol (de cărți, nu de oameni) și câțiva organizatori amuzați de ce se întâmplase, împrumutăm câteva imagini de la cei care au stat toata ziua să le înșire pe jos cu lanternuțe în ele, ca să le vadă dispărând în sub cinci minute.
Foto de pe albumul de Facebook al Editurii Litera. Așteptăm și video-ul, e bun de dat pe Animal Planet…
Și câteva imagini de la Ziarul Ring, făcute nu chiar cu telefonul, dar care tot nu surprind vreo urmă de magie.
Păreri? Ați fost și voi degeaba (adică gratis) la evenimentul numit ironic Noaptea Cărților Deschise?
nici eu nu am văzut nimic la 9. credeam că va fi fain. dacă ar fi fost organizat bine, ieşea bine. şi eu m-aşteptam la asta despre care spui: “dacă, în schimb, evenimentul se anunța drept expoziție luminoasă, omul venea, se plimba, făcea poze, pleca acasă fericit, mulțumit, zâmbind și cu o amintire plăcută.” dar se pare că a fost făcut pentru ţanţoşeala notabilităţilor şi mocăngeala trecătorilor.
asta înseamnă că organizatorii au fost proşti.
Eh, si voi acuma, pana la urma ce e mai rau, sa dai tigai si galeti moca sau carti? Noi, astia elevati, nu realizeaza ce handicap au oamenii care nu au crescut cu o biblioteca de macar 500 de carti in casa. Dupa parerea mea, daca cineva care a luat din lacomie 6 carti va citi intr-un final una e mai mult decat suficient. Si nu, nu este vorba de romani, toti fac cam la fel. Oare cand o sa dispara si treaba asta cu “La noi” pronuntat cu dispret? Hai sa ne maturizam si sa lasam ifosele adolescentine. Decat sa ne plangem si sa criticam la nesfarsit, mai bine punem mana si facem noi ceva, multumiti ca am avut sansa sa invatam din greselile altora. Lucru fara cusur nu exista.
90% din oameni au fost pentru ceva gratis. Puteau sa faca si instalatie cu 3000 de tigai luminate , la fel ar fi venit lumea. Cati dintre ei crezi ca vor citi ce au apucat sa ia de acolo ?
Sa fi citit minim 20 de carti trebuia sa fie o conditie de participare la eveniment si implicit la capatat carti gratis.
una dintre primele fotografii are in partea dreapta ce a mai ramas din numele unui magazin.. “bizon”. nu-i asa ca spune cat o carte pline de cuvinte? :))
A fost prima experienta de acest fel si e normal sa nu fi iesit intocmai cum a fost planuita, dar omul din greseli invata iar pe viitor va fi o organizare mult mai buna, poate si intr-un alt cadru, mai “curat”. Ideile sunt infinite.
Articolul putea sa se rezume la prezentarea faptelor si nu interpretarea lor, mai ales sub forma unor critici atat de patimase. Eu cand am de scris un eseu, las o zi pauza pana sa il prezint, ca sa am timp sa il recitesc “la rece” si sa imi dau seama daca am exagerat pe undeva, daca a sunat ceva neclar sau stupid.
Cred ca Tina a pus punctul pe “i” cand a spus “[pomanagii care] nu vor carti din motivele pentru care le vrem noi, astia rafinati”. Cam asta este atitudinea multor “iubitori de carti” pe paginile dedicate lecturii unde se posteaza fotografii sau mesaje exagerate de genul “sunt atat de cult/ cool ca citesc”. Pot sa dau exemple de oameni extraordinar de inteligenti si intelepti carora nu le place sa citeasca, dar care tin un discurs ireprosabil si bine argumentat. Nu e un motiv de lauda ca citesti. O faci pentru sufletelul tau, nu stai cu nasul pe sus pentru asta. Trebuie sa dovedesti prin felul in care porti o conversatie de orice fel, prin felul in care iti tii un discurs, prin felul in care scrii un articol etc. Trebuie sa dai dovada de intelepciune si toleranta.
Pantofi maro 🙂
@ Raluca Brigand
Cred ca nu ai prins mesajul, ideea e sa trezeasca gustul lecturii celor care nu il au, nu sa ofere carti moca “bookaholicilor”. Te intrebi oare vreodata, ce face un copil care nu are nici o carte in casa? Se duce la biblioteca?
Macar asa, poate din gresala, o sa dea peste o carte, poate ca din intamplare o va si citi, o va rasfoi.
Diferentele sunt atat de subtile dar pot face diferente incredibile. Poate copilul acela nu va ajunge un ilustru intelectual, dar va avea un nivelul de cultura si cunoastere putin mai ridicat. Nici eu nu am realizat asta pana de curand. Am crescut intr-o casa doldora de carti si mi se parea firesc sa fie asa.
Mai sunt doua lucruri de notat:
1. Nivelul cultural nu inseamna varfurile, inseamna marea masa
2. O societate informata, culta, care gandeste este mai greu de manipulat.
Mai departe va las sa judecati fiecare ce poate sa faca ca sa ne asternem un viitor mai bun decat trecutul si prezentul.
Nu este vorba de tara… Prostia va apartine in totalitate! Sa nu prevezi asa ceva mi se pare ca in momentul de fata vorbim de ipocrizie, nu doar de lipsa de civilizatie a gloatei fomiste…. Lucrurile se fac in consecinta cu cap!!!!
Pun pariu ca multi dintre cei care au apucat o carte,nu o vor deschide niciodata 🙂 dar sloganu Gratis te face o sa iei orice,pe viitor sa faceti ceva cu niste pungute surpriza si in ele sa puneti gunoaie sa vedeti atunci nebunie :))